privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 513 din 31 iulie 2007
Data intrarii in vigoare : 31 iulie 2007
TITLUL I
Dispozitii generale
CAP. I
Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala
ART. 1
Sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel.
(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat se intelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in legatura cu:
a) inregistrarea fiscala;
b) declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.
ART. 2
Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative
(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute la art. 1, se indeplineste potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, ale Codului fiscal, precum si ale altor reglementari date in aplicarea acestora.
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de procedura civila.
ART. 3
Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.
CAP. II
Principii generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat
ART. 5
Aplicarea unitara a legislatiei
(1) Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Comisia fiscala centrala constituita potrivit art. 6 din Codul fiscal are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a prezentului cod, a legislatiei subsecvente acestuia, precum si a legislatiei care intra in sfera de aplicare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 6
Exercitarea dreptului de apreciere
Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.
ART. 7
Rolul activ
(1) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.
(2) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.
(3) Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.
(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.
(5) Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.
ART. 8
Limba oficiala in administratia fiscala
(1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.
(2) Daca la organele fiscale se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organele fiscale vor solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de traducatori autorizati.
(3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor nationale se aplica in mod corespunzator.
ART. 9
Dreptul de a fi ascultat
(1) Înaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:
a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;
b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creantelor fiscale;
c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;
d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita.
ART. 10
Obligatia de cooperare
(1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute.
(2) Contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice si efective ce ii stau la dispozitie.
ART. 11
Secretul fiscal
(1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, in conditiile legii, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
(2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;
b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in baza unor conventii;
c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.
(4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (2), in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.
(5) Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potrivit legii.
ART. 12
Buna-credinta
Relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.
CAP. III
Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale
ART. 13
Interpretarea legii
Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege.
ART. 14
Criteriile economice
Veniturile, alte beneficii si valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent daca sunt obtinute din activitati ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.
ART. 15
Eludarea legislatiei fiscale
(1) În cazul in care, eludandu-se scopul legii fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.
(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.
CAP. IV
Raportul juridic fiscal
ART. 16
Continutul raportului de drept procedural fiscal Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.
ART. 17
Subiectele raportului juridic fiscal
(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.
(2) Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.
(3) Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
(4) Unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.
(5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt denumite in prezentul cod organe fiscale.
ART. 18
Împuternicitii
(1) În relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz. Desemnarea unui imputernicit nu il impiedica pe contribuabil sa isi indeplineasca personal obligatiile fiscale, chiar daca nu a procedat la revocarea imputernicirii potrivit alin. (2).
(2) Împuternicitul este obligat sa depuna la organul fiscal actul de imputernicire, in original sau in copie legalizata. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare.
(3) În cazul reprezentarii contribuabililor in relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
(4) Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca, in numele si din averea contribuabilului, obligatiile acestuia din urma fata de organul fiscal.
(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.
ART. 19
Numirea curatorului fiscal
(1) Daca nu exista un imputernicit potrivit art. 18, organul fiscal, in conditiile legii, va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.
(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.
ART. 20
Obligatiile reprezentantilor legali
(1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora.
(2) În cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.
TITLUL II
Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal
CAP. I
Dispozitii generale
ART. 21
Creantele fiscale
(1) Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevazute la alin. (1) rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobanzilor, penalitatilor de intarziere sau majorarilor de intarziere, dupa caz, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.
(3) În cazurile prevazute de lege, organul fiscal este indreptatit sa solicite stingerea obligatiei fiscale de catre cel indatorat sa execute acea obligatie in locul debitorului.
(4) În masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
ART. 22
Obligatiile fiscale
Prin obligatii fiscale, in sensul prezentului cod, se intelege:
a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
d) obligatia de a plati dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;
e) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;
f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale.
ART. 23
Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale
(1) Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.
(2) Potrivit alin. (1) se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata.
ART. 24
Stingerea creantelor fiscale
Creantele fiscale se sting prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.
ART. 25
Creditorii si debitorii
(1) În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanta fiscala prevazute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligatia corelativa de plata a acestor drepturi.
(2) În cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmatorii:
a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
b) cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;
c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
d) persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;
e) persoana juridica, pentru obligatiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;
f) alte persoane, in conditiile legii.
ART. 26
Platitorul
(1) Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Pentru contribuabilii care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este contribuabilul, inclusiv pentru impozitul pe venitul din salarii datorat de salariatii care isi desfasoara activitatea la sediile secundare inregistrate fiscal, potrivit legii, ca platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor*).
ART. 27
Raspunderea solidara
(1) Raspund solidar cu debitorul urmatoarele persoane:
a) asociatii din asocierile fara personalitate juridica, inclusiv membrii intreprinderilor familiale, pentru obligatiile fiscale datorate de acestea, in conditiile prevazute la art. 20, alaturi de reprezentantii legali care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea obligatiilor fiscale la scadenta;
b) tertii popriti, in situatiile prevazute la art. 149 alin. (9), (10), (12) si (15), in limita sumelor sustrase indisponibilizarii.
(2) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, au dobandit in orice mod active de la debitorii care si-au provocat astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea, cu rea-credinta, sub orice forma, a activelor debitorului;
c) administratorii care, in perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-au indeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale;
e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fara ca acestea sa fie cuvenite debitorului.
(3) Persoana juridica raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil in conditiile prezentului cod sau declarat insolvent daca, direct ori indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul si daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a) dobandeste, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabila a acestor active reprezinta cel putin jumatate din valoarea contabila a tuturor activelor corporale ale dobanditorului;
b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clientii si/sau cu furnizorii, altii decat cei de utilitati, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul in proportie de cel putin jumatate din totalul valoric al tranzactiilor;
c) are sau a avut raporturi de munca sau civile de prestari de servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
(4) În intelesul alin. (3), termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) control – majoritatea drepturilor de vot, fie in adunarea generala a asociatilor unei societati comerciale ori a unei asociatii sau fundatii, fie in consiliul de administratie al unei societati comerciale ori consiliul director al unei asociatii sau fundatii;
b) control indirect – activitatea prin care o persoana exercita controlul prin una sau mai multe persoane.
ART. 28
Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii
(1) Raspunderea persoanelor prevazute la art. 27 se va stabili potrivit dispozitiilor prezentului articol.
(2) În scopul prevazut la alin. (1) organul fiscal va intocmi o decizie in care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.
(3) Decizia aprobata potrivit alin. (2) constituie titlu de creanta privind obligatia la plata a persoanei raspunzatoare potrivit art. 27 si va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele:
a) codul de identificare fiscala a persoanei raspunzatoare, obligata la plata obligatiei debitorului principal, precum si orice alte date de identificare;
b) numele si prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare;
c) cuantumul si natura sumelor datorate;
d) termenul in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia debitorului principal;
e) temeiul legal si motivele in fapt ale angajarii raspunderii.
(4) Raspunderea va fi stabilita atat pentru obligatia fiscala principala, cat si pentru accesoriile acesteia.
(5) Titlul de creanta prevazut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, mentionandu-se ca aceasta urmeaza sa faca plata in termenul stabilit.
(6) Titlul de creanta comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat in conditiile legii.
ART. 29
Drepturile si obligatiile succesorilor
(1) Drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului in conditiile dreptului comun.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul obligatiei de plata a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana fizica.
ART. 30
Dispozitii privind cesiunea creantelor fiscale ale contribuabililor
(1) Creantele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum si sumele afectate garantarii executarii unei obligatii fiscale pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor potrivit legii.
(2) Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificata.
(3) Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior stingerii obligatiei fiscale nu este opozabila organului fiscal.
CAP. II
Domiciliul fiscal
ART. 31
Domiciliul fiscal
(1) În cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal se intelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu;
b) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala;
c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;
d) pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, sediul acestora sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala.
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, in sensul alin. (1) lit. a), se intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste 183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.
(3) În situatia in care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) si d), domiciliul fiscal este locul in care se afla majoritatea activelor.
(4) În cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.
TITLUL III
Dispozitii procedurale generale
CAP. I
Competenta organului fiscal
ART. 32
Competenta generala
(1) Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala.
(2) În cazul impozitului pe venit, prin hotarare a Guvernului se poate stabili alta competenta speciala de administrare.
(3) Impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza, potrivit legii, in vama sunt administrate de catre organele vamale.
(4) Asistenta si indrumarea contribuabililor privind aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala se realizeaza de catre aceasta si de unitatile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 33
Competenta teritoriala
(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, judetean, local sau al municipiului Bucuresti, stabilit prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit, in cazul impozitelor si contributiilor realizate prin stopaj la sursa, in conditiile legii.
(2) În cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin unul sau mai multe sedii permanente, competenta revine organului fiscal pe a carui raza teritoriala se afla situat fiecare sediu permanent. În cazul in care activitatea unui sediu permanent se desfasoara pe raza teritoriala a mai multor organe fiscale, competenta revine acelui organ fiscal in a carui raza teritoriala incepe activitatea acelui sediu permanent.
(3) Pentru administrarea de catre organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a creantelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenta poate fi stabilita in sarcina altor organe fiscale decat cele prevazute la alin. (1), prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 34
Competenta in cazul sediilor secundare
Competenta pentru inregistrarea fiscala a sediilor secundare ca platitoare de salarii si venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal in a carui raza teritoriala acestea se afla situate.
ART. 35
Competenta teritoriala a compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale
Compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.
ART. 36
Competenta speciala
(1) În situatia in care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun in cazurile de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita.
(3) Pentru administrarea de catre organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a creantelor datorate de contribuabilii nerezidenti, care nu au pe teritoriul Romaniei un sediu permanent, competenta revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 37
Conflictul de competenta
(1) Exista conflict de competenta cand doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura in derulare si va solicita organului ierarhic superior comun sa hotarasca asupra conflictului.
(2) În situatia in care organele fiscale intre care apare conflictul de competenta nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenta ivit se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor.
(3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscala centrala se completeaza cu cate un reprezentant al Asociatiei Comunelor din Romania, Asociatiei Oraselor din Romania, Asociatiei Municipiilor din Romania, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din Romania, precum si al Ministerului Administratiei si Internelor.
ART. 38
Acord asupra competentei
Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, detine competenta teritoriala, precum si al contribuabilului in cauza, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.
ART. 39
Conflictul de interese
Functionarul public din cadrul organului fiscal implicat intr-o procedura de administrare se afla in conflict de interese, daca:
a) in cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este sot/sotie al/a contribuabilului, este ruda pana la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului;
b) in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;
c) exista un conflict intre el, sotul/sotia, rudele sale pana la gradul al treilea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii pana la gradul al treilea inclusiv;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
ART. 40
Abtinerea si recuzarea
(1) Functionarul public care stie ca se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 39 este obligat sa instiinteze conducatorul organului fiscal si sa se abtina de la indeplinirea procedurii.
(2) În cazul in care conflictul de interese se refera la conducatorul organului fiscal, acesta este obligat sa instiinteze organul ierarhic superior.
(3) Abtinerea se propune de functionarul public si se decide de indata de conducatorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.
(4) Contribuabilul implicat in procedura in derulare poate solicita recuzarea functionarului public aflat in conflict de interese.
(5) Recuzarea functionarului public se decide de indata de catre conducatorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de administrare in derulare.
CAP. II
Actele emise de organele fiscale
ART. 41
Notiunea de act administrativ fiscal
În intelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
ART. 42
Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans
(1) Solutia fiscala individuala anticipata este actul administrativ emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situatii fiscale de fapt viitoare.
(2) Acordul de pret in avans este actul administrativ emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea conditiilor si modalitatilor in care urmeaza sa fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preturile de transfer, in cazul tranzactiilor efectuate intre persoane afiliate, astfel cum sunt definite in Codul fiscal.
(3) Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans se comunica numai contribuabilului caruia ii sunt destinate.
(4) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans sunt opozabile si obligatorii fata de organele fiscale, numai daca termenii si conditiile acestora au fost respectate de contribuabil.
(5) Prin cerere contribuabilul propune continutul solutiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de pret in avans, dupa caz.
(6) În solutionarea cererii contribuabilului se emite solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans. În situatia in care contribuabilul nu este de acord cu solutia fiscala individuala anticipata sau cu acordul de pret in avans emis, va transmite, in termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic.
(7) Contribuabilul, titular al unui acord de pret in avans, are obligatia de a depune anual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului in anul de raportare. Raportul se depune pana la termenul prevazut de lege pentru depunerea situatiilor financiare anuale.
(8) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans nu mai sunt valabile daca prevederile legale de drept material fiscal in baza carora a fost luata decizia se modifica.
(9) Pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate, precum si pentru emiterea sau modificarea unui acord de pret in avans, emitentul incaseaza tarife care se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat in cazul in care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea solutiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de pret in avans ori se intrerupe procedura de emitere, in conditiile aprobate prin hotarare a Guvernului.
(11) Termenul pentru emiterea unui acord de pret in avans este de 12 luni in cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni in cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupa caz. Termenul pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile. Dispozitiile art. 70 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(12) Procedura referitoare la emiterea solutiei fiscale individuale anticipate si a acordului de pret in avans va fi aprobata prin hotarare a Guvernului.
ART. 43
Continutul si motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmatoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil, dupa caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) stampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;
j) mentiuni privind audierea contribuabilului.
(3) Actul administrativ fiscal emis in conditiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie.
(4) Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit in conditiile alin. (3).
ART. 44
Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat. În situatia contribuabililor fara domiciliu fiscal in Romania, care si-au desemnat imputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum si in situatia numirii unui curator fiscal, in conditiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica imputernicitului sau curatorului, dupa caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.
ART. 45
Opozabilitatea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
ART. 46
Nulitatea actului administrativ fiscal
Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
ART. 47
Desfiintarea sau modificarea actelor administrative fiscale
(1) Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiintat in conditiile prezentului cod.
(2) Desfiintarea totala sau partiala, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creante fiscale principale atrage desfiintarea totala sau partiala a actelor administrative prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor fiscale principale anulate, chiar daca acestea au devenit definitive in sistemul cailor administrative de atac.
ART. 48
Îndreptarea erorilor materiale
Organul fiscal poate indrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.
CAP. III
Administrarea si aprecierea probelor
SECŢIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 49
Mijloace de proba
(1) Pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal, in conditiile legii, administreaza mijloace de proba, putand proceda la:
a) solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane;
b) solicitarea de expertize;
c) folosirea inscrisurilor;
d) efectuarea de cercetari la fata locului.
(2) Probele administrate vor fi coroborate si apreciate tinandu-se seama de forta lor doveditoare recunoscuta de lege.
ART. 50
Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului la sediul sau
Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei sale fiscale reale. Odata cu aceasta solicitare, cand este cazul, organul fiscal va indica si documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.
ART. 51
Comunicarea informatiilor intre organele fiscale
Daca intr-o procedura fiscala se constata fapte care prezinta importanta pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale isi vor comunica reciproc informatiile detinute.
SECŢIUNEA a 2-a
Informatii si expertize
ART. 52
Obligatia de a furniza informatii
(1) Contribuabilul sau alta persoana imputernicita de acesta are obligatia de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale. În acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite informatii si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informatiile furnizate de alte persoane se iau in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.
(2) Cererea de furnizare a informatiilor se formuleaza in scris si va specifica natura informatiilor solicitate pentru determinarea starii de fapt fiscale si documentele care sustin informatiile furnizate.
(3) Declaratia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sa furnizeze informatii va fi, dupa caz, prezentata sau consemnata in scris.
(4) În situatia in care persoana obligata sa furnizeze informatia in scris este, din motive independente de vointa sa, in imposibilitate de a scrie, organul fiscal intocmeste un proces-verbal.
ART. 53
Furnizarea periodica de informatii
(1) Contribuabilii sunt obligati sa furnizeze periodic organelor fiscale informatii referitoare la activitatea desfasurata.
(2) Furnizarea informatiilor prevazute la alin. (1) se face prin completarea unei declaratii pe proprie raspundere.
(3) Natura informatiilor, periodicitatea, precum si modelul declaratiilor se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 54
Obligatia bancilor de a furniza informatii
(1) Bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau inchise in perioada anterioara acesteia si va fi adresata Ministerului Finantelor Publice.
(2) Ministerul Finantelor Publice impreuna cu Banca Nationala a Romaniei vor elabora proceduri privind transmiterea informatiilor prevazute la alin. (1).
(3) Ministerul Finantelor Publice, la cererea justificata a autoritatilor publice centrale si locale, va transmite informatiile detinute in baza alin. (1), in scopul indeplinirii de catre aceste autoritati a atributiilor prevazute de lege.
(4) Institutiile de credit au obligatia ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sa comunice toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care detin dreptul de semnatura, precum si daca debitorul are sau nu inchiriate casete de valori. Solicitarea se face pentru fiecare titular in parte. Prin exceptie de la prevederile art. 11 alin. (2), informatiile astfel obtinute vor fi utilizate doar in scopul indeplinirii atributiilor specifice ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 55
Expertiza
(1) Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert pentru intocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sa comunice contribuabilului numele expertului.
