ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014 (*actualizată*)

pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

EMITENT:     GUVERNUL

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014

Data intrarii in vigoare : 28 februarie 2014

 

Forma actualizata valabila la data de : 4 ianuarie 2016

Prezenta forma actualizata este valabila de la 21 august 2015 pana la data selectata

———-

──────────

*) Notă CTCE:

Forma actualizată a acestui act normativ la data de 4 ianuarie 2016 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. “Centrul Teritorial de Calcul Electronic” S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: LEGEA nr. 197 din 9 iulie 2015; ORDONANŢA nr. 26 din 19 august 2015.

 

Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.

──────────

 

Având în vedere necesitatea adoptării şi publicării până la 1 ianuarie 2014 a actelor cu putere de lege cu privire la transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor art. 5 din Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte locul de prestare a serviciilor, în vederea implementării cu succes din punct de vedere procedural şi administrativ a regimului TVA pentru serviciile furnizate pe cale electronică, serviciile de telecomunicaţii şi serviciile de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv prin dezvoltarea, cel mai târziu în primul trimestru al anului 2014, a unui sistem informatic ce permite persoanelor impozabile care prestează astfel de servicii către persoane neimpozabile să îşi îndeplinească obligaţiile privind TVA. În situaţia în care actele cu putere de lege cu privire la transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor art. 5 din Directiva 2008/8/CE nu sunt adoptate în regim de urgenţă, nu este posibilă elaborarea legislaţiei secundare şi dezvoltarea aplicaţiei informatice, astfel încât România nu va putea respecta termenele obligatorii angajate faţă de Comisia Europeană şi nu va fi în măsură să aibă pregătit la 1 ianuarie 2015 sistem informatic pentru a permite persoanelor impozabile care prestează astfel de servicii către persoane neimpozabile să îşi îndeplinească obligaţiile privind TVA, ceea ce ar conduce la pierderea de venituri la bugetul de stat,

având în vedere necesitatea transpunerii în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2013/61/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivelor 2006/112/CE şi 2008/118/CE în ceea ce priveşte regiunile ultraperiferice franceze şi în special Mayotte, directivă ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014,

având în vedere necesitatea clarificării modalităţii de încadrare în plafonul neimpozabil pentru veniturile din activităţi agricole pentru care determinarea venitului se realizează pe baza normelor de venit,

în scopul sprijinirii mediului de afaceri prin efectuarea compensării fără a mai fi condiţionată de o cerere de restituire pentru creanţele contribuabililor. Măsura are ca efect evitarea perceperii de accesorii pentru obligaţiile datorate de aceştia până la data depunerii cererii de restituire în condiţiile în care contribuabilii au creanţe asupra statului/unităţilor administrativ-teritoriale şi este menită să aducă un echilibru în raporturile dintre fisc şi contribuabil,

luând în considerare necesitatea reducerii poverii dobânzilor pe care contribuabilii le datorează pentru plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale, raportat la evoluţia descendentă a ratelor dobânzilor de politică monetară înregistrată după data la care a fost aprobat actualul nivelul al dobânzii de 0,04% (1 octombrie 2010),

pentru a veni în întâmpinarea mediului de afaceri cu privire la efectele negative ale înfiinţării popririi înainte de comunicarea somaţiei,

având în vedere avizul motivat al Comisiei Europene transmis României, cu privire la practica administrativă în urma căreia un procent semnificativ de deconturi cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare nu sunt soluţionate într-un termen rezonabil, şi în scopul asigurării unei fluidizări a rambursărilor de taxă pe valoarea adăugată către contribuabili şi în acelaşi timp asigurarea unui nivel de siguranţă rezonabil şi proporţional faţă de nivelul sumelor rambursate. Măsura urmăreşte reducerea termenului de soluţionare a cererilor de rambursare şi, pe această bază, se evită declanşarea procedurii de infrigement faţă de România,

în vederea punerii de acord cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) referitoare la acordarea de dobânzi contribuabililor în cazul creanţelor rezultate din anularea unui act administrativ fiscal; neadoptarea unei asemenea măsuri are ca efect declanşarea unor acţiuni la instanţele naţionale sau europene cu costuri atât pentru administraţia fiscală, cât şi pentru contribuabili, care, în lumina jurisprudenţei CJUE, pot fi previzionate că se vor soluţiona în defavoarea statului,