(2) Contribuabilul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.
(3) Expertii au obligatia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor si informatiilor pe care le dobandesc.
(4) Expertiza se intocmeste in scris.
(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevazute de prezentul articol vor fi platite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, dupa caz.
SECŢIUNEA a 3-a
Verificarea inscrisurilor si cercetarea la fata locului
ART. 56
Prezentarea de inscrisuri
(1) În vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitie organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. În acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite inscrisuri si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.
(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.
(3) Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. În cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.
ART. 57
Cercetarea la fata locului
(1) În conditiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal.
(2) Contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor imputerniciti de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, in incaperi si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar pentru a face constatari in interes fiscal.
(3) Detinatorii terenurilor ori incintelor respective vor fi instiintati in timp util despre cercetare, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea in domiciliu sau resedinta.
(4) În caz de refuz, intrarea in domiciliul sau in resedinta persoanei fizice se face cu autorizarea instantei judecatoresti competente, dispozitiile privind ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila fiind aplicabile.
(5) La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa ii acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
SECŢIUNEA a 4-a
Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
ART. 58
Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize si prezentarea unor inscrisuri
(1) Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) vor fi instiintate asupra acestui drept.
ART. 59
Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informatii
(1) Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii, cu exceptia informatiilor cu privire la indeplinirea obligatiilor fiscale stabilite de lege in sarcina lor.
(2) Sunt asimilate persoanelor prevazute la alin. (1) asistentii, precum si persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.
(3) Persoanele prevazute la alin. (1), cu exceptia preotilor, pot furniza informatii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.
(4) În regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)-(3), in vederea clarificarii si stabilirii reale a situatiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale au competenta de a solicita informatii si documente cu relevanta fiscala ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, dupa caz, iar notarii publici, avocatii, executorii judecatoresti, organele de politie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea pasapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, precum si orice alta entitate care detine informatii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, dupa caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligatia furnizarii acestora fara plata.
SECŢIUNEA a 5-a
Colaborarea dintre autoritatile publice
ART. 60
Obligatia autoritatilor si institutiilor publice de a furniza informatii si de a prezenta acte
(1) Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, centrale si locale, precum si serviciile deconcentrate ale autoritatilor publice centrale vor furniza informatii si acte organelor fiscale, la cererea acestora.
(2) În realizarea scopului prezentului cod, organele fiscale pot accesa on-line baza de date a institutiilor prevazute la alin. (1), pentru informatiile stabilite pe baza de protocol.
ART. 61
Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public
(1) Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze in realizarea scopului prezentului cod.
(2) Nu constituie activitate de colaborare actiunile intreprinse de autoritatile prevazute la alin. (1), in conformitate cu atributiile ce le revin potrivit legii.
(3) Organul fiscal care solicita colaborarea raspunde pentru legalitatea solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.
ART. 62
Conditii si limite ale colaborarii
(1) Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public se realizeaza in limita atributiilor ce le revin potrivit legii.
(2) Daca autoritatea publica, institutia publica sau de interes public solicitata refuza colaborarea, autoritatea publica superioara ambelor organe va decide. Daca o asemenea autoritate nu exista, decizia va fi luata de autoritatea superioara celei solicitate.
ART. 63
Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice
(1) În baza conventiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu autoritatile fiscale similare din alte state.
(2) În lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autoritati fiscale din alt stat pe baza de reciprocitate.
SECŢIUNEA a 6-a
Sarcina probei
ART. 64
Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile
Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei de impunere.
ART. 65
Sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale
(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal.
(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatari proprii.
ART. 66
Dovedirea titularului dreptului de proprietate in scopul impunerii
(1) În cazul in care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabila sunt detinute de persoane care in mod continuu beneficiaza de castigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea si ca persoanele respective declara in scris ca nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor in cauza, fara sa arate insa care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare in sarcina acelor persoane.
(2) În conditiile legii, obligatia fiscala privind baza impozabila prevazuta la alin. (1) va putea fi stabilita in sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel acestia datoreaza despagubiri persoanelor care au facut plata pentru stingerea obligatiei stabilite potrivit alin. (1).
ART. 67
Estimarea bazei de impunere
(1) Daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze. În acest caz trebuie avute in vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta in identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.
(2) În situatiile in care, potrivit legii, organele fiscale sunt indreptatite sa estimeze baza de impunere, acestea vor avea in vedere pretul de piata al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
CAP. IV
Termene
ART. 68
Calcularea termenelor
Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si de alte dispozitii legale aplicabile in materie, daca legea fiscala nu dispune altfel, se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
ART. 69
Prelungirea termenelor
Termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale si termenele stabilite in baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite in situatii temeinic justificate, potrivit competentei stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
ART. 70
Termenul de solutionare a cererilor contribuabililor
(1) Cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare.
(2) În situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.
ART. 71
Cazul de forta majora si cazul fortuit
(1) Termenele prevazute de lege pentru indeplinirea obligatiilor fiscale, dupa caz, nu incep sa curga sau se suspenda in situatia in care indeplinirea acestor obligatii a fost impiedicata de ivirea unui caz de forta majora sau a unui caz fortuit.
(2) Obligatiile fiscale se considera a fi indeplinite in termen, fara perceperea de dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, ori aplicarea de sanctiuni prevazute de lege, daca acestea se executa in termen de 60 de zile de la incetarea evenimentelor prevazute la alin. (1).
TITLUL IV
Înregistrarea fiscala si evidenta contabila si fiscala
ART. 72
Obligatia de inregistrare fiscala
(1) Orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic fiscal se inregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala va fi:
a) pentru persoanele juridice, cu exceptia comerciantilor, precum si pentru asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
d) pentru comercianti, inclusiv pentru sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului in strainatate, codul unic de inregistrare atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) lit. d) se inregistreaza fiscal potrivit procedurii speciale in materie.
(3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscala persoanele prevazute la alin. (1) lit. a), c) si e) au obligatia sa depuna declaratie de inregistrare fiscala.
(4) Au obligatia sa depuna o declaratie de inregistrare fiscala si persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.
(5) Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, pentru care platile anticipate se fac prin retinere la sursa de catre platitorii de venituri, au obligatia, in vederea inregistrarii, sa depuna la organul fiscal competent declaratia de inregistrare fiscala.
(6) Declaratia de inregistrare fiscala se depune in termen de 30 de zile de la:
a) data infiintarii potrivit legii, in cazul persoanelor juridice, asocierilor si altor entitati fara personalitate juridica;
b) data eliberarii actului legal de functionare, data inceperii activitatii, data obtinerii primului venit sau dobandirii calitatii de angajator, dupa caz, in cazul persoanelor fizice.
ART. 73
Obligatia inscrierii codului de identificare fiscala pe documente
Platitorii de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat au obligatia de a mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscala propriu.
ART. 74
Declararea filialelor si sediilor secundare
(1) Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile, infiintarea de sedii secundare.
(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal in Romania au obligatia de a declara in termen de 30 de zile infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.
ART. 75
Forma si continutul declaratiei de inregistrare fiscala
(1) Declaratia de inregistrare fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si va fi insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceasta.
(2) Declaratia de inregistrare fiscala va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligatii de plata datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a imputernicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului, precum si alte informatii necesare administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
ART. 76
Certificatul de inregistrare fiscala
(1) Pe baza declaratiei de inregistrare fiscala, depusa potrivit art. 72 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala elibereaza certificatul de inregistrare fiscala, in termen de 15 zile de la data depunerii declaratiei. În certificatul de inregistrare fiscala se inscrie obligatoriu codul de identificare fiscala.
(2) Eliberarea certificatelor de inregistrare fiscala nu este supusa taxelor de timbru.
(3) Contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau prestari de servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de inregistrare fiscala in locurile unde se desfasoara activitatea.
(4) În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de inregistrare fiscala, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, in baza cererii contribuabililor si a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
ART. 77
Modificari ulterioare inregistrarii fiscale
(1) Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de inregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni.
(2) La incetarea conditiilor care au generat inregistrarea fiscala, contribuabilii au obligatia de a preda organelor fiscale, in vederea anularii, certificatul de inregistrare fiscala, odata cu depunerea declaratiei de mentiuni.
ART. 78
Registrul contribuabililor
(1) Organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala organizeaza evidenta platitorilor de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, in cadrul registrului contribuabililor, care contine:
a) datele de identificare a contribuabilului;
b) categoriile de obligatii fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligatii fiscale care se inscriu in vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice;
c) alte informatii necesare administrarii obligatiilor fiscale.
(2) Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din constatarile proprii ale organului fiscal.
(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de cate ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale si vor fi comunicate contribuabililor.
(4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatarilor facute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisa de organul fiscal competent, dupa ascultarea prealabila a contribuabilului, potrivit art. 9.
(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica sunt declarati inactivi si le sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1^1) si (1^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, daca indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
a) nu isi indeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligatie declarativa prevazuta de lege;
b) se sustrag de la efectuarea inspectiei fiscale, prin declararea unor date de identificare a sediului social care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
c) organele fiscale au constatat ca nu functioneaza la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat.
(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), nu vor fi declarati inactivi contribuabilii aflati in stare de insolventa sau contribuabilii pentru care s-a pronuntat sau a fost adoptata o hotarare de dizolvare.
ART. 79
Obligatia de a conduce evidenta fiscala
(1) În vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de plata datorate, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.
(2) În vederea stabilirii preturilor de transfer, contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sa intocmeasca si sa prezinte, in termenele stabilite de acesta, dosarul preturilor de transfer. Continutul dosarului preturilor de transfer va fi aprobat prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 80
Reguli pentru conducerea evidentei contabile si fiscale
(1) Evidentele contabile si fiscale vor fi pastrate, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi incredintate spre pastrare unei societati autorizate, potrivit legii, sa presteze servicii de arhivare.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), evidentele contabile si fiscale ale exercitiului financiar in curs se pastreaza, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, in perioada 1-25 a lunii urmatoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor in vederea intocmirii declaratiilor fiscale.
(3) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale.
(4) În cazul in care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe langa datele arhivate in format electronic contribuabilul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul carora le-a generat.
(5) Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege.
(6) Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale in vigoare, si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor inregistrate.
(7) Organul fiscal poate lua in considerare orice evidente relevante pentru impunere tinute de contribuabil.
TITLUL V
Declaratia fiscala
ART. 81
Obligatia de a depune declaratii fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(2) În cazul in care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finantelor Publice va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale.
(3) Obligatia de a depune declaratia fiscala se mentine si in cazurile in care:
a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;
b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;
c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala;
d) pentru obligatia fiscala nu rezulta, in perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligatia declarativa, conform legii.
(4) În caz de inactivitate temporara sau in cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale. Asupra termenelor si conditiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 82
Forma si continutul declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.
(2) În declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.
(3) Contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale inscriind corect, complet si cu buna-credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de catre contribuabil sau de catre imputernicit.
(4) Obligatia de semnare a declaratiei fiscale se considera a fi indeplinita si in urmatoarele situatii:
a) in cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sistemul electronic de plati. Data depunerii declaratiei se considera a fi data debitarii contului platitorului in baza acesteia;
b) in cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanta in conditiile art. 83 alin. (1).
(5) Declaratia fiscala trebuie insotita de documentatia ceruta de prevederile legale.
(6) Pentru anumite categorii de obligatii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, instructiunile de completare a acestora, alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal.
ART. 83
Depunerea declaratiilor fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunica prin posta cu confirmare de primire. Declaratia fiscala poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta. În cazul impozitelor, taxelor si al contributiilor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, procedura privind transmiterea declaratiilor prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(2) Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului acesta este in imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz. În situatia in care declaratia fiscala se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanta, data depunerii declaratiei este data inregistrarii acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezulta din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaratiei.
(4) Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligatia declararii bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligatiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele si contributiile administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, instiintarea pentru nedepunerea declaratiilor si stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se face in cazul contribuabililor inactivi, atat timp cat se gasesc in aceasta situatie.
(5) Declaratiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de catre un consultant fiscal, in conditiile legii, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea*).
ART. 84
Corectarea declaratiilor fiscale
Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa.
TITLUL VI
Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate, bugetului general consolidat
CAP. I
Dispozitii generale
ART. 85
Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat
(1) Impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declaratie fiscala, in conditiile art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (4);
b) prin decizie emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazurile in care impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum si in cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adaugata.
ART. 86
Decizia de impunere
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta modifica baza de impunere.
(2) Pentru creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin ordin al ministrului finantelor publice se pot stabili si alte competente pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspectiei fiscale.
(3) Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 89.
(4) Declaratia fiscala intocmita potrivit art. 82 alin. (2) este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare, si produce efectele juridice ale instiintarii de plata de la data depunerii acesteia.
(5) În situatia in care legea nu prevede obligatia de calculare a impozitului, declaratia fiscala este asimilata unei decizii referitoare la baza de impunere.
(6) Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora, in conditiile in care se stabilesc sume de plata.
(7) Pana la 1 iulie 2005, sumele reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat, inscrise in deciziile de impunere, in actele administrative fiscale asimilate acestora, precum si in declaratiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere cand suma ce urmeaza a fi rotunjita este sub 500 lei si prin majorare cand aceasta este peste 500 lei*1).
——–
*1) Sumele sunt exprimate in moneda veche.
ART. 87
Forma si continutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 43. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.
ART. 88
Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii;
d) procesele-verbale prevazute la art. 142 alin. (6) si art. 168 alin. (2).
e) deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.
ART. 89
Deciziile referitoare la bazele de impunere
(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, in urmatoarele situatii:
a) cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;
b) cand sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. În acest caz competenta de a stabili baza de impunere o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.
(2) Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sa-si numeasca un imputernicit comun in relatia cu organul fiscal.
ART. 90
Stabilirea obligatiilor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare
(1) Cuantumul obligatiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie sau ca urmare a inspectiei fiscale efectuate in cadrul termenului de prescriptie.
CAP. II
Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale
ART. 91
Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
ART. 92
Întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale
(1) Termenele prevazute la art. 91 se intrerup si se suspenda in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa intre momentul inceperii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.
ART. 93
Efectul implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale
Daca organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale, va proceda la incetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.
TITLUL VII
Inspectia fiscala
CAP. I
Sfera inspectiei fiscale
ART. 94
Obiectul si functiile inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora.
(2) Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:
a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse;
c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale.
(3) Pentru ducerea la indeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2) organul de inspectie fiscala va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului;
c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, dupa caz;
d) solicitarea de informatii de la terti;
e) stabilirea corecta a bazei de impunere, a diferentelor datorate in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala declarata si/sau stabilita, dupa caz, la momentul inceperii inspectiei fiscale;
f) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata, precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente acestora;
g) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile;
h) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii;
i) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
j) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale;
k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, intocmind in acest sens proces-verbal.
ART. 95
Persoanele supuse inspectiei fiscale
Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege.
ART. 96
Formele si intinderea inspectiei fiscale
(1) Formele de inspectie fiscala sunt:
a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata;
b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.
(2) Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru aplicarea legii fiscale.
ART. 97
Proceduri si metode de control fiscal
(1) În realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:
a) controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;
b) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.
(2) La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie proces-verbal.
(3) În realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele metode de control:
a) controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b) controlul electronic, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.
(4) În situatia in care organele de inspectie fiscala constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile fiscale sau documentele si informatiile prezentate in cursul inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale sunt incorecte, incomplete, false, precum si in situatia in care acestea nu exista sau nu sunt puse la dispozitie, organele de inspectie vor ajusta baza impozabila si, respectiv, vor stabili obligatia fiscala prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau a cheltuielilor, reglementate potrivit legii*).
ART. 98
Perioada supusa inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior, in conditiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:
a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaratii fiscale in interiorul termenului de prescriptie;
c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
CAP. II
Realizarea inspectiei fiscale
ART. 99
Competenta
(1) Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Competenta de exercitare a inspectiei fiscale pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Organele de inspectie fiscala din aparatul central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intregul teritoriu al tarii.
(3) Competenta privind efectuarea inspectiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. În cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala conditiile in care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
ART. 100
Selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala
(1) Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal competent.
(2) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.
ART. 101
Avizul de inspectie fiscala
(1) Înaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.
(2) Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;
b) data de incepere a inspectiei fiscale;
c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.
ART. 102
Comunicarea avizului de inspectie fiscala
(1) Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
(2) Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara:
a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;
b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii;
c) in cazul controlului inopinat si al controlului incrucisat;
d) in cazul refacerii controlului ca urmare a unei dispozitii de reverificare cuprinse in decizia de solutionare a contestatiei.
(3) Pe durata unei inspectii fiscale pentru solutionarea unei cereri a contribuabilului, organul de inspectie poate decide efectuarea unei inspectii generale sau partiale. În acest caz, prin exceptie de la prevederile alin. (1), avizul de inspectie se comunica contribuabilului chiar in cursul efectuarii inspectiei pentru solutionarea cererii.
ART. 103
Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale.
(2) Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.
ART. 104
Durata efectuarii inspectiei fiscale
(1) Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
(3) Perioadele in care derularea inspectiei fiscale este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) si (2).
(4) Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale ori de cate ori sunt motive justificate pentru aceasta.
(5) Conditiile si modalitatile de suspendare a unei inspectii fiscale se vor stabili prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului administratiei si internelor, in cazul inspectiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevazute la art. 35, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
ART. 105
Reguli privind inspectia fiscala
(1) Inspectia fiscala va avea in vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2) Inspectia fiscala va fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.
(3) Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.
(5) Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.
(6) Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.
(7) La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Începerea inspectiei fiscale trebuie consemnata in registrul unic de control.
(8) La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala. În declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.
(9) Contribuabilul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala.
ART. 106
Obligatia de colaborare a contribuabilului
(1) Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
(2) La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul va fi informat ca poate numi persoane care sa dea informatii. Daca informatiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii.
(3) Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale contribuabilii supusi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.
ART. 107
Dreptul contribuabilului de a fi informat
(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.
(2) La incheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma inspectiei fiscale sau a cazului in care contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.
(3) Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului in timp util.
(4) Contribuabilul are dreptul sa prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.
ART. 108
Sesizarea organelor de urmarire penala
(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.
(2) În situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. În cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie fiscala va consemna despre aceasta in procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.
ART. 109
Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale
(1) Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal.
(2) La finalizarea inspectiei fiscale, raportul intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde si diferente in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale. În cazul in care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.
(3) Deciziile prevazute la alin. (2) se comunica in termen de 7 zile de la data finalizarii raportului de inspectie fiscala*).
CAP. III
Dispozitii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit*)
ART. 109^1
Reguli privind verificarea persoanelor fizice
(1) Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscala prealabila documentara a ansamblului situatiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de titlul III din Codul fiscal, in conditiile prezentului cod, care se aplica in mod corespunzator.
(2) Prin situatie fiscala personala se intelege totalitatea drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente de natura sa determine starea de fapt fiscala reala a contribuabilului pe perioada verificata.
(3) Verificarea prevazuta la alin. (1) consta in compararea intre, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala a contribuabilului.
(4) Daca organul fiscal constata o diferenta semnificativa intre, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala, acesta continua verificarea prevazuta la alin. (1) prin comunicarea avizului de verificare si stabileste baza impozabila ajustata prin utilizarea metodelor indirecte prevazute la alin. (6). Diferenta este semnificativa daca intre veniturile estimate calculate in baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit este o diferenta mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 lei.
(5) În situatia in care organul fiscal constata diferente semnificative conform alin. (4), acesta solicita contribuabilului prezentarea, in termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sanctiunea decaderii, de documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea justificata a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.
(6) Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt urmatoarele:
a) metoda sursei si cheltuirii fondului. Metoda consta in compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate in perioada supusa verificarii;
b) metoda fluxurilor de trezorerie. Metoda consta in analiza conturilor bancare si a fluxurilor de numerar pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestora cu sursele de venit si utilizarea lor;
c) metoda patrimoniului. Metoda consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei.
(7) Procedura de aplicare a metodelor indirecte prevazute la alin. (6) se aproba prin hotarare a Guvernului.
(8) Obligatia de pastrare a secretului fiscal prevazuta la art. 11 se aplica functionarilor publici implicati in procedura de verificare a situatiei fiscale personale.
ART. 109^2
Locul desfasurarii verificarii
Verificarea se desfasoara la sediul organului fiscal sau, la cererea persoanei supuse verificarii, la domiciliul sau sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta potrivit art. 106 alin. (3) din prezentul cod.
ART. 109^3
Avizul de verificare
Avizul de verificare prevazut la art. 109^1 alin. (4) va cuprinde:
a) temeiul juridic al verificarii;
b) data de incepere a verificarii;
c) perioada ce urmeaza a fi supusa verificarii;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a verificarii. Amanarea se poate solicita o singura data, pentru motive justificate;
e) solicitarea de informatii si inscrisuri relevante pentru verificare.
ART. 109^4
Raportul de verificare si decizia de impunere
Rezultatul verificarii va fi consemnat intr-un raport scris in care se vor prezenta constatarile din punct de vedere faptic si legal. Raportul va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, dupa caz, a unei decizii de incetare a procedurii de verificare, in cazul in care nu se ajusteaza baza impozabila.
TITLUL VIII
Colectarea creantelor fiscale
CAP. I
Dispozitii generale
ART. 110
Colectarea creantelor fiscale
(1) În sensul prezentului titlu, colectarea consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.
(2) Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
(3) Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii.
ART. 111
Termenele de plata
(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.
(2) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:
a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1-15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;
b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.
(3) Pentru obligatiile fiscale esalonate sau amanate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda inlesnirea respectiva.
(4) Pentru creantele fiscale, administrate de Ministerul Finantelor Publice, care nu au prevazute termene de plata, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
(4^1) Pentru creantele fiscale stabilite pe baza declaratiilor fiscale carora li se aplica prevederile art. 114 alin. (2^1) si care au termenul de plata diferit de data de 25, acesta se inlocuieste cu data de 25 a lunii prevazute de actul normativ care le reglementeaza.
(5) Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevazute termene de plata, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului administratiei si internelor al ministrului finantelor publice.
(6) Contributiile sociale administrate de Ministerul Finantelor Publice, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale in materie, se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.
ART. 112
(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor. Certificatul se emite si din oficiu sau la solicitarea altor autoritati publice, in cazurile si in conditiile prevazute de reglementarile legale in vigoare. Prevederile art. 11 se aplica in mod corespunzator.
(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta pe platitor a organului fiscal competent si cuprinde creantele fiscale exigibile, existente in sold in ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumita luna de referinta, si neachitate pana la data eliberarii acestuia.
(3) În situatia in care se emit certificate de atestare fiscala in primele 5 zile lucratoare ale lunii, acestea vor cuprinde creantele fiscale exigibile, existente in sold la sfarsitul lunii anterioare lunii de referinta si neachitate pana la data eliberarii acestora.
(4) Certificatul de atestare fiscala se emite in termen de 5 zile lucratoare de la data depunerii cererii si poate fi utilizat de persoana interesata pe o perioada de pana la 30 de zile de la data eliberarii. În cazul persoanelor fizice, perioada in care poate fi utilizat este de pana la 90 de zile de la data eliberarii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, in original sau in copie legalizata, oricarui solicitant.
(5) În certificatul de atestare fiscala vor fi cuprinse orice alte mentiuni cu privire la situatia fiscala a contribuabilului, prevazute prin ordin al ministrului finantelor publice.
ART. 113
Certificatul de atestare fiscala emis de autoritatile administratiei publice locale
(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal competent al autoritatii administratiei publice locale, la solicitarea contribuabilului.
(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta pe platitor a organului fiscal competent si cuprinde creantele fiscale exigibile, existente in sold in prima zi a lunii urmatoare depunerii cererii, denumita luna de referinta.
(3) În certificatul de atestare fiscala se mentioneaza creantele fiscale exigibile, cu termene de plata expirate pana la data de intai a lunii urmatoare emiterii acestuia.
(4) Certificatul de atestare fiscala se emite in termen de cel mult doua zile lucratoare de la data depunerii cererii de catre contribuabil si poate fi utilizat de contribuabil pe toata perioada lunii in care se emite. Certificatul de atestare fiscala emis in intervalul 25 a lunii – finele lunii este valabil pe toata perioada lunii urmatoare emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, in original sau in copie legalizata, oricarui solicitant.
(5) Pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor fiscale locale datorate autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza. Actele prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu incalcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.
(5^1) Prevederile alin. (5), precum si ale art. 254 alin. (7), art. 259 alin. (6^1) si art. 264 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurilor de lichidare.
(6) În situatia in care, in conformitate cu art. 116 alin. (3), exista cereri de compensare aflate in termenul legal de solutionare, certificatul fiscal se elibereaza cu mentiunea “Cerere de compensare in curs de solutionare pentru suma de…”.
CAP. II
Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire
ART. 114
Dispozitii privind efectuarea platii
(1) Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.
(2) Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorari de intarziere. Dispozitiile art. 1093 din Codul civil se aplica in mod corespunzator*).
(2^1) Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, intr-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligatiile datorate bugetului de stat si a unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligatii de plata*).
(2^2) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu obligatiile datorate*).
(2^3) În cazul in care suma platita nu acopera obligatiile fiscale datorate, distribuirea, in cadrul fiecarui buget sau fond, pe tip de impozit, contributie sau alta suma reprezentand creanta fiscala se face mai intai pentru impozitele si contributiile cu retinere la sursa si apoi pentru celelalte obligatii fiscale, proportional cu obligatiile datorate*).
(2) Pentru contribuabilii care platesc integral si la termenele prevazute de lege obligatiile fiscale si care nu au alte obligatii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplica pentru plata obligatiilor fiscale incepand cu cele aferente lunii septembrie 2007.”
(2^4) Metodologia de distribuire a sumelor platite in contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala*).
(2^5) Plata obligatiilor fiscale, altele decat cele prevazute la alin. (2^1), se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare impozit, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat*).
(2^6) În situatia in care plata se efectueaza de catre o alta persoana decat debitorul, dispozitiile art. 1093 din Codul civil se aplica in mod corespunzator*).
(2^7) Prin exceptie de la alin. (2^2), in cazul in care debitorii beneficiaza de inlesniri la plata potrivit reglementarilor legale in vigoare ori debitorii se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, sau debitorii se afla in executare silita si efectueaza plati dupa comunicarea somatiei, distribuirea sumelor achitate in contul unic se efectueaza de catre organul fiscal competent, potrivit ordinii prevazute la art. 115 alin. (1) sau alin. (3) ori art. 169, dupa caz, indiferent de tipul de creanta.
(3) În cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:
a) in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
b) in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe mandatul postal;
c) in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesajul electronic de plata de catre institutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice in vigoare, cu exceptia situatiei prevazute la art. 121, data putand fi dovedita prin extrasul de cont al contribuabilului;
c^1) in cazul platilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuata tranzactia, astfel cum este confirmata prin procedura de autorizare a acesteia; procedura si categoriile de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi platite prin intermediul cardurilor bancare se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
d) pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.
(4) Pentru creantele fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua indreptarea erorilor din documentele de plata intocmite de acesta si va considera valabila plata de la momentul efectuarii acesteia, in suma si din contul debitorului inscrise in documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar.
(5) Prevederile alin. (4) se aplica in mod corespunzator si de catre celelalte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale.
(6) Cererea poate fi depusa in termen de un an de la data platii, sub sanctiunea decaderii.
(7) Procedura de indreptare a erorilor va fi aprobata prin ordin al ministrului finantelor publice.
ART. 115
Ordinea stingerii datoriilor
(1) Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume reprezentand creante fiscale prevazute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care o stabileste contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art. 114, de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuandu-se, de drept, in urmatoarea ordine:
a) sumele datorate in contul ratei din luna curenta din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat o esalonare la plata, precum si dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, datorata in luna curenta din grafic sau suma amanata la plata, impreuna cu dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, datorata pe perioada amanarii, in cazul in care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se implineste in luna curenta, precum si obligatiile fiscale curente de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii inlesnirii acordate;
b) obligatiile fiscale principale sau accesorii, in ordinea vechimii, cu exceptia cazului in care s-a inceput executarea silita, cand se aplica prevederile art. 169 in mod corespunzator. În cazul stingerii creantelor fiscale prin dare in plata se aplica prevederile art. 175 alin. (4^1).
c) sumele datorate in contul urmatoarelor rate din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonarea, pana la concurenta cu suma esalonata la plata sau pana la concurenta cu suma achitata, dupa caz, precum si suma amanata la plata impreuna cu dobanda sau majorarea de intarziere datorata pe perioada amanarii, dupa caz;
d) obligatiile cu scadente viitoare, la solicitarea contribuabilului.
(2) Vechimea obligatiilor fiscale de plata se stabileste astfel:
a) in functie de scadenta, pentru obligatiile fiscale principale;
b) in functie de data comunicarii, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de organele competente, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii;
c) in functie de data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil.
(3) Pentru debitorii care se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, ordinea de stingere este urmatoarea:
a) obligatii fiscale cu termene de plata dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii, cu exceptia celor prevazute in planul de reorganizare confirmat;
b) sume datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca in plan s-au prevazut calcularea si plata acestora;
c) obligatii fiscale datorate si neachitate cu termene de plata anterioare datei la care s-a deschis procedura insolventei, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora, in situatia contribuabililor aflati in stare de faliment;
d) alte obligatii fiscale in afara celor prevazute la lit. a)-c).
(4) Organul fiscal competent va comunica debitorului modul in care a fost efectuata stingerea datoriilor prevazuta la alin. (1), cu cel putin 5 zile inainte de urmatorul termen de plata a obligatiilor fiscale.
ART. 116
Compensarea
(1) Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.
(2) Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de la bugetele locale, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.
(3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz. Dispozitiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.
(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune de rambursare.
(5) În cazul compensarilor efectuate de organul fiscal conform alin. (4), creantele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional*).
(6) Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de aceeasi natura, in conditiile art. 115. Eventualele diferente ramase vor fi compensate cu alte obligatii fiscale ale debitorului, in ordinea prevazuta la alin. (5). Procedura de compensare va fi stabilita prin ordin al ministrului finantelor publice.
(7) Pentru celelalte creante fiscale, ordinea prevazuta la alin. (5) se aplica de fiecare autoritate competenta pentru creantele fiscale pe care le administreaza.
(8) Dispozitiile alin. (5) nu se aplica in cazul creantelor bugetelor locale.
(9) Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compensarii luate potrivit alin. (3), in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.
ART. 117
Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:
a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
b) cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.
(3) Diferentele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor ramane in evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmand a se restitui atunci cand suma cumulata a acestora depaseste limita mentionata.
(4) Prin exceptie de la alin. (3), diferentele mai mici de 5 lei se vor putea restitui in numerar numai la solicitarea contribuabilului.
(5) În cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea.
(6) Daca debitorul inregistreaza obligatii fiscale restante, sumele prevazute la alin. (1) si (2) se vor restitui numai dupa efectuarea compensarii potrivit prezentului cod.
(7) În cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.
(8) În cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.
(9) Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobanzilor prevazute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
ART. 118
Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala
Bancile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala si care efectueaza platile dispuse in limita incasarilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentand obligatii fiscale cuprinse in ordinele de plata emise de debitori si/sau creante fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi transmisa de organele fiscale.
CAP. III
Dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere
ART. 119
Dispozitii generale privind dobanzi si penalitati de intarziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.
(2) Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.
(3) Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.
(4) Dobanzile si penalitatile de intarziere se stabilesc prin decizii intocmite in conditiile aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu exceptia situatiei prevazute la art. 142 alin. (6).
ART. 120
Dobanzi
(1) Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(2) Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care s-a stabilit diferenta si pana la data stingerii acesteia inclusiv.
(3) În situatia in care diferentele rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative in raport cu sumele stabilite initial, se datoreaza dobanzi pentru suma datorata dupa corectare ori modificare, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii acesteia inclusiv.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:
a) pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita, pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul platii pretului in rate, dobanzile se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, dobanzile sunt datorate de catre cumparator;
b) pentru impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si bunuri urmaribile, pana la data trecerii in evidenta separata, potrivit prevederilor art. 176.
(5) Modul de calcul al dobanzilor aferente sumelor reprezentand eventuale diferente intre impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de impunere intocmite pe baza situatiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(6) Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata, reprezentand impozitul pe venit, se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:
a) pentru anul fiscal de impunere, dobanzile pentru platile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza pana la data platii debitului sau, dupa caz, pana la data de 31 decembrie;
b) dobanzile pentru sumele neachitate in anul de impunere, potrivit lit. a), se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator pana la data stingerii acestora inclusiv;
c) in cazul in care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, dobanzile se recalculeaza, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea dobanzilor in mod corespunzator.
(7) Nivelul dobanzii de intarziere este de 0,04% pentru fiecare zi de intarziere si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
ART. 120^1
Penalitati de intarziere
(1) Plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere datorata pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale principale.
(2) Nivelul penalitatii de intarziere se stabileste astfel:
a) daca stingerea se realizeaza in primele 30 de zile de la scadenta, nu se datoreaza si nu se calculeaza penalitati de intarziere pentru obligatiile fiscale principale stinse;
b) daca stingerea se realizeaza in urmatoarele 60 de zile, nivelul penalitatii de intarziere este de 5% din obligatiile fiscale principale stinse;
c) dupa implinirea termenului prevazut la lit. b), nivelul penalitatii de intarziere este de 15% din obligatiile fiscale principale ramase nestinse.