în vederea actualizării regulilor de competenţă pentru soluţionarea contestaţiilor ca urmare a reorganizării Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, pentru evitarea constatării nulităţii deciziilor de soluţionare a contestaţiilor pe motiv de necompetenţă,

având în vedere obligaţia Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de a comunica autorităţii competente a oricărui stat membru, prin procedura schimbului automat, informaţii cu privire la veniturile din muncă, remuneraţiile plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora, produsele de asigurări de viaţă, pensiile, veniturile din bunuri imobile realizate de persoanele nerezidente, precum şi bunurile imobile deţinute de aceste persoane, pentru perioadele de impozitare care încep după data de 1 ianuarie 2014, conform Directivei 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE, transpusă în Codul de procedură fiscală la titlul VII^1. Măsurile propuse creează cadrul legal necesar colectării informaţiilor referitoare la anul fiscal 2014 care urmează a fi furnizate autorităţilor competente din statele membre în termenul prevăzut de directivă. Neadoptarea unei asemenea măsuri are drept consecinţă nerespectarea de către România a obligaţiilor ce îi revin în calitate de stat membru,

luând în considerare intrarea în vigoare, începând cu data de 1 ianuarie 2014, a obligaţiei contribuabililor persoane juridice de certificare a declaraţiilor fiscale anuale, cu excepţia celor pentru care este obligatorie auditarea, precum şi de scopul îndeplinirii obiectivului de eficientizare a activităţilor de administrare a creanţelor fiscale prin abordarea unui alt concept în ceea ce priveşte certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal activ, în sensul că se înlocuieşte obligaţia certificării declaraţiilor fiscale anuale cu (declaraţia anuală de impozit pe profit) cu posibilitatea certificării declaraţiilor fiscale. Măsura se impune pentru a elimina suportarea de către contribuabili a costurilor cu certificarea obligatorie a declaraţiei anuale de impozit pe profit ce are ca termen de depunere 25 martie 2014,

în scopul evitării declanşării de către Uniunea Europeană a acţiunilor de constatare a încălcării de către România a obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene, având în vedere solicitarea Comisiei Europene în urma căreia autorităţile române s-au angajat să asigure conformitatea prevederilor referitoare la desfăşurarea pe teritoriul României a profesiei de consultant fiscal de către consultanţii fiscali care au obţinut calificarea profesională în alt stat membru al Uniunii Europene cu prevederile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne şi Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, precum şi asumarea, de către autorităţile române, ca termen de modificare a actului normativ care reglementează exercitarea profesiei de consultant fiscal, cel mai târziu data de 31 decembrie 2013,

având în vedere că se impune eliminarea cât mai urgentă a barierelor legislative prin care microîntreprinderile ar putea fi împiedicate de la posibilitatea de accesare a eşalonărilor la plata obligaţiilor fiscale,

având în vedere necesitatea întăririi disciplinei financiare la nivelul operatorilor economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici sau deţin direct sau indirect o participaţie majoritară şi angajamentele asumate de Guvernul României faţă de organismele financiare internaţionale în ceea ce priveşte aprobarea, în regim de urgenţă, a bugetelor de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici,

luând în considerare necesitatea asigurării surselor de finanţare necesare derulării în continuare a proceselor de privatizare de către Ministerul Transporturilor, în vederea respectării angajamentelor asumate cu organismele financiare internaţionale,

având în vedere că neadoptarea în regim de urgenţă a prezentei ordonanţe de urgenţă conduce la neîndeplinirea obiectivelor asumate cu organismele financiare internaţionale,

având în vedere necesitatea creării condiţiilor ca EximBank să poată obţine venituri suplimentare pentru bugetul statului prin decuplarea remunerării sumelor puse la dispoziţia sa de riscul şi randamentul plasamentelor efective, precum şi prin menţinerea la dispoziţia EximBank a unor sume determinate, pe perioade determinate de timp, ce permit aplicarea unei rate a rezervei minime obligatorii de 0%,

având în vedere necesitatea creării condiţiilor ca EximBank să poată investi şi acţiona pentru susţinerea operatorilor economici şi prin alte produse existente pe piaţa bancară, în funcţie de randamentul şi riscurile aşteptate, cu impact final pozitiv în susţinerea economiei naţionale şi, totodată, în atragerea şi utilizarea fondurilor europene aflate la dispoziţia României,

având în vedere necesitatea corelării art. 12, art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., republicată, în sensul evidenţierii separate a activităţii bancare de cea de asigurare/reasigurare desfăşurate de EximBank şi realizarea contabilităţii distinct pe operaţiuni desfăşurate în numele şi în contul statului şi pe operaţiuni desfăşurate în nume şi în cont propriu,