(3) Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.
ART. 121
Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul platilor efectuate prin decontare bancara
(1) Nedecontarea de catre unitatile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat in termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului platitorului nu il exonereaza pe platitor de obligatia de plata a sumelor respective si atrage pentru acesta dobanzi si penalitati de intarziere la nivelul celor prevazute la art. 120 si 120^1, dupa termenul de 3 zile.
(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului si nedecontate de unitatile bancare, precum si a dobanzilor si penalitatilor de intarziere prevazute la alin. (1), platitorul se poate indrepta impotriva unitatii bancare respective.
ART. 122
Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul compensarii
(1) În cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere se datoreaza pana la data stingerii inclusiv, astfel:
a) pentru compensarile la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;
b) pentru compensarile din oficiu, data stingerii este data inregistrarii operatiei de compensare de catre unitatea de trezorerie teritoriala, conform notei de compensare intocmite de catre organul competent;
c) pentru compensarile efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.
(2) În cazul in care in urma exercitarii controlului sau analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica decat suma cuprinsa in cererea de compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere se recalculeaza.
(3) Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevazute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueaza compensarea prevazuta in actul normativ care o reglementeaza sau in normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.
ART. 122^1
Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul deschiderii procedurii insolventei
Pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolventei nu se datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere dupa data deschiderii procedurii insolventei.
ART. 122^2
Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul contribuabililor pentru care s-a pronuntat o hotarare de dizolvare
(1) Pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei inregistrarii hotararii de dizolvare a contribuabilului la registrul comertului, incepand cu aceasta data nu se mai datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere.
(2) În cazul in care prin hotarare judecatoreasca irevocabila a fost desfiintat actul care a stat la baza inregistrarii dizolvarii, se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere intre data inregistrarii la registrul comertului a actelor de dizolvare si data ramanerii irevocabile a hotararii de desfiintare.
ART. 123
Dobanzi in cazul inlesnirilor la plata
Pe perioada pentru care au fost acordate inlesniri la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza dobanzi pentru obligatiile fiscale ce fac obiectul inlesnirii la plata, cu exceptia celor prevazute la art. 119 alin. (2).
ART. 124
Dobanzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobanzii este cel prevazut la art. 120 alin. (7) si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori.
ART. 124^1
Majorari de intarziere in cazul creantelor datorate bugetelor locale
(1) Prin exceptie de la prevederile art. 119 alin. (1) si art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata datorate bugetelor locale, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.
(2) Nivelul majorarii de intarziere este de 2% din cuantumul obligatiilor fiscale principale neachitate in termen, calculata pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(3) Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datoreaza dobanda. Nivelul si modul de calcul al dobanzii sunt cele prevazute la alin. (2).
CAP. IV
Înlesniri la plata
ART. 125
Înlesniri la plata obligatiilor fiscale
(1) La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligatiile fiscale restante, atat inaintea inceperii executarii silite, cat si in timpul efectuarii acesteia, inlesniri la plata, in conditiile legii.
(2) La cererea temeinic justificata a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritatile administratiei publice locale care administreaza aceste bugete, pot acorda, pentru obligatiile bugetare restante pe care le administreaza, urmatoarele inlesniri la plata:
a) esalonari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;
b) amanari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;
c) esalonari la plata majorarilor de intarziere de orice fel, cu exceptia majorarilor de intarziere datorate pe perioada de esalonare;
d) amanari si/sau scutiri ori amanari si/sau reduceri de majorari de intarziere, cu exceptia majorarilor de intarziere datorate pe perioada de amanare;
e) scutiri sau reduceri de impozite si taxe locale, in conditiile legii.
(3) Procedura de acordare a inlesnirilor la plata pentru creantele bugetare locale se stabileste prin acte normative speciale.
(4) Pentru acordarea inlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garantii.
(5) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele fizice, garantia este:
a) o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentand obligatii bugetare locale esalonate si majorari de intarziere calculate, in cazul esalonarilor la plata;
b) o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amanate si majorarile de intarziere calculate si numarul de luni aprobate pentru amanare la plata, in cazul amanarilor la plata.
(6) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele juridice, garantia este de 100% din totalul creantei bugetare locale pentru care sa acordat inlesnirea.
CAP. V
Constituirea de garantii
ART. 126
Constituirea de garantii
Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:
a) suspendarea executarii silite in conditiile art. 148 alin. (7);
b) ridicarea masurilor asiguratorii;
c) asumarea obligatiei de plata de catre alta persoana prin angajament de plata, in conditiile art. 25 alin. (2) lit. d);
d) in alte cazuri prevazute de lege.
ART. 127
Tipuri de garantii
Garantiile pentru luarea masurilor prevazute la art. 126 se pot constitui, in conditiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garantie bancara;
c) ipoteca asupra unor bunuri imobile din tara;
d) gaj asupra unor bunuri mobile;
e) fidejusiune.
ART. 128
Valorificarea garantiilor
Organul competent, in conditiile legii, se indestuleaza din garantiile depuse, daca nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.
CAP. VI
Masuri asiguratorii
ART. 129
Poprirea si sechestrul asiguratoriu
(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.
(7) Bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate:
a) de catre debitor cu acordul organului de executare, sumele obtinute consemnandu-se la dispozitia organului de executare;
b) prin vanzare in regim de urgenta in conditiile art. 159 alin. (4).
(8) În cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii prevazute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absoluta.
(10) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 172.
ART. 130
Ridicarea masurilor asiguratorii
Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 129 se ridica, prin decizie motivata, de catre creditorii fiscali, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 127, dupa caz.
CAP. VII
Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere compensarea sau restituirea
ART. 131
Începerea termenului de prescriptie
(1) Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.
(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.
ART. 132
Suspendarea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevazut la art. 131 se suspenda:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;
c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;
d) cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;
e) in alte cazuri prevazute de lege.
ART. 133
Întreruperea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevazut la art. 131 se intrerupe:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;
c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
ART. 134
Efecte ale implinirii termenului de prescriptie
(1) Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.
(2) Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.
ART. 135
Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea
Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.
CAP. VIII
Stingerea creantelor fiscale prin executare silita
SECŢIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 136
Organele de executare silita
(1) În cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod, cu exceptia cazului in care exista o cerere de restituire/rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala datorata de debitor.
(2) Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
(3) Creantele bugetare care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii si cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum si creantele care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de Banca de Export-Import a Romaniei EXIMBANK – S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite in continuare organe de executare silita.
(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz. În cazul in care executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se face de catre organul de executare coordonator.
(6) În cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile ;cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile prezentului cod.
(7) Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.
(8) Organul de executare coordonator va sesiza in scris celelalte organe prevazute la alin. (5), comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se vor vira sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor urmaribile.
(9) În cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organele de executare prevazute de acesta.
(10) Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
ART. 137
Executarea silita in cazul debitorilor solidari
(1) Organul de executare coordonator, in cazul debitorilor solidari, este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.
(1^1) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii solidare in conditiile art. 27 si 28 revine organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul aflat in stare de insolvabilitate sau insolventa sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz*).
(2) Organul de executare coordonator inscrie in intregime debitul in evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicand intregul debit organelor de executare in a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalti codebitori, aplicandu-se dispozitiile art. 136.
(3) Organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, vor lua masuri de executare silita si vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate in contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(4) Daca organul de executare coordonator, care tine evidenta intregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara in scris acestora din urma sa inceteze de indata executarea silita.
ART. 138
Executorii fiscali
(1) Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.
(2) Executorul fiscal este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de executor fiscal si delegatie emisa de organul de executare silita.
(3) În exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:
a) sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile;
c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
(4) Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecatoresti competente potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
(5) Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua intre orele 6,00 – 20,00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa va putea continua in aceeasi zi sau in zilele urmatoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile debitorului va avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in zilele nelucratoare, in baza autorizatiei prevazute la alin. (4).
(6) În absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare dintre incaperile prevazute la alin. (3), executorul fiscal poate sa patrunda in acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) si (5).
ART. 139
Executarea silita impotriva veniturilor bugetului general consolidat
Impozitele, taxele, contributiile si orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmarite de niciun creditor pentru nicio categorie de creante in cadrul procedurii de executare silita.
ART. 140
Executarea silita impotriva unei asocieri fara personalitate juridica
Pentru executarea silita a creantelor fiscale datorate de o asociere fara personalitate juridica, chiar daca exista un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atat bunurile mobile si imobile ale asocierii, cat si bunurile personale ale membrilor acesteia.
ART. 141
Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite
(1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevazut la alin. (1) se inscriu toate creantele fiscale neachitate la scadenta, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in conditiile legii.
(2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor fiscale se va intocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit in termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite in urma sanctionarii contraventionale, in termen de 90 de zile de la emiterea de catre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducatorul organului emitent al titlului executoriu are obligatia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contraventiei personalului care se face vinovat de intarziere. Termenul de 90 de zile se prelungeste cu perioada scursa in procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contraventiei.
(8) În cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare va restitui de indata titlurile executorii organelor emitente.
(9) În cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea, in termen de 30 de zile.
(10) În cazul in care institutiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupa caz.
(11) În cazul in care autoritatile administratiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
ART. 142
Reguli privind executarea silita
(1) Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare*).
(1^1) Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare, in urmatoarea ordine:
a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;
c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;
d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 158;
e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;
f) produse finite*).
(1^2) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute la alin. (1^1) ori de cate ori valorificarea nu este posibila*).
(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
(3) În cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.
(4) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.
(5) Executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a dobanzilor, penalitatilor de intarziere sau majorarilor de intarziere, dupa caz, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
(6) În cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute, dupa caz, dobanzi, penalitati de intarziere, majorari de intarziere sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.
(7) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.
ART. 143
Obligatia de informare
În vederea inceperii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 49, in vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.
ART. 144
Precizarea naturii debitului
În toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.
ART. 145
Somatia
(1) Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somatia cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: numarul dosarului de executare; suma pentru care se incepe executarea silita; termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca suma prevazuta in titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia.
ART. 146
Drepturi si obligatii ale tertului
Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocand un drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
ART. 147
Evaluarea bunurilor supuse executarii silite
(1) Înaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectueaza de organul de executare prin experti evaluatori proprii sau prin experti evaluatori independenti. Evaluatorii independenti sunt desemnati in conditiile art. 55. Atat evaluatorii proprii, cat si evaluatorii independenti sunt obligati sa isi indeplineasca atributiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum si din actul prin care au fost numiti.
(2) Organul de executare va actualiza pretul de evaluare tinand cont de rata inflatiei.
(3) Atunci cand se considera necesar, organul de executare va proceda la o noua evaluare.
ART. 148
Suspendarea, intreruperea sau incetarea executarii silite
(1) Executarea silita se poate suspenda, intrerupe sau poate inceta in cazurile prevazute de prezentul cod.
(2) Executarea silita se suspenda:
a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in conditiile legii;
b) la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;
c) in cazul prevazut la art. 156;
d) pe o perioada de cel mult 6 luni, in cazuri exceptionale, si doar o singura data pentru acelasi debitor, prin hotarare a Guvernului;
e) in alte cazuri prevazute de lege.
(2^1) Executarea silita se suspenda si in cazul in care, ulterior inceperii executarii silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a inceput executarea silita. În acest caz, executarea silita se suspenda la data depunerii cererii.
(3) Executarea silita se intrerupe in cazurile prevazute expres de lege. Executarea silita nu se intrerupe pe perioada in care un contribuabil este declarat insolvabil.
(4) Executarea silita inceteaza daca:
a) s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desfiintat titlul executoriu;
c) in alte cazuri prevazute de lege.
(5) Masurile de executare silita aplicate in conditiile prezentului cod se ridica prin decizie intocmita in cel mult doua zile de la data la care a incetat executarea silita, de catre organul de executare.
(5^1) În masura in care creantele fiscale inscrise in titluri executorii se sting prin plata, prin poprire sau prin alte modalitati prevazute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mica sau egala cu suma creantelor fiscale astfel stinse, se ridica, prin decizie intocmita de organul de executare, in cel mult doua zile de la data stingerii.
(6) În cazul in care popririle infiintate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporara totala, fie suspendarea temporara partiala a executarii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioada de cel mult 6 luni de la data comunicarii catre banca sau alt tert poprit a suspendarii popririi de catre organul fiscal.
(7) Odata cu cererea de suspendare prevazuta la alin. (6) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silita.
(8) Dispozitiile alin. (7) nu se aplica in cazul in care valoarea bunurilor deja sechestrate de creditorul fiscal acopera valoarea creantei pentru care s-a inceput executarea silita prin poprire.
SECŢIUNEA a 2-a
Executarea silita prin poprire
ART. 149
Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor (1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) Sumele reprezentand credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executarii silite prin poprire, in cazul in care impotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.
(3) În cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.
(4) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare, printr-o adresa care va fi comunicata tertului poprit, dispozitiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicandu-se in mod corespunzator. Totodata, va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.
(6) Poprirea nu este supusa validarii.
(7) Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului.
(8) Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit. În acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atat ziua, cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi.
(9) Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat:
a) sa plateasca, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare;
b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare.
(10) În cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit ii va anunta in scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 170.
(11) Pentru stingerea creantelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicandu-se in mod corespunzator. În acest caz, odata cu comunicarea somatiei si a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 44, o copie certificata de pe acest titlu va fi comunicata bancii la care se afla deschis contul debitorului. Despre aceasta masura va fi instiintat si debitorul.
(12) În masura in care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii bancii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale.
(13) Încalcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) si (15) atrage nulitatea oricarei plati.
(14) Daca debitorul face plata in termenul prevazut in somatie, organul de executare va instiinta de indata in scris bancile pentru sistarea totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. În caz contrar banca este obligata sa procedeze conform dispozitiilor alin. (12).
(15) În situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.
(16) Dispozitiile alin. (10) se aplica in mod corespunzator.
ART. 150
Executarea silita a tertului poprit
(1) Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit, precum si in cazul in care se invoca alte neregularitati privind infiintarea popririi, instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, va pronunta mentinerea sau desfiintarea popririi.
(2) Judecata se face de urgenta si cu precadere.
(3) Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate incepe executarea silita a tertului poprit, in conditiile prezentului cod.
SECŢIUNEA a 3-a
Executarea silita a bunurilor mobile
ART. 151
Executarea silita a bunurilor mobile
(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.
(2) În cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.
(3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.
(4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare.
(6) Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile prevazute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.
(7) Bunurile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.
(8) Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.
(9) De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.
(10) Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevazute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.
(11) În cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata odata cu comunicarea somatiei.
ART. 152
Procesul-verbal de sechestru
(1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei si a orei cand s-a facut sechestrul;
b) numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;
c) numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;
d) temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;
e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentand dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, mentionandu-se si cota acestora, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia de plata;
f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste impreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz;
h) mentiunea ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;
i) mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;
k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;
l) mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta imprejurare.
(2) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare.
(3) În vederea valorificarii organul de executare este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.
(4) Cand bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificarii nu sunt suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare va face investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale debitorului.
(5) Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru sau daca au fost substituite sau degradate, executorul fiscal incheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate conform alin. (4) se va incheia procesul-verbal de sechestru.
(6) Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare le va trimite si acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
(7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta in procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, cand este necesar, si alte bunuri pe care le va identifica.
(8) Bunurile inscrise in procesele-verbale de sechestru incheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executari silite.
(9) În cazul in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni va consemna aceasta in procesul-verbal de sechestru si va sesiza de indata organele de urmarire penala competente.
ART. 153
Custodele
(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2) În cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.
(3) Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
(4) În cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare ii va stabili acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.
SECŢIUNEA a 4-a
Executarea silita a bunurilor imobile
ART. 154
Executarea silita a bunurilor imobile
(1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situatia in care debitorul detine bunuri in proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se va intinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
(2) Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul.
(3) În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare.
(4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazurile in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.
(5) Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru, dispozitiile art. 151 alin. (9) si (10) si ale art. 152 alin. (1) si (2) fiind aplicabile.
(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile in temeiul alin. (5) constituie ipoteca legala.
(7) Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun.
(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de indata biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(9) Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, in termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.
(10) Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor mentionate la alin. (9), sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la inscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
ART. 155
Instituirea administratorului-sechestru
(1) La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica.
(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile incasate potrivit alin. (1) la unitatile abilitate si va depune recipisa la organul de executare.
(4) Cand administrator-sechestru este numita o alta persoana decat creditorul sau debitorul, organul de executare ii va fixa o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.
ART. 156
Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile
(1) Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2) De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda.
(3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4) Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, se vor aplica in mod corespunzator prevederile art. 27.
SECŢIUNEA a 5-a
Executarea silita a altor bunuri
ART. 157
Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini
(1) Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
(2) Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3) Organul de executare va hotari, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.