ţinând cont de necesitatea operaţionalizării Direcţiei de combatere a fraudelor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se impune adoptarea de urgenţă a unor măsuri în vederea creării cadrului legal necesar asigurării plăţii drepturilor de natură salarială aferente inspectorilor antifraudă detaşaţi în cadrul parchetelor,

pentru respectarea angajamentelor cu organismele financiare internaţionale în ce priveşte eliminarea reglementărilor care prevăd posibilitatea acordării de stimulente personalului din sectorul bugetar,

în vederea acordării burselor la care au dreptul medicii rezidenţi care îşi desfăşoară activitatea în unităţi sanitare din subordinea altor ministere şi instituţii publice decât Ministerul Sănătăţii, precum şi a salariilor medicilor rezidenţi din unităţile sanitare preluate de Ministerul Transporturilor în luna decembrie 2013,

luând în considerare dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect acordarea contravalorii taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, având în vedere influenţa negativă pe care o are executarea silită a titlurilor executorii, în condiţiile dreptului comun, atât asupra bugetului Administraţiei Fondului pentru Mediu, cât şi asupra bugetului general consolidat, având în atenţie necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost acordate contravalorile taxei pe poluare pentru autovehicule şi taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Întrucât lipsa acestor prevederi ar avea drept consecinţă imposibilitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi, în mod implicit, atât nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administraţia Fondului pentru Mediu, cât şi neîndeplinirea obligaţiilor, în domeniul protecţiei mediului, pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene,

având în vedere necesitatea utilizării sumelor provenite din veniturile obţinute din vânzarea certificatelor de gaze cu efect de seră, rămase în conturile ministerelor beneficiare la finele anului 2013, şi evitarea înregistrării de arierate,

având în vedere angajamentele asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, în ce priveşte reducerea arieratelor din sectorul bugetar, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, luând în considerare faptul că unii ordonatori principali de credite ai bugetelor locale întâmpină greutăţi în finanţarea unor cheltuieli urgente pentru derularea în bune condiţii a activităţilor specifice administraţiei publice. Neadoptarea în cel mai scurt timp a acestor măsuri ar putea avea un impact social negativ şi ar conduce la nerespectarea angajamentelor asumate prin acordurile cu organismele financiare internaţionale în ce priveşte reducerea arieratelor,

ţinând seama de necesitatea stabilirii unui registru complet al proprietăţii imobiliare şi de schimbare a regimului de finanţare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, potrivit înţelegerilor cu organismele internaţionale, astfel încât până la jumătatea anului 2015 să se asigure creşterea cu 25% a numărului imobilelor înregistrate în Sistemul informatic integrat de cadastru şi carte funciară,

în vederea diminuării efortului bugetar se propune alocarea unei cantităţi de carburanţi din stocul disponibil al rezervelor de stat pentru operatorii de transport feroviar în contul compensaţiei pentru serviciile de transport din cadrul pachetului minim social,

având în vedere angajamentele asumate de Guvernul României prin Scrisoarea de intenţie transmisă Fondului Monetar Internaţional, conform cărora vor fi luate măsuri pentru diminuarea arieratelor din economie, luând în considerare angajamentele asumate de Guvernul României faţă de Fondul Monetar Internaţional – Comisia Europeană – Banca Mondială privind măsurile de reducere a arieratelor şi a obligaţiilor restante ale SNTFC “CFR Călători” – S.A. către Compania Naţională de Căi Ferate “C.F.R.” – S.A., ţintelor anuale de profit operaţional, ţinând cont de faptul că penalităţile şi majorările calculate pentru neplata datoriilor istorice influenţează negativ rezultatul exerciţiului financiar lunar şi anual prin creştere zilnică. Având în vedere lipsa fondurilor necesare plăţii, există posibilitatea perturbării desfăşurării activităţii companiei de transport public de călători,

luând în considerare faptul că aceste situaţii aduc atingere interesului public general şi constituie un motiv de urgenţă deosebită şi extraordinară, a cărui reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

ART. I

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. La articolul 20, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“e) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.”