ART. 158
Executarea silita a unui ansamblu de bunuri
(1) Bunurile mobile si/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual si/sau in ansamblu daca organul de executare apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase.
(2) Organul de executare isi poate schimba optiunea in orice faza a executarii, cu reluarea procedurii.
(3) Pentru executarea silita a bunurilor prevazute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Prevederile sectiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor mobile si ale sectiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile, precum si ale art. 165 privind plata in rate se aplica in mod corespunzator.
SECŢIUNEA a 6-a
Valorificarea bunurilor
ART. 159
Valorificarea bunurilor sechestrate
(1) În cazul in care creanta fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii silite.
(2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.
(3) În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) intelegerea partilor;
b) vanzare in regim de consignatie a bunurilor mobile;
c) vanzare directa;
d) vanzare la licitatie;
e) alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.
(4) Daca au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradarii, acestea pot fi vandute in regim de urgenta. Evaluarea si valorificarea acestor bunuri se vor face de catre organele fiscale, la pretul pietei. Procedura de evaluare si valorificare se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(5) Daca din cauza unei contestatii sau a unei invoieli intre parti data, locul sau ora vanzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare, se vor face alte publicatii si anunturi, potrivit art. 162.
(6) Vanzarea bunurilor sechestrate se face numai catre persoane fizice sau juridice care nu au obligatii fiscale restante.
(7) În sensul alin. (6), in categoria obligatiilor fiscale restante nu se cuprind obligatiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amanari sau esalonari la plata.
ART. 160
Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor
(1) Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul insusi, cu acordul organului de executare, astfel incat sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte in scris organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.
(2) Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare.
(3) Organul de executare, dupa analiza propunerilor prevazute la alin. (1), va comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului va fi virat de cumparator.
(4) Indisponibilizarea prevazuta la art. 151 alin. (9) si (10) se ridica dupa creditarea contului bugetar mentionat la alin. (3).
ART. 161
Valorificarea bunurilor prin vanzare directa
(1) Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:
a) pentru bunurile prevazute la art. 159 alin. (4);
b) inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala;
c) dupa finalizarea unei licitatii, daca bunul/bunurile sechestrate nu au fost vandute si se ofera cel putin pretul de evaluare.
(2) Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
(3) În cazul in care organul de executare inregistreaza in conditiile prevazute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.
ART. 162
Vanzarea bunurilor la licitatie
(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.
(2) Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile, si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un cotidian local, in pagina de internet sau, dupa caz, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.
(3) Despre data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.
(4) Anuntul privind vanzarea cuprinde urmatoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis;
c) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului fiscal emitent;
d) numarul dosarului de executare silita;
e) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;
f) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;
g) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;
h) data, ora si locul vanzarii;
i) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare inainte de data stabilita pentru vanzare;
j) invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;
k) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna in cazul vanzarii la licitatie, pana la termenul prevazut la alin. (7), o taxa de participare ori o scrisoare de garantie bancara, reprezentand 10% din pretul de pornire a licitatiei;
l) mentiunea ca toti cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte dovada emisa de organele fiscale ca nu au obligatii fiscale restante;
m) data afisarii publicatiei de vanzare.
(5) Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupa caz.
(6) Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.
(7) Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:
a) oferta de cumparare;
b) dovada platii taxei de participare sau a constituirii garantiei sub forma scrisorii de garantie bancara, potrivit alin. (11) ori (12);
c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;
e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana;
f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;
h) dovada, emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante fata de acestea.
(8) Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie.
(9) Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior celui prevazut la alin. (8), iar in caz contrar va incepe de la acest din urma pret.
(10) Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. În cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.
(11) Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data intocmirii procesuluiverbal de licitatie, organul fiscal va restitui taxa de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si care nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii, taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu exceptia cazului in care executarea silita este organizata de organele fiscale prevazute la art. 35, caz in care taxa de participare se face venit la bugetele locale.
(12) Pentru participarea la licitatie, ofertantii pot constitui si garantii, in conditiile legii, sub forma scrisorii de garantie bancara.
(13) Scrisoarea de garantie bancara, constituita in conditiile alin. (12), se valorifica de organul de executare in cazul in care ofertantul este declarat adjudecatar si/sau in situatiile prevazute la alin. (11) teza a treia.
ART. 163
Comisia de licitatie
(1) Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte.
(2) Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.
(3) Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.
(4) Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa care presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a acesteia.
(5) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal va da citire mai intai anuntului de vanzare si apoi ofertelor scrise primite pana la data prevazuta la art. 162 alin. (7).
(6) Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei conform art. 162 alin. (8), organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a doua licitatii.
(7) În cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii.
(8) La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.
(9) Pentru fiecare termen de licitatie se va face o noua publicitate a vanzarii, conform prevederilor art. 162.
(10) Dupa licitarea fiecarui bun se va intocmi un procesverbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei.
(11) În procesul-verbal prevazut la alin. (10) se vor mentiona, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele: numele si prenumele sau denumirea cumparatorului, precum si domiciliul fiscal al acestuia; numarul dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.
ART. 164
Adjudecarea
(1) Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile de la data adjudecarii.
(2) Daca adjudecatarul nu plateste pretul, licitatia se va relua in termen de 10 zile de la data adjudecarii. În acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret. Adjudecatarul va putea sa achite pretul oferit initial si sa faca dovada achitarii acestuia pana la termenul prevazut la art. 162 alin. (7), caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.
(3) Cu sumele incasate din eventuala diferenta de pret, percepute in temeiul alin. (2), se vor stinge creantele fiscale inscrise in titlul executoriu in baza caruia s-a inceput executarea silita.
(4) Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.
(4^1) Suma reprezentand diferenta de pret si/sau cheltuielile prevazute la alin. (1) si (4) se stabilesc de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevazute la titlul IX.
(5) Termenul prevazut la alin. (1) se aplica si in cazul valorificarii conform intelegerii partilor sau prin vanzare directa.
ART. 165
Plata in rate
(1) În cazul vanzarii la licitatie a bunurilor imobile cumparatorii pot solicita plata pretului in rate, in cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului imobil si cu plata unei dobanzi sau majorari de intarziere, dupa caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili conditiile si termenele de plata a pretului in rate.
(2) Cumparatorul nu va putea instraina bunul imobil decat dupa plata pretului in intregime si a dobanzii sau majorarii de intarziere stabilite.
(3) În cazul neplatii avansului prevazut la alin. (1), dispozitiile art. 164 se aplica in mod corespunzator.
(4) Suma reprezentand dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, nu stinge creantele fiscale pentru care s-a inceput executarea silita si constituie venit al bugetului corespunzator creantei principale.
ART. 166
Procesul-verbal de adjudecare
(1) În cazul vanzarii bunurilor imobile, organul de executare va incheia procesul-verbal de adjudecare, in termen de cel mult 5 zile de la plata in intregime a pretului sau a avansului prevazut la art. 165 alin. (1), daca bunul a fost vandut cu plata in rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, in cazul vanzarii cu plata in rate, biroului de carte funciara pentru a inscrie interdictia de instrainare si grevare a bunului pana la plata integrala a pretului si a dobanzii sau majorarii de intarziere, dupa caz, stabilite pentru imobilul transmis, pe baza caruia se face inscrierea in cartea funciara.
(2) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (1) va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele mentiuni:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;
c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;
d) codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului;
e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;
f) modalitatea de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate;
g) datele de identificare a bunului;
h) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;
i) mentiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza caruia se emite titlu executoriu impotriva cumparatorului care nu plateste diferenta de pret, in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata pretului in rate;
j) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
(3) În cazul in care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului in rate nu plateste restul de pret in conditiile si la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate in temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.
(4) În cazul vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului, executorul fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(5) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (4) va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si elementele prevazute la alin. (2) din prezentul articol, cu exceptia lit. f), h) si i), precum si mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate. Cate un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator si cumparatorului.
ART. 167
Reluarea procedurii de valorificare
(1) Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevazute la art. 159, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masurii de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de prescriptie. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare si va putea, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.
(2) În cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitatie, cu ocazia reluarii procedurii in cadrul termenului de prescriptie, daca organul de executare considera ca nu se impune o noua evaluare, pretul de pornire a licitatiei nu poate fi mai mic decat 50% din pretul de evaluare a bunurilor.
(3) În cazul in care debitorii carora urma sa li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3), ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.
(4) Cele aratate la alin. (3) vor fi consemnate intr-un procesverbal intocmit de organul fiscal.
(5) În cazul bunurilor imobile, in baza procesului-verbal prevazut la alin. (4) in conditiile legii se va sesiza instanta judecatoreasca competenta cu actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.
CAP. IX
Cheltuieli
ART. 168
Cheltuieli de executare silita
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului.
(2) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate.
(3) Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora.
(4) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu sunt in sarcina debitorului urmarit.
(5) Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.
CAP. X
Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita
ART. 169
Sumele realizate din executare silita
(1) Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de prezentul cod.
(2) Creantele fiscale inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), in ordinea vechimii, mai intai creanta principala si apoi accesoriile acesteia.
(3) Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala, cat si cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenta se va proceda la compensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupa caz.
(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi instiintat de indata.
ART. 170
Ordinea de distribuire
(1) În cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:
a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;
b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
c) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creante.
(2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.
ART. 171
Reguli privind eliberarea si distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, in conditiile prevazute la art. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vanzare fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.
(3) Daca exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunostinta in conditiile art. 152 alin. (6) si ale art. 154 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creantelor prevazute la art. 170 alin. (1) lit. b). În acest caz, organul de executare este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de executare va proceda, dupa caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va consemna de executorul fiscal de indata intr-un proces-verbal, care se va semna de toti cei indreptatiti.
(7) Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.
(8) Dupa intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (6) niciun creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.
CAP. XI
Contestatia la executare silita
ART. 172
Contestatia la executare silita
(1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.
(2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.
(3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
(4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.
ART. 173
Termen de contestare
(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:
a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;
b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.
(2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.
(3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
ART. 174
Judecarea contestatiei
(1) La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.
(2) La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.
(3) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
(4) În cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.
(5) În cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.
CAP. XII
Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati
ART. 175
Darea in plata
(1) Creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu exceptia celor cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora, precum si creantele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricand, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executarii silite*).
(2) În scopul prevazut la alin. (1), organul fiscal va transmite cererea, insotita de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finantelor publice sau, dupa caz, de catre unitatea administrativ-teritoriala. Cererea va fi insotita de documentatia care se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice.
(3) Comisia prevazuta la alin. (2) va analiza cererea numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri si va hotari, prin decizie, asupra modului de solutionare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent incheierea procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale. Comisia poate respinge cererea in situatia in care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.
(4) Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate.
(4^1) În cazul in care operatiunea de transfer al proprietatii bunurilor imobile prin dare in plata este taxabila, cu valoarea stabilita, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adaugata, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunii de dare in plata.
(5) Bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform alin. (1) vor fi date in administrare in conditiile legii. Pana la intrarea in vigoare a actului prin care s-a dispus darea in administrare, imobilul se afla in custodia institutiei care a solicitat preluarea in administrare.
(6) La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil inceteaza masura de indisponibilizare a acestuia, precum si calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, daca este cazul.
(7) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate in perioada cuprinsa intre data incheierii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a statului a bunurilor imobile si preluarea in administrare prin hotarare a Guvernului sunt suportate de institutia publica solicitanta. În cazul in care Guvernul hotaraste darea in administrare catre alta institutie publica decat cea solicitanta, cheltuielile de administrare se suporta de institutia publica careia i-a fost atribuit bunul in administrare.
(8) În cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate. Creantele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite tertului.
(9) În cazul in care, in interiorul termenului de prescriptie a creantelor fiscale, comisia prevazuta la alin. (3) ia cunostinta despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobarii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situatiei de fapt, revocarea, in tot sau in parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creante fiscale prin trecerea bunurilor imobile in proprietatea publica, dispozitiile alin. (8) aplicandu-se in mod corespunzator.
(10) În situatiile prevazute la alin. (8) si (9), pentru perioada cuprinsa intre data trecerii in proprietatea publica si data la care au renascut creantele fiscale, respectiv data revocarii deciziei prin care s-a aprobat darea in plata, nu se datoreaza dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz.
ART. 176
Insolvabilitatea
(1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.
(2) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata.
(3) În cazul debitorilor prevazuti la alin. (2), prin exceptie de la dispozitiile art. 148 alin. (3), executarea silita se intrerupe. Organele fiscale au obligatia ca cel putin o data pe an sa efectueze o investigatie asupra starii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silita.
(4) În cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile, organele de executare vor lua masurile necesare de trecere din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita.
(5) Daca la sfarsitul perioadei de prescriptie nu se constata dobandirea unor bunuri sau venituri urmaribile, organele de executare vor proceda la scaderea creantelor fiscale din evidenta analitica pe platitor, potrivit art. 134. Scaderea se face si in cursul perioadei de prescriptie in cazul debitorilor, persoane fizice, decedati sau disparuti, pentru care nu exista mostenitori care au acceptat succesiunea.
(6) Creantele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiati din registrele in care au fost inregistrati potrivit legii se scad din evidenta analitica pe platitor dupa radiere, indiferent daca s-a atras sau nu raspunderea altor persoane pentru plata obligatiilor fiscale, in conditiile legii.
ART. 177
Deschiderea procedurii insolventei
(1) În vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla in stare de insolventa, Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, vor declara lichidatorilor creantele existente, la data declararii, in evidenta fiscala pe platitor.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii aflati in lichidare in conditiile legii.
(3) Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii insolventei se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.
(4) În situatia in care organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala de catre judecatorul-sindic se va face in cadrul primei sedinte, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile ulterioare.
(5) În dosarele in care organul fiscal detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, acesta are dreptul sa verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului si sa ii solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfasurata si onorariile incasate.
ART. 178
Anularea creantelor fiscale
(1) În situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.
(2) Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
(3) În cazul creantelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevazuta la alin. (2) reprezinta limita maxima pana la care, prin hotarare, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
CAP. XIII
Aspecte internationale
SECŢIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 179
Scopul
Prezentul capitol stabileste norme pentru recuperarea in Romania a unor creante stabilite intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum si pentru recuperarea intr-un alt stat membru al Uniunii Europene a creantelor stabilite in Romania.
ART. 180
Sfera de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplica tuturor creantelor aferente:
a) restitutiilor, interventiilor si altor masuri care fac parte din sistemul de finantare integrala sau partiala a Fondului European de Garantare a Agriculturii (FEGA) si a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), inclusiv sumelor datorate in cadrul acestor actiuni;
b) contributiilor, cotizatiilor si altor drepturi prevazute in cadrul organizarii comune a pietelor din sectorul zaharului;
c) drepturilor de import reprezentand taxele vamale si taxele cu efect echivalent prevazute la importul de marfuri, precum si taxele la import prevazute in cadrul politicii agricole comune sau in cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor marfuri care rezulta din transformarea produselor agricole;
d) drepturilor de export reprezentand taxele vamale si taxele cu efect echivalent prevazute la exportul de marfuri, precum si taxele la export prevazute in cadrul politicii agricole comune sau in cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor marfuri care rezulta din transformarea produselor agricole;
e) taxei pe valoarea adaugata;
f) accizelor pentru: bere, vinuri, bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse energetice si energie electrica;
g) impozitelor pe venit si pe capital, astfel cum sunt definite in Codul fiscal;
h) taxelor pe primele de asigurare, inclusiv taxelor de natura identica sau similara, care completeaza ori inlocuiesc taxele pe primele de asigurare prevazute la alin. (2);
i) dobanzilor, majorarilor de intarziere, penalitatilor si amenzilor administrative si cheltuielilor privind creantele mentionate la lit. a)-h), cu exceptia oricarei sanctiuni penale prevazute de legislatia in vigoare in statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitata.
(2) Taxele pe primele de asigurari prevazute la alin. (1) lit. h) sunt cele prevazute de legea nationala, cunoscute ca:
a) in Austria: “Versicherungssteuer” si “Feuerschutzsteuer”;
b) in Belgia: “Taxe annuelle sur les contrats d’assurance” si “Jaarlijkse taks op de verzekeringscontracten”;
c) in Germania: “Versicherungssteuer” si “Feuerschutzsteuer”;
d) in Danemarca: “Afgift af lysfartojsforsikringer”, “Afgift af ansvarsforsikringer for motorkoretojer m.v.” si “Stempelafgift af forsikringspraemier”;
e) in Spania: “Impuesto sobre la prima de seguros”;
f) in Grecia: [« * »];
g) in Franta: “Taxe sur les conventions d’assurances”;
h) in Finlanda: “Eraista vakuutusmaksuista suoritettava vero/skatt pa vissa forsakringspremier” si “Palosuojelumaksu/brandskyddsavgift”;
i) in Italia: “Imposte sulle assicurazioni private ed i contratti vitalizi di cui alla legge 29.10.1967 no 1216”;
j) in Irlanda: “Levy on insurance premiums”;
k) in Luxemburg: “Impot sur les assurances” si “Impot dans l’interet du service d’incendie”;
l) in Ţarile de Jos: “Assurantiebelasting”;
m) in Portugalia: “Imposto de selo sobre os prθmios de seguros”;
n) in Suedia: niciunul;
o) in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord: “insurance premium tax (IPT)”;
p) in Malta: “Taxxa fuq Dokumenti u Trasferimenti”;
q) in Slovenia: “davek od prometa zavarovalnih poslov” si “pozarna taksa”.
ART. 181
Autoritatea competenta din Romania
(1) Autoritatile competente din Romania pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:
a) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. a), e), f) si h), Agentia Nationala de Administrare Fiscala;
b) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. b), Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura;
c) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. c)-f) care se datoreaza in cadrul operatiunilor vamale, Autoritatea Nationala a Vamilor;
d) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. g), Agentia Nationala de Administrare Fiscala si autoritatile administratiei publice locale, dupa caz.
(2) Autoritatile prevazute la alin. (1) sunt competente si pentru recuperarea dobanzilor, majorarilor de intarziere, penalitatilor si amenzilor administrative, precum si cheltuielilor prevazute la art. 180 alin. (1) lit. i), aferente creantelor principale pentru a caror recuperare sunt competente.
SECŢIUNEA a 2-a
Asistenta pentru recuperarea in Romania a creantelor stabilite prin titluri de creanta emise intr-un alt stat membru
ART. 182
Furnizarea de informatii
(1) Autoritatile competente prevazute la art. 181 vor furniza, la cererea autoritatii competente dintr-un alt stat membru, denumit in prezenta sectiune autoritate solicitanta, toate informatiile utile pentru recuperarea unei creante, cu exceptia cazului in care:
a) informatia nu poate fi furnizata potrivit dispozitiilor prezentului cod;
b) informatia constituie secret comercial, industrial sau profesional;
c) furnizarea informatiei ar aduce atingere securitatii sau ordinii publice din Romania.
(2) Autoritatea competenta din Romania confirma in scris primirea cererii de informatii, de indata, sau, in cazuri justificate, in termen de cel mult 7 zile de la data primirii.
(3) Pentru a obtine informatiile solicitate, autoritatea competenta din Romania exercita atributiile prevazute de lege ca si in cazul recuperarii unor creante similare stabilite in Romania. Prevederile prezentului cod cu privire la furnizarea de informatii se aplica in mod corespunzator.
(4) Autoritatea competenta prevazuta la art. 181 va informa autoritatea solicitanta in legatura cu motivele care o impiedica sa furnizeze informatiile solicitate, de indata sau in cel mult 3 luni de la data confirmarii de primire a cererii.
(5) În cazul in care considera necesar, autoritatea competenta din Romania poate solicita autoritatii solicitante furnizarea de informatii suplimentare necesare solutionarii cererii.
(6) Autoritatea competenta din Romania transmite autoritatii solicitante informatiile pe masura ce sunt obtinute, iar in cazul in care nu au fost obtinute va informa autoritatea solicitanta cu privire la aceasta si la motivele care au determinat aceasta situatie.
(7) În termen de 6 luni de la confirmarea de primire a cererii de furnizare de informatii, daca cererea nu a fost solutionata, autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta asupra rezultatului cercetarilor efectuate pentru obtinerea informatiilor cerute.
(8) Daca autoritatea solicitanta cere, in scris, in termen de doua luni de la primirea informarii prevazute la alin. (7), ca cercetarile sa fie continuate, autoritatea competenta din Romania solutioneaza cererea conform prevederilor aplicabile cererii initiale.
ART. 183
Comunicarea actelor emise in statul membru in care se afla autoritatea solicitanta
(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea competenta din Romania comunica destinatarului toate actele si deciziile, inclusiv judiciare, privind o creanta sau recuperarea acesteia, emise in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante. Prevederile art. 182 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(2) Autoritatea prevazuta la art. 181 va comunica actele astfel cum acestea au fost emise, fara a pune in cauza valabilitatea acestora.
(3) Imediat dupa primirea cererii de comunicare, autoritatea prevazuta la art. 181 ia toate masurile necesare pentru realizarea comunicarii. Dispozitiile privind comunicarea actelor administrative din prezentul cod se aplica in mod corespunzator. Daca ii sunt necesare, autoritatea competenta din Romania poate solicita informatii suplimentare, fara a periclita data limita de comunicare indicata in cererea autoritatii solicitante.
(4) Imediat dupa efectuarea comunicarii, autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta despre aceasta si despre data la care au fost comunicate actele destinatarului, prin certificarea corespunzatoare pe verso-ul celui de-al doilea exemplar al cererii de comunicare si transmiterea acestuia catre autoritatea solicitanta.
ART. 184
Recuperarea creantei si aplicarea masurilor asiguratorii
(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea competenta din Romania procedeaza, potrivit dispozitiilor privind executarea creantelor fiscale din prezentul cod, la recuperarea creantelor care fac obiectul titlului executoriu transmis de autoritatea solicitanta, precum si la ducerea la indeplinire, dupa caz, a masurilor asiguratorii.
(2) Autoritatea competenta din Romania va confirma in scris primirea cererii, in conditiile art. 182 alin. (2), putand solicita autoritatii solicitante completarea cererii in cazul in care nu sunt mentionate informatiile si elementele prevazute la art. 192.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice creanta care face obiectul unei cereri de recuperare este considerata ca fiind o creanta fiscala in sensul prezentului cod, cu exceptia situatiilor in care sunt aplicabile dispozitiile art. 198. Sumele recuperate vor intra la distribuire impreuna cu creantele fiscale, dispozitiile art. 170 si 171 aplicandu-se in mod corespunzator.
(4) Daca este cazul, autoritatea competenta din Romania va retine suma solicitata a fi recuperata din sumele cuvenite debitorului cu titlu de restituiri sau rambursari, dupa efectuarea compensarii in conditiile art. 116. Eventualele diferente urmeaza sa fie restituite debitorului sau sa fie recuperate de la acesta si transferate autoritatii solicitante, dupa caz.
ART. 185
Titlul executoriu
(1) Titlul transmis de autoritatea solicitanta, anexat la cererea de recuperare, reprezinta titlu executoriu in conformitate cu dispozitiile art. 141 alin. (2). În conditiile in care titlul executoriu anexat la cererea de recuperare nu contine elementele unui titlu executoriu necesar pentru recuperarea, potrivit prezentului cod, a creantelor fiscale, autoritatea competenta din Romania va aplica in mod corespunzator prevederile art. 141 alin. (1).
(2) În termen de 3 luni de la data primirii cererii, autoritatea prevazuta la art. 181 va finaliza formalitatile de emitere si transmitere a titlului executoriu. În cazul depasirii termenului de 3 luni, autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta asupra motivelor care au determinat depasirea, in cel mai scurt timp si, in orice caz, in termen de 7 zile de la expirarea celor 3 luni.
(3) Recuperarea creantei se face in moneda nationala a Romaniei. Întregul cuantum al creantei recuperate se transfera, in moneda nationala a Romaniei, autoritatii solicitante in luna urmatoare datei la care s-a realizat recuperarea.
(4) Pentru creanta inscrisa in titlul executoriu, debitorul datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere, incepand cu ziua urmatoare datei comunicarii titlului executoriu catre debitor si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozitiile prezentului cod privind stabilirea si calculul dobanzilor si penalitatilor de intarziere sunt aplicabile in mod corespunzator. Dobanzile si penalitatile de intarziere recuperate de autoritatea competenta din Romania se transfera autoritatii solicitante, in conditiile alin. (3).
(5) Autoritatea prevazuta la art. 181 informeaza in cel mai scurt timp autoritatea solicitanta despre cursul dat cererii de recuperare, astfel:
a) in cazul in care, in functie de circumstantele fiecarui caz, nu este posibila recuperarea integrala sau partiala a creantei ori ducerea la indeplinire a unor masuri asiguratorii in termene rezonabile, autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta, indicand motivele care au determinat aceasta situatie;
b) cel tarziu la expirarea fiecarei perioade de 6 luni de la data confirmarii de primire a cererii, autoritatea prevazuta la art. 181 informeaza autoritatea solicitanta asupra situatiei sau rezultatului procedurii de recuperare ori de ducere la indeplinire a unor masuri asiguratorii.
ART. 186
Modificarea ulterioara a creantei
(1) În situatia in care autoritatea competenta din Romania este informata de autoritatea solicitanta asupra modificarii in minus a cuantumului creantei a carei recuperare s-a solicitat, aceasta va continua actiunea pe care a intreprins-o pentru recuperare sau pentru ducerea la indeplinire a unor masuri asiguratorii, cu limitarea actiunii la suma ramasa de recuperat. Daca, in momentul in care este informata asupra reducerii valorii creantei, autoritatea din Romania a recuperat deja o suma care depaseste valoarea ramasa de perceput, fara sa fi initiat procedura de transfer catre autoritatea solicitanta, autoritatea competenta prevazuta la art. 181 restituie suma perceputa in plus persoanei indreptatite, potrivit legii.
(2) Daca autoritatea solicitanta informeaza asupra modificarii in plus a cuantumului creantei, prin transmiterea unei cereri suplimentare de recuperare sau de ducere la indeplinire a unor masuri asiguratorii, autoritatea competenta din Romania va solutiona cererea suplimentara, in masura in care este posibil, impreuna cu cererea initiala. În situatia in care, tinand seama de stadiul de realizare a procedurii in curs, cererea suplimentara nu poate fi conexata cu cererea initiala, autoritatea competenta din Romania va da curs cererii suplimentare numai daca aceasta are ca obiect o creanta in valoare egala sau mai mare decat valoarea prevazuta la art. 203.
ART. 187
Posibilitatea de a refuza acordarea asistentei
(1) Autoritatea competenta din Romania nu este obligata:
a) sa acorde asistenta la recuperare, ori de cate ori executarea silita ar implica venituri si bunuri care, potrivit reglementarilor legale in vigoare, sunt exceptate de la executare silita;
b) sa acorde asistenta prevazuta la art. 182-186, in cazul in care cererea initiala formulata pentru furnizare de informatii, pentru comunicare sau pentru recuperare vizeaza creante pentru care perioada dintre momentul in care titlul executoriu care permite recuperarea este emis in conformitate cu dispozitiile legale, reglementarile sau practicile administrative in vigoare in statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitanta si data cererii depaseste 5 ani. Cu toate acestea, in cazul in care creanta sau titlul face obiectul unei contestatii, termenul incepe sa curga din momentul in care statul solicitant stabileste ca acestea nu mai pot fi contestate.
(2) Autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta in legatura cu motivele refuzului de a nu acorda asistenta. Refuzul motivat este, de asemenea, comunicat Comisiei Europene.
ART. 188
Confidentialitatea asupra documentelor si informatiilor primite
Documentele si informatiile comunicate autoritatii competente din Romania pentru punerea in aplicare a prezentului capitol nu pot fi comunicate de catre aceasta decat:
a) persoanei fizice sau juridice vizate de cererea de asistenta;
b) persoanelor si autoritatilor insarcinate cu recuperarea creantelor, numai in scopul recuperarii;
c) autoritatilor judiciare sesizate in legatura cu cazurile referitoare la recuperarea creantelor.
ART. 189
Cheltuielile privind asistenta
(1) Cheltuielile pentru acordarea in Romania a asistentei privind furnizarea de informatii sau comunicarea prevazute de prezenta sectiune se suporta de autoritatea competenta din Romania.
(2) Cheltuielile efectuate de autoritatea competenta din Romania ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creantei sau de masuri asiguratorii sunt in sarcina debitorului. Dispozitiile art. 168 alin. (2)-(5) se aplica in mod corespunzator.
SECŢIUNEA a 3-a
Asistenta pentru recuperarea intr-un stat membru a creantelor stabilite prin titluri de creanta emise in Romania
ART. 190
Solicitarea de informatii
(1) În vederea recuperarii intr-un alt stat membru a unei creante stabilite printr-un titlu de creanta emis in Romania, autoritatile competente prevazute la art. 181 vor solicita, in legatura cu o persoana fizica sau juridica dintr-un alt stat membru, orice informatii utile pentru recuperarea acestei creante, de la autoritatea competenta a statului membru, denumita in prezenta sectiune autoritate solicitata. Solicitarea priveste atat debitorul, cat si oricare alta persoana din acel stat membru, care este obligata la plata creantei potrivit prezentului cod sau care detine bunuri apartinand debitorului ori persoanei obligate la plata.
(2) În cererea de informatii se indica numele, adresa si orice alta informatie utila identificarii persoanelor prevazute la alin. (1), detinuta de autoritatea competenta din Romania, precum si tipul de creanta si valoarea creantei pentru care se formuleaza cererea.
(3) Cererea de informatii va contine, pe langa elementele prevazute la alin. (2), semnatura persoanei imputernicite, precum si stampila autoritatii emitente.
(4) În masura in care acest lucru este posibil, cererea va fi transmisa prin mijloace electronice, caz in care nu mai sunt necesare semnatura si stampila prevazute la alin. (3). Cu toate acestea, in toate cazurile in care cererea se transmite prin mijloace electronice, aceasta va fi redactata in mod obligatoriu si in scris, in conditiile prevazute la alin. (3).
(5) Autoritatea competenta din Romania poate sa retraga in orice moment cererea de informatii pe care a transmis-o autoritatii solicitate. Decizia de retragere se comunica in scris autoritatii solicitate.
(6) Daca autoritatea competenta din Romania a adresat unei alte autoritati o cerere de informatii similara, va mentiona in cererea intocmita in conditiile prezentului articol si numele acestei din urma autoritati.
(7) Ţinand seama de informatiile primite de la autoritatea solicitata, autoritatea competenta din Romania ii poate cere acesteia sa continue cercetarile. Cererea se face in scris, in termen de doua luni de la data comunicarii rezultatelor cercetarilor efectuate de autoritatea solicitata.
ART. 191
Comunicarea actelor emise in Romania
(1) În scopul recuperarii unei creante, precum si in scopul comunicarii oricarui act emis in Romania privind o creanta dintre cele prevazute la art. 180, inclusiv a deciziilor judiciare, in legatura cu o persoana fizica sau juridica careia, potrivit legii, trebuie sa i se comunice aceste acte, autoritatea prevazuta la art. 181 va transmite autoritatii solicitate o cerere de comunicare, insotita de documentele pentru a caror comunicare se solicita asistenta. Cererea si documentele anexate se transmit in dublu exemplar.
(2) Cererea va cuprinde numele, adresa si orice alta informatie utila identificarii destinatarului, detinuta de autoritatea competenta din Romania, natura si obiectul actului sau deciziei care urmeaza sa fie comunicata si, daca este cazul, numele si adresa debitorului si creanta mentionata in act sau in decizie, precum si alte informatii utile.
(3) În cerere se va face trimitere la prevederile legale in vigoare privind procedura de contestare a creantei sau de recuperare a acesteia, ori de cate ori actul administrativ comunicat nu contine acest lucru.
(4) Cererea de comunicare va contine, pe langa elementele prevazute la alin. (2), semnatura persoanelor imputernicite de autoritatea competenta din Romania, precum si stampila acestei autoritati.
(5) În situatia in care autoritatea solicitata cere autoritatii competente din Romania informatii suplimentare, aceasta va comunica toate informatiile suplimentare pe care le detine sau pe care le poate obtine potrivit legii.
ART. 192
Recuperarea creantelor stabilite in Romania
(1) Pentru recuperarea intr-un alt stat membru a unei creante stabilite in Romania, autoritatea competenta prevazuta la art. 181 adreseaza autoritatii solicitate o cerere de recuperare sau de ducere la indeplinire a unor masuri asiguratorii, insotita de exemplarul original sau de o copie certificata conforma a titlului care permite executarea, emis in Romania, si, dupa caz, de exemplarul original sau de o copie certificata conforma a altor documente necesare pentru recuperare sau privind instituirea masurilor asiguratorii.
(2) Autoritatea prevazuta la art. 181 nu poate formula o cerere de recuperare decat daca:
a) creanta sau titlul executoriu nu este contestat in Romania, cu exceptia cazurilor in care se aplica prevederile art. 198;
b) a realizat, potrivit dispozitiilor legale in vigoare in Romania, procedurile de recuperare in temeiul titlului executoriu, iar masurile luate nu au condus la plata integrala a creantei.
(3) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii indica:
a) numele, adresa si orice alte informatii utile pentru identificarea persoanei in cauza si/sau a oricarei terte persoane care detine bunurile acesteia;
b) numele, adresa si orice alte informatii utile privind autoritatea competenta din Romania;
c) titlul care permite executarea creantei, emis in Romania, potrivit legii;
d) natura si cuantumul creantei, cu indicarea separata a creantei principale, majorarilor de intarziere, dobanzilor si celorlalte penalitati, amenzi si cheltuieli datorate, dupa caz. Cuantumul creantei va fi indicat atat in moneda nationala a Romaniei, cat si in moneda nationala a autoritatii solicitate, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil in ziua semnarii cererii;
e) data la care titlul a fost comunicat destinatarului de catre autoritatea din Romania si/sau de autoritatea solicitata;
f) data de la care si perioada in cursul careia este posibila executarea, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare din Romania;
g) orice alte informatii utile.