 

2. La articolul 74, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:

“(2^1) Contribuabilii/Asocierile fără personalitate juridică care desfăşoară activităţi agricole pentru care venitul se stabileşte pe bază de norme de venit şi deţin suprafeţe destinate producţiei agricole vegetale/animale în localităţi diferite vor opta pentru stabilirea localităţii sau localităţilor unde vor beneficia de încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale de la art. 72 alin. (2). Opţiunea se exercită prin completarea corespunzătoare a «Declaraţiei privind veniturile din activităţi agricole impuse pe norme de venit».”

 

3. La articolul 118, alineatele (1)-(3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(1) În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în convenţie care se aplică asupra acelui venit. În situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în legislaţia internă sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri. Legislaţia Uniunii Europene se aplică în relaţia României cu statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu statele cu care Uniunea Europeană are încheiate acorduri de stabilire a unor măsuri echivalente.

(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, precum şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii Europene. Dacă certificatul de rezidenţă fiscală, respectiv declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei prin care se indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau într-un stat cu care Uniunea Europeană are încheiat un acord de stabilire a unor măsuri echivalente pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la: perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.

(3) În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus se restituie potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

 

4. La articolul 125^1 alineatul (1), după punctul 26 se introduce un nou punct, punctul 26^1, cu următorul cuprins:

“26^1. servicii de telecomunicaţii sunt serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii.”

 

5. La articolul 125^2 alineatul (3), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“b) teritoriile franceze menţionate la art. 349 şi art. 355 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;”.

 

6. La articolul 133 alineatul (5) litera e), punctele 9-11 se abrogă.

 

7. La articolul 133 alineatul (5), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

“h) locul unde beneficiarul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, în cazul următoarelor servicii prestate către o persoană neimpozabilă:

1. serviciile de telecomunicaţii;
2. serviciile de radiodifuziune şi televiziune;
3. serviciile furnizate pe cale electronică.”

 

8. La articolul 147^3, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:

“(4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi (4), diferenţele negative de TVA stabilite de organele de inspecţie sau sumele neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului, din diferenţele de TVA de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală, prin decizii a căror executare a fost suspendată de instanţele de judecată, potrivit legii, nu se adaugă la suma negativă sau la taxa de plată cumulată, după caz, rezultate în perioadele în care este suspendată executarea deciziei. Aceste sume se cuprind în decontul perioadei fiscale în care a încetat suspendarea executării deciziei, în vederea determinării sumei negative a taxei, cumulată, sau, după caz, a taxei de plată, cumulată.”

 

9. Articolul 152^4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană

Art. 152^4. – (1) În înţelesul prezentului articol:

1. a) persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană înseamnă o persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice şi nici nu dispune de un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene şi care nu are obligaţia să fie înregistrată în scopuri de TVA pentru alte operaţiuni decât cele supuse regimului special;
2. b) stat membru de înregistrare înseamnă statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană pentru a declara momentul începerii activităţii sale ca persoană impozabilă pe teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile prezentului articol;
3. c) stat membru de consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune, conform art. 133 alin. (5) lit. h).

(2) Orice persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană poate utiliza un regim special pentru toate serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Uniunea Europeană. Regimul special permite, printre altele, înregistrarea unei persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană într-un singur stat membru, conform prezentului articol, pentru toate serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile stabilite în Uniunea Europeană.

(3) În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru regimul special şi alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operaţiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii la organul fiscal competent. Declaraţia trebuie să conţină următoarele informaţii: denumirea/numele persoanei impozabile, adresa poştală, adresele electronice, inclusiv pagina de internet proprie, codul naţional de înregistrare fiscală, după caz, precum şi o declaraţie prin care se confirmă că persoana nu este înregistrată în scopuri de TVA în Uniunea Europeană. Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare trebuie aduse la cunoştinţa organului fiscal competent, pe cale electronică.