(4) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii contine, de asemenea, o declaratie a autoritatii competente din Romania, prin care se confirma indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (2), precum si semnatura persoanelor imputernicite de autoritatea competenta si stampila acestei autoritati.
(5) În situatia in care autoritatea solicitata cere autoritatii competente din Romania sa completeze cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii cu informatii suplimentare, aceasta va comunica autoritatii solicitate, imediat ce le obtine, orice informatii utile in legatura cu obiectul cererii de recuperare.
(6) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii poate privi oricare dintre persoanele prevazute la art. 190 alin. (1).
ART. 193
Cheltuielile privind asistenta
(1) Cheltuielile pentru acordarea asistentei privind furnizarea de informatii sau comunicarea prevazute de prezenta sectiune se suporta de autoritatea solicitata.
(2) Cheltuielile efectuate de autoritatea solicitata ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creantei sau de masuri asiguratorii, transmisa de autoritatea competenta din Romania, sunt in sarcina debitorului, urmand ca autoritatea solicitata sa le recupereze de la acesta.
ART. 194
Imposibilitatea recuperarii
În cazul in care nu a fost posibila recuperarea integrala sau partiala a creantei ori ducerea la indeplinire a unor masuri asiguratorii, tinand seama de informatiile comunicate de autoritatea solicitata, autoritatea competenta din Romania ii poate cere acesteia sa redeschida procedura de recuperare sau de ducere la indeplinire a unor masuri asiguratorii. Cererea se face in scris, in termen de doua luni de la primirea comunicarii privind rezultatul procedurii.
ART. 195
Modificarea sau stingerea creantei
(1) În cazul in care valoarea creantei care face obiectul cererii de recuperare sau de masuri asiguratorii a fost modificata, autoritatea competenta din Romania informeaza de indata autoritatea solicitata, in scris, si, daca este necesar, emite si comunica un nou titlu executoriu.
(2) În situatia in care valoarea creantei se modifica in plus, autoritatea competenta din Romania va adresa in cel mai scurt timp posibil autoritatii solicitate o cerere suplimentara de recuperare sau de masuri asiguratorii. Dispozitiile art. 192 alin. (3) lit. d) sunt aplicabile.
(3) Daca cererea de recuperare ori de masuri asiguratorii ramane fara obiect ca urmare a incasarii creantei, a anularii ei sau din orice alt motiv, autoritatea competenta din Romania va informa de indata autoritatea solicitata cu privire la acest lucru, in scris, pentru ca aceasta din urma sa inceteze actiunea intreprinsa.
ART. 196
Limba utilizata in procedura de asistenta
Cererile de asistenta intocmite in temeiul prezentei sectiuni, inclusiv titlul executoriu si celelalte documente anexate, vor fi insotite de traducerea in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru in care se afla autoritatea solicitata ori intr-o alta limba convenita cu autoritatea solicitata.
ART. 197
Formularistica
Modelul cererilor intocmite de autoritatile competente din Romania, in conditiile prezentei sectiuni, se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
SECŢIUNEA a 4-a
Dispozitii finale
ART. 198
Contestarea creantei sau a titlului executoriu
(1) Daca, in cursul procedurii de recuperare, creanta sau titlul care permite recuperarea sa, emis in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, este contestat de o persoana interesata, aceasta depune contestatia la instanta sau la autoritatea competenta pentru solutionarea contestatiilor din statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare in statul respectiv. Autoritatea solicitanta notifica de indata autoritatii solicitate aceasta actiune. Persoana interesata poate, de asemenea, sa notifice aceasta actiune autoritatii solicitate.
(2) De indata ce autoritatea solicitata primeste notificarea prevazuta la alin. (1) fie din partea autoritatii solicitante, fie din partea persoanei interesate, ea suspenda procedura de executare si asteapta decizia instantei sau a autoritatii competente pentru solutionarea contestatiei, cu exceptia cazurilor in care autoritatea solicitanta formuleaza o cerere contrara, in conditiile alin. (3). În cazul in care considera necesar acest lucru, autoritatea solicitata poate dispune masuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea, in masura in care dispozitiile legale sau reglementarile in vigoare in statul membru in care se afla sediul sau permit acest lucru pentru creante similare.
(3) În conformitate cu dispozitiile legale, reglementarile si cu practicile administrative in vigoare in statul membru in care isi are sediul, autoritatea solicitanta poate cere autoritatii solicitate sa recupereze o creanta contestata, in masura in care dispozitiile legale, reglementarile si practicile administrative in vigoare in statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitata permit acest lucru; daca acest lucru nu este permis, autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta in cel mai scurt timp si in orice caz in termen de o luna de la primirea cererii de recuperare a unei creante contestate. Daca rezultatul contestatiei este favorabil persoanei interesate, autoritatea solicitanta trebuie sa ramburseze orice suma recuperata, precum si sa plateasca orice compensatie datorata, in conformitate cu legislatia in vigoare in statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitata.
(4) Orice actiune initiata in statul membru al autoritatii solicitate pentru rambursarea sumelor recuperate sau compensare, in ceea ce priveste recuperarea creantelor constatate in temeiul alin. (3), trebuie notificata autoritatii solicitante in scris de catre autoritatea solicitata, de indata ce aceasta din urma este informata asupra actiunii in cauza. În masura in care este posibil, autoritatea solicitata implica autoritatea solicitanta in procedurile de regularizare a sumei de rambursat si a compensatiei datorate. Pe baza unei motivari scrise a autoritatii solicitate, autoritatea solicitanta transfera sumele rambursate si compensatia platita, in termen de doua luni de la primirea cererii.
(5) În cazul in care contestatia se refera la masurile de executare luate in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, contestatia este depusa in fata instantei sau a autoritatii competente pentru solutionarea contestatiilor din statul membru respectiv, in conformitate cu dispozitiile legale si cu reglementarile din acest stat.
(6) În cazul in care autoritatea competenta la care a fost depusa contestatia, in conformitate cu alin. (1), este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestuia, daca este favorabila autoritatii solicitante si daca permite recuperarea creantei in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, constituie titlu executoriu, iar recuperarea creantei la care se refera cererea de asistenta se efectueaza pe baza acestei decizii.
ART. 199
Prescriptia dreptului de a cere executarea silita
(1) Prescriptia dreptului de a cere executarea silita opereaza in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante.
(2) Actele de recuperare efectuate de autoritatea solicitata in conformitate cu cererea de asistenta, care, daca ar fi fost efectuate de autoritatea solicitanta ar fi avut drept efect suspendarea ori intreruperea termenului de prescriptie in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, sunt considerate, in ceea ce priveste acest efect, ca fiind realizate in statul membru respectiv.
ART. 200
Rambursarea cheltuielilor de recuperare
(1) Autoritatea solicitata va cere autoritatii solicitante rambursarea cheltuielilor de recuperare in urmatoarele situatii:
a) in situatia in care autoritatea solicitata a efectuat actiuni recunoscute ca fiind nejustificate din punctul de vedere al realitatii creantei sau al valabilitatii titlului emis de autoritatea solicitanta;
b) atunci cand statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitata convine cu statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitanta asupra unor modalitati specifice de rambursare, in cazul in care recuperarea creantei pune probleme deosebite, implica cheltuieli foarte mari sau se inscrie in cadrul luptei impotriva crimei organizate. În aceasta situatie, autoritatea solicitata formuleaza o cerere motivata si anexeaza o estimare detaliata a costurilor cerute a fi rambursate de autoritatea solicitanta. Aceasta confirma in scris primirea cererii de rambursare in cel mai scurt timp si in orice caz in termen de 7 zile de la primire. În termen de doua luni de la data confirmarii de primire a cererii, autoritatea solicitanta anunta autoritatea solicitata daca si in ce masura accepta modalitatile de rambursare propuse. În cazul in care autoritatea solicitata si autoritatea solicitanta nu ajung la un acord, autoritatea solicitata va continua procedurile de recuperare prevazute de legislatia in vigoare in statul membru in care aceasta din urma isi are sediul.
(2) În cazul in care recuperarea creantelor de catre autoritatile solicitate din celelalte state membre se face in conditiile alin. (1) lit. b), aprobarea costurilor cerute a fi rambursate se face de catre conducatorii autoritatilor competente prevazute la art. 181.
ART. 201
Transmiterea informatiilor pe cale electronica
(1) Toate informatiile comunicate in scris potrivit prezentului capitol sunt transmise, in masura in care este posibil, doar prin mijloace electronice, cu urmatoarele exceptii:
a) cererea de comunicare, precum si actul sau decizia a carei comunicare este solicitata;
b) cererile de recuperare sau de masuri asiguratorii si titlul executoriu ori un alt act care le insoteste.
(2) În conditii de reciprocitate, se poate conveni transmiterea/primirea pe cale electronica si a actelor prevazute la alin. (1).
(3) Prin transmitere pe cale electronica se intelege transmiterea prin intermediul unor echipamente electronice de prelucrare a datelor, inclusiv compresie digitala, prin cablu, radio, procedee optice sau orice alt procedeu electromagnetic.
(4) Autoritatile competente prevazute la art. 181, care prelucreaza informatiile primite conform prezentului capitol in baze de date electronice si fac schimb de astfel de informatii prin mijloace electronice, iau toate masurile necesare pentru pastrarea confidentialitatii acestor informatii si pentru ca orice transmitere pe cale electronica sa fie autorizata in mod corespunzator.
ART. 202
Biroul central si birourile de legatura
(1) În scopul transmiterii si/sau primirii pe cale electronica, in conditiile art. 201, a informatiilor privind acordarea asistentei potrivit prezentului capitol, se infiinteaza Biroul central in conditiile prevazute prin ordin al ministrului finantelor publice.
(2) În scopul aplicarii prevederilor prezentului capitol, la nivelul fiecarei autoritati competente prevazute la art. 181, cu exceptia autoritatilor administratiei publice locale, se infiinteaza birouri de legatura.
(3) Procedura de realizare a schimbului de informatii dintre autoritatile competente din Romania se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor publice, al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale si al ministrului administratiei si internelor.
ART. 203
Conditii de admitere a cererii de asistenta
Cererea de asistenta poate viza fie o singura creanta, fie mai multe creante, cu conditia ca acestea sa fie in sarcina aceleiasi persoane. Nu se poate formula o cerere de asistenta daca valoarea totala a creantei sau creantelor este mai mica decat echivalentul in lei a 1.500 euro, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei din ziua semnarii cererii de recuperare.
ART. 204
Instructiuni de aplicare
În aplicarea prezentului capitol, ministrul finantelor publice emite instructiuni in conditiile legii.
TITLUL IX
Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale
CAP. I
Dreptul la contestatie
ART. 205
Posibilitatea de contestare
(1) Împotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.
(2) Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna.
(4) Pot fi contestate in conditiile alin. (3) si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
ART. 206
Forma si continutul contestatiei
(1) Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestatiei;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza;
e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
(3) Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.
ART. 207
Termenul de depunere a contestatiei
(1) Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.
(2) În cazul in care competenta de solutionare nu apartine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi inaintata de catre acesta, in termen de 5 zile de la inregistrare, organului de solutionare competent.
(3) În cazul in care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4) Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent.
ART. 208
Retragerea contestatiei
(1) Contestatia poate fi retrasa de contestator pana la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie.
(2) Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se inainta o noua contestatie in interiorul termenului general de depunere a acesteia.
CAP. II
Competenta de solutionare a contestatiilor.
Decizia de solutionare
ART. 209
Organul competent
(1) Contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situatiei emise in conformitate cu legislatia in materie vamala, a masurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispozitie de masuri, se solutioneaza de catre:
a) structura specializata de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, in a caror raza teritoriala isi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesorii ale acestora, precum si masura de diminuare a pierderii fiscale, in cuantum de pana la 3 milioane lei;
b) structura specializata de solutionare a contestatiilor din cadrul directiei generale a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, competenta conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenti care nu au pe teritoriul Romaniei un sediu permanent, pentru contestatiile formulate de acestia, ce au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesorii ale acestora, precum si masura de diminuare a pierderii fiscale, in cuantum de pana la 3 milioane lei;
c) Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, pentru contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, precum si masura de diminuare a pierderii fiscale, in cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestatiile formulate de marii contribuabili, precum si cele formulate impotriva actelor enumerate in prezentul articol, emise de organele centrale cu atributii de inspectie fiscala, indiferent de cuantum.
(2) Contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente.
(3) Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.
(4) Contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale, precum si de alte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale se solutioneaza de catre aceste autoritati.
(5) Cuantumul sumelor prevazute la alin. (1) se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.
ART. 210
Decizia sau dispozitia de solutionare
(1) În solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz.
(2) Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.
ART. 211
Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei
(1) Decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.
(5) Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.
CAP. III
Dispozitii procedurale
ART. 212
Introducerea altor persoane in procedura de solutionare
(1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, in solutionarea contestatiei, dupa caz, alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
(2) Persoanele care participa la realizarea venitului in sensul art. 205 alin. (5) si nu au inaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse in procedura de contestatie i se vor comunica toate cererile si declaratiile celorlalte parti. Aceasta persoana are drepturile si obligatiile partilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeaza obiectul contestatiei si are dreptul sa inainteze propriile sale cereri.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la interventia fortata si voluntara sunt aplicabile.
ART. 213
Solutionarea contestatiei
(1) În solutionarea contestatiei organul competent va verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face in raport de sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face in limitele sesizarii.
(2) Organul de solutionare competent pentru lamurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor institutii si autoritati.
(3) Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului in propria cale de atac.
(4) Contestatorul, intervenientii sau imputernicitii acestora pot sa depuna probe noi in sustinerea cauzei. În aceasta situatie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupa caz, i se va oferi posibilitatea sa se pronunte asupra acestora.
(5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
ART. 214
Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa
(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;
b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.
(3) Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.
(4) Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.
ART. 215
Suspendarea executarii actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei.
CAP. IV
Solutii asupra contestatiei
ART. 216
Solutii asupra contestatiei
(1) Prin decizie contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa.
(2) În cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
(4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, in conditiile prevazute de art. 214.
ART. 217
Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale
(1) Daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2) Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.
ART. 218
Comunicarea deciziei si calea de atac
(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, in conditiile art. 44, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
TITLUL X
Sanctiuni
ART. 219
Contraventii
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de mentiuni;
b) neindeplinirea la termen a obligatiilor de declarare prevazute de lege, a bunurilor si veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume;
c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 56 si art. 57 alin. (2);
d) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 105 alin. (8);
e) neducerea la indeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) si art. 105 alin. (9);
f) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 53;
g) nerespectarea obligatiei inscrierii codului de identificare fiscala pe documente, potrivit art. 73;
h) nerespectarea de catre platitorii de salarii si venituri asimilate salariilor a obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale;
i) neindeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupa caz, la terte persoane a formularelor si documentelor prevazute de legea fiscala, altele decat declaratiile fiscale si declaratiile de inregistrare fiscala sau de mentiuni;
j) nerespectarea de catre banci a obligatiilor privind furnizarea informatiilor si a obligatiilor de decontare prevazute de prezentul cod;
k) nerespectarea obligatiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului cod;
l) nerespectarea obligatiei de comunicare prevazute la art. 154 alin. (9);
m) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispozitie acestuia pentru a fi identificate si evaluate;
n) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contributiilor datorate bugetului general consolidat, in vederea stabilirii realitatii declaratiei fiscale;
o) neretinerea, potrivit legii, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa;
p) retinerea si nevarsarea in totalitate, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni;
r) refuzul de a indeplini obligatia prevazuta la art. 52 alin. (1).
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:
a) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c);
b) cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000 lei la 7.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. d);
c) cu amenda de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. e) si f);
d) cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. a), b), g)-m);
e) cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt de pana la 50.000 lei inclusiv;
f) cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt cuprinse intre 50.000 lei si 100.000 lei inclusiv;
g) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt mai mari de 100.000 lei;
(3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de venit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10 lei la 100 lei.
(4) În cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda prevazuta pentru persoanele fizice.
(5) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru obligatiile datorate bugetelor locale se sanctioneaza potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(6) Sumele incasate in conditiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.
ART. 219^1
Contraventii in cazul declaratiilor recapitulative
(1) Constituie contraventie nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau depunerea de astfel de declaratii cu sume incorecte ori incomplete.
(2) Fapta prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de 2% din suma totala a achizitiilor/livrarilor intracomunitare de bunuri nedeclarate sau, dupa caz, din diferentele nedeclarate rezultate ca urmare a declaratiilor incorecte ori incomplete.
(3) Nu se sanctioneaza contraventional persoanele care corecteaza declaratiile recapitulative pana la implinirea termenului legal de depunere a acestora.
(4) Nu se sanctioneaza contraventional persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corecteaza declaratiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
(5) Amenda prevazuta la alin. (2) se reduce cu 50% in situatia in care persoana impozabila corecteaza declaratia recapitulativa pana la termenul legal de depunere a urmatoarei declaratii recapitulative.
(6) Dispozitiile art. 221 alin. (1) si (5) se aplica in mod corespunzator.
ART. 219^2
Contraventii si sanctiuni la regimul
«Registrului operatorilor intracomunitari»
(1) Constituie contraventie efectuarea de operatiuni intracomunitare de catre persoanele care au obligatia inscrierii in Registrul operatorilor intracomunitari fara a fi inscrise, conform legii, in acest registru.
(2) Contraventia pentru fapta prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei.
ART. 220
Contraventii si sanctiuni la regimul produselor accizabile
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) detinerea de produse accizabile in afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse in sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;
b) neanuntarea autoritatii fiscale competente, in termenul legal, despre modificarile aduse datelor initiale avute in vedere la eliberarea autorizatiei;
c) detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false sub limitele prevazute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de productie de alcool etilic si de distilate, asa cum a fost aprobat de autoritatea fiscala competenta;
e) practicarea, cu exceptia situatiilor prevazute de lege, de catre producatori, importatori sau de catre persoane care comercializeaza, sub orice forma, de preturi de vanzare mai mici decat costurile ocazionate de producerea, importul sau desfacerea produselor vandute, la care se adauga acciza si taxa pe valoarea adaugata, daca fapta nu a fost savarsita astfel incat sa constituie infractiune.
f) neinscrierea distincta in facturi a valorii accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia interna, in cazurile prevazute la titlul VII din Codul fiscal;
g) neutilizarea documentelor fiscale prevazute de titlul VII din Codul fiscal;
h) neefectuarea, prin unitati bancare, a decontarilor intre furnizori si cumparatori, ca persoane juridice, de produse accizabile;
i) amplasarea mijloacelor de masurare a productiei si a concentratiei de alcool si distilate in alte locuri decat cele prevazute expres in titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de catre supraveghetorul fiscal si nesesizarea organului fiscal in cazul deteriorarii lor;
j) nesolicitarea desemnarii supraveghetorului fiscal in vederea desigilarii cisternelor sau recipientelor in care se transporta alcoolul si distilatele in vrac;
k) transportul de produse accizabile care nu sunt insotite de documentul administrativ de insotire a marfii – DAI – prevazut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum si transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate*);
l) fabricarea de alcool sanitar de catre alte persoane decat antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;
m) comercializarea in vrac, pe piata interna, a alcoolului sanitar;
n) circulatia si comercializarea in vrac a alcoolului etilic rafinat si a distilatelor in alte scopuri decat cele expres prevazute in titlul VIII din Codul fiscal;
o) neevidentierea corecta in registrul special a cantitatilor de alcool si distilate importate in vrac;
p) neevidentierea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;
q) nesolicitarea organului fiscal teritorial in vederea desigilarii instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea in registrul destinat acestui scop a informatiilor privind capacitatile reale de distilare, data si ora sigilarii si desigilarii cazanelor sau a celorlalte instalatii de fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;
r) comercializarea, la preturi mai mari decat preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;
s) comercializarea produselor ce nu se regasesc in listele cuprinzand preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate de catre operatorii economici producatori si importatori;
s) refuzul operatorilor economici producatori de tigarete de a prelua si de a distruge, in conditiile prevazute de lege, cantitatile de produse din tutun confiscate;
t) comercializarea in vrac si utilizarea ca materie prima, pentru fabricarea bauturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolica sub 96,0% in volum;
u) desfasurarea activitatilor de distribuire si comercializare angro a bauturilor alcoolice si produselor din tutun fara indeplinirea conditiilor prevazute de art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;
v) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decat cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, precum si a petrolului lampant, care corespund standardelor nationale de calitate;
x) functionarea instalatiilor de producere alcool etilic si de distilate, fara program aprobat;
y) comercializarea produselor accizabile intr-un antrepozit fiscal in perioada in care autorizatia a fost suspendata, revocata sau anulata, fara acordul autoritatii fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat in conditiile prevazute de lege, precum si nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din Codul fiscal.
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu:
a) confiscarea produselor, iar in situatia in care acestea au fost vandute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vanzare, in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) si y);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate in transportul produselor accizabile, in cazul prevazut la alin. (1) lit. k)*);
c) oprirea activitatii de comercializare a produselor accizabile pe o perioada de 1-3 luni, in cazul comerciantilor in sistem angro sau cu amanuntul, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c), m), u) si v);
d) oprirea activitatii de productie a produselor accizabile prin sigilarea instalatiei, in cazul producatorilor, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), l), n) si x).
(2^1) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 3.000 lei urmatoarele fapte:
a) netransmiterea in termenul legal a documentului administrativ de insotire a marfii catre autoritatea fiscala competenta, la momentul expedierii produselor accizabile in regim suspensiv;
b) primirea produselor accizabile fara prezentarea documentului administrativ de insotire a marfii la destinatie, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel*).
(2^2) Fapta prevazuta la art. 206^69 alin. (7) din Codul fiscal se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 50.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vanzare si revocarea atestatului.
(3) Autoritatea fiscala competenta suspenda, la propunerea organului de control, autorizatia de antrepozit fiscal pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) si x).
ART. 221
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele fiscale competente.
(2) Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219-220 se aplica, dupa caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, sanctiunile se aplica reprezentantilor acestora.
(3) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit art. 220 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si al unitatilor sale teritoriale, cu exceptia sanctiunii privind suspendarea autorizatiei de antrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscala competenta, la propunerea organului de control.
(4) Contraventiile prevazute la art. 219 alin. (1) lit. b) se aplica pentru faptele constatate dupa data intrarii in vigoare a prezentului cod.
(5) În cazul aplicarii sanctiunii amenzii potrivit art. 219 si 220, contribuabilul are posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute in prezentul cod, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala.
ART. 222
Actualizarea sumei amenzilor
Limitele amenzilor contraventionale prevazute in prezentul cod pot fi actualizate anual, in functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice.
ART. 223
Dispozitii aplicabile
Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor.
TITLUL XI
Dispozitii tranzitorii si finale
ART. 224
Dispozitii privind regimul vamal
Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datoreaza, potrivit legii, in vama atrage interzicerea efectuarii altor operatiuni de vamuire pana la stingerea integrala a acestora.
ART. 225
Dispozitii privind stoparea ajutorului de stat
(1) Stoparea acordarii ajutoarelor de stat se realizeaza, de drept, prin:
a) emiterea unei decizii a Consiliului Concurentei in acest sens;
b) emiterea unei decizii de catre furnizorul ajutorului de stat ca urmare a exercitarii activitatii de supraveghere, cand constata incompatibilitatea intre ajutoarele de stat acordate si dispozitiile ;Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata*1), precum si ale actelor normative emise in aplicarea acesteia.
(2) Deciziile emise in conditiile alin. (1) trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:
a) denumirea operatorului economic si datele de identificare a acestuia;
b) modalitatea de acordare a ajutorului de stat;
c) data la care se realizeaza stoparea.
ART. 226
Dispozitii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis
(1) Deciziile Consiliului Concurentei, precum si deciziile furnizorilor de ajutor de stat prin care se dispune recuperarea unui ajutor de stat ilegal sau interzis constituie titlu executoriu. Dispozitiile art. 141 alin. (6)-(9) se aplica in mod corespunzator.
(2) Recuperarea ajutoarelor de stat dispusa potrivit alin. (1) se realizeaza de catre unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala, respectiv de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, potrivit Codului de procedura fiscala, cu exceptia Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, care va aplica propria procedura de recuperare.
(3) Pentru sumele reprezentand ajutoare de stat de recuperat se datoreaza dobanda de la data la care ajutorul de stat a fost pus la dispozitie beneficiarului si pana la recuperarea sa.
(4) Nivelul dobanzii aferente sumelor de recuperat cu titlu de ajutor de stat ilegal sau interzis va fi stabilit anual prin hotarare a Guvernului.
(5) Sumele recuperate reprezentand ajutoare de stat ilegale sau interzise se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.
ART. 227
Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale
(1) În exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice si beneficiaza de protectie potrivit legii.
(2) Statul si unitatile administrativ-teritoriale raspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in exercitarea atributiilor de serviciu.
(4) Ministerul Finantelor Publice si unitatile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Finantelor Publice si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si din unitatile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atributii in administrarea creantelor fiscale locale, dupa caz, prin retinerea unei cote de 15% din:
a) sumele reprezentand valoarea creantelor fiscale stinse prin executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod;
b) sumele incasate in cadrul procedurii insolventei;
c) sumele reprezentand impozite, taxe si contributii stabilite suplimentar ca urmare a inspectiei fiscale, stinse prin incasare sau compensare;
d) sumele reprezentand obligatii fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin incasare sau compensare;
e) sumele reprezentand valoarea amenzilor stinse prin incasare sau compensare;
f) sumele reprezentand valoarea bunurilor confiscate si valorificate.
(5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate retine, in conditiile legii, o cota de 75% din tarifele incasate in conditiile art. 42 alin. (9), pentru constituirea unui fond de stimulare a personalului din aparatul propriu si al unitatilor subordonate.
(6) Aprobarea stimulentelor in cazul unitatilor administrativteritoriale se face de catre ordonatorul de credite, la propunerea conducatorului compartimentului de specialitate.
(7) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Finantelor Publice si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si din unitatile subordonate va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar si va fi aprobat prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Pana la data aprobarii ordinului, reglementarile privind distribuirea fondului de stimulente raman aplicabile.
(8) Plata stimulentelor aprobate se face in cursul lunii curente pentru luna precedenta.
(9) Sumele ramase neutilizate la sfarsitul lunii, respectiv al anului, din fondul de stimulare constituit in conditiile alineatelor precedente se reporteaza lunar si anual, urmand sa fie utilizate in acelasi scop.
(10) Din fondurile prevazute la alin. (4) si (5), Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate finanta urmatoarele cheltuieli:
a) cheltuieli pentru dotari independente, inclusiv pentru dotari de tehnologia informatiei si comunicatii;
b) cheltuieli materiale si cheltuieli cu prestari de servicii, necesare imbunatatirii activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a unitatilor subordonate.
(11) Aplicarea alin. (10) se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare*).
ART. 228
Acte normative de aplicare
(1) În aplicarea prezentului cod, Guvernul adopta norme metodologice de aplicare, in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante.
(2) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora privind administrarea creantelor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala*).
(2^1) Pentru aplicarea Codului de procedura fiscala, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala poate emite ordine.
————-
Alin. (2^1) al art. 228 a fost introdus de pct. 15 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 46 din 13 mai 2009, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(3) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea impozitelor si taxelor locale, se aproba prin ordin comun al ministrului administratiei si internelor si ministrului finantelor publice.
(4) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creantelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aproba prin ordin al ministrului de resort sau al conducatorului institutiei publice, dupa caz.
(5) În aplicarea dispozitiilor art. 225 si 226, Ministerul Finantelor Publice va emite instructiuni de aplicare, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.
ART. 229
Scutirea organelor fiscale de plata taxelor
Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea administrarii creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.
ART. 230
Înscrierea creantelor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare
Pentru creantele fiscale administrate de catre Ministerul Finantelor Publice, acesta este autorizat ca operator care, prin unitatile sale teritoriale, ca agenti imputerniciti, sa inscrie creante cuprinse in titluri executorii la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
ART. 231
Dispozitii privind termenele
Termenele in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod se calculeaza dupa normele legale in vigoare la data cand au inceput sa curga.
ART. 232
Confiscari
(1) Confiscarile dispuse potrivit legii se duc la indeplinire de catre organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata se duc la indeplinire de catre Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Administratiei si Internelor sau, dupa caz, de catre alte autoritati publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducatorilor institutiilor in cauza, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finantelor Publice, conform legii.
(2) În situatia in care confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata privesc sume exprimate in moneda straina, sumele se vor converti in lei la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data ramanerii definitive a masurii confiscarii.
(3) Sumele confiscate, precum si cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai putin cheltuielile impuse de ducerea la indeplinire si de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz, conform legii.
ART. 233
Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni
Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni in conditiile art. 296^1 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, este de competenta organelor fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Procesul-verbal intocmit constituie mijloc de proba in conditiile art. 214 din Codul de procedura penala.
ART. 233^1
Colaborarea cu organele de urmarire penala
(1) În situatia in care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregatirea sau savarsirea unor infractiuni ce vizeaza bunuri prevazute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, ce intra in sfera de aplicare a accizei, organele de urmarire penala pot efectua activitati de constatare, cercetare si conservare de probe.
(2) În situatia prevazuta la alin. (1) organele de urmarire penala solicita de indata organelor cu atributii de control din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectuarea de verificari fiscale conform obiectivelor stabilite.
(3) La solicitarea organelor de urmarire penala, cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unei situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectueaza verificari fiscale.
(4) În cazuri temeinic justificate, dupa inceperea urmaririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitata Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectuarea de verificari fiscale, conform obiectivelor stabilite.
(5) Rezultatul verificarilor prevazute la alin. (2)-(4) se consemneaza in procese-verbale, care constituie mijloace de proba. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanta fiscala in intelesul art. 110.
ART. 234
Dispozitii procedurale privind inregistrarea in cazul unor activitati cu produse accizabile
(1) Înregistrarea prevazuta la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se face prin depunerea la organul fiscal competent a unei cereri de inregistrare.
(2) Pe baza cererii de inregistrare organul fiscal competent elibereaza un atestat care da dreptul titularului sa distribuie si sa comercializeze angro bauturi alcoolice si produse din tutun.
(3) Organul fiscal competent va elibera atestatul numai daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) Organul fiscal emitent va revoca atestatul ori de cate ori constata neindeplinirea uneia dintre conditiile prevazute la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
(5) Prin derogare de la dispozitiile legale privind folosirea antrepozitelor fiscale, la cererea antrepozitarului autorizat pentru productia si imbutelierea produsului bere, comisia competenta pentru autorizarea antrepozitelor fiscale poate aproba, prin decizie, utilizarea instalatiilor de imbuteliere a produsului bere si pentru imbutelierea bauturilor racoritoare si a apei plate. Celelalte prevederi privind regimul de antrepozitare fiscala sunt aplicabile in mod corespunzator.
(6) Prin decizie, comisia poate stabili conditiile de utilizare a instalatiilor.
ART. 235
Dispozitii tranzitorii privind inregistrarea fiscala
(1) Persoanele prevazute la art. 72 alin. (4), care sunt deja inregistrate, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod.
(2) Codurile de identificare fiscala si certificatele de inregistrare fiscala atribuite anterior intrarii in vigoare a prezentului cod raman valabile.
(3) Persoanele inregistrate in registrul contribuabililor la data intrarii in vigoare a prezentului cod, al caror domiciliu fiscal difera de sediul social, in cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, in cazul persoanelor fizice, dupa caz, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului cod. În caz contrar se considera valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.
ART. 236
Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata
Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adaugata si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentului cod, se solutioneaza potrivit reglementarilor in temeiul carora au fost depuse.
ART. 237
Dispozitii tranzitorii privind inspectia fiscala
Inspectiile fiscale incepute inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data cand au fost incepute. În aceste conditii, masurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.
ART. 238
Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor
(1) Contestatiile depuse inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod se solutioneaza potrivit procedurii administrativjurisdictionale existente la data depunerii contestatiei.
(2) În situatia contestatiilor aflate in curs de solutionare formulate impotriva actelor de control prin care au fost reverificate aceeasi perioada si acelasi tip de obligatie fiscala si pentru care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele competente nu rezulta existenta prejudiciului, se vor mentine obligatiile stabilite anterior.
ART. 239
Dispozitii tranzitorii privind executarea silita
Executarile silite, in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod, se continua potrivit dispozitiilor acestuia, actele indeplinite anterior ramanand valabile.
ART. 240
Intrarea in vigoare
Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispozitiile titlului X “Sanctiuni” intra in vigoare la data de 10 ianuarie 2004.
ART. 241
Conflictul temporal al actelor normative
Reglementarile emise in temeiul ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 242 raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevazute la art. 228, in masura in care nu contravin prevederilor acestuia.
ART. 242
Abrogari
La data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:
a) Ordonanta Guvernului nr. 82/1998 privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;
f) Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 358/2003;
g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;
h) ;art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003;
i) ;art. IV alin. (1)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 116/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;
j) ;art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;
k) ;art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificarile si completarile ulterioare;
l) ;cap. III “Contraventii si sanctiuni” din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificarile ulterioare.