(4) La primirea declaraţiei de începere a activităţii organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice. În scopul înregistrării nu este necesară desemnarea unui reprezentant fiscal.

(5) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special.

(6) Persoana impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidenţă de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situaţii:

1. a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune;
2. b) organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;
3. c) persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite utilizarea regimului special;
4. d) persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.

(7) În termen de 20 de zile de la sfârşitul fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declaraţie specială de TVA, potrivit modelului stabilit de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 815/2012 al Comisiei din 13 septembrie 2012 de stabilire a normelor detaliate de aplicare aRegulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce priveşte regimurile speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii de telecomunicaţii, servicii de radiodifuziune şi de televiziune sau servicii electronice către persoane neimpozabile, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune în perioada fiscală de raportare.

(8) Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină următoarele informaţii:

1. a) codul de înregistrare prevăzut la alin. (4);
2. b) valoarea totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune efectuate în cursul perioadei fiscale de raportare, cotele taxei aplicabile şi valoarea corespunzătoare a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă;
3. c) valoarea totală a taxei datorate în Uniunea Europeană.

(9) Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în lei. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(10) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să achite suma totală a taxei datorate în Uniunea Europeană într-un cont special, în lei, deschis la trezorerie, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale. Prin norme se stabileşte procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui stat membru, pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune desfăşurate pe teritoriul lor, de persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană, înregistrată în România în scopuri de TVA.

(11) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care utilizează regimul special nu poate deduce TVA prin declaraţia specială de taxă, conform art. 147^1, dar va putea exercita acest drept prin rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România, în conformitate cu prevederile art. 147^2 alin. (1) lit. b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în România nu ar avea dreptul la o compensaţie similară în ceea ce priveşte taxa sau un alt impozit similar, în condiţiile prevăzute de legislaţia ţării în care îşi are sediul persoana impozabilă nestabilită.

(12) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să ţină o evidenţă suficient de detaliată a serviciilor pentru care se aplică acest regim special, pentru a permite organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă declaraţia prevăzută la alin. (7) este corectă. Aceste evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat serviciile.”

 

10. După articolul 152^4 se introduce un nou articol, articolul 152^5, cu următorul cuprins:

“Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate de către persoane impozabile stabilite în Uniunea Europeană, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum

Art. 152^5. – (1) În sensul prezentului articol:

1. a) persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum înseamnă o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice sau un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene, dar nu are sediul activităţii economice şi nu dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru de consum;
2. b) stat membru de înregistrare înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă are sediul activităţii economice sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, statul membru în care dispune de un sediu fix. În cazul în care o persoană impozabilă nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dar are mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, statul membru de înregistrare este acela în care persoana respectivă are un sediu fix şi în care persoana impozabilă declară că va utiliza prezentul regim special. Persoana impozabilă este ţinută să respecte respectiva decizie în anul calendaristic în cauză şi în următorii 2 ani calendaristici;
3. c) stat membru de consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune, conform art. 133 alin. (5) lit. h).

(2) Orice persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România sau, în cazul în care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dispune de un sediu fix în România poate utiliza un regim special pentru toate serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în statele membre de consum, dacă persoana impozabilă nu este stabilită în aceste state membre. Regimul special poate fi utilizat şi de către orice persoană impozabilă care nu are sediul activităţii economice în Uniunea Europeană, dar dispune de mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, în cazul în care are un sediu fix în România şi alege România ca stat membru de înregistrare.

(3) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă respectivă trebuie să depună în format electronic o declaraţie de începere a activităţii sale supuse regimului special la organul fiscal competent. Persoana impozabilă trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special.

(4) Pentru operaţiunile impozabile efectuate în condiţiile prezentului regim special, persoana impozabilă utilizează doar codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat de statul membru de înregistrare. În cazul în care România este statul membru de înregistrare, codul de înregistrare utilizat de persoana impozabilă este cel care i-a fost atribuit conform art. 153.

(5) Persoana impozabilă care aplică regimul special va fi exclusă de la aplicarea acestui regim de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situaţii:

1. a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune;
2. b) organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au încheiat;
3. c) persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se permite utilizarea regimului special;
4. d) persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.

(6) În termen de 20 de zile de la sfârşitul fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declaraţie specială de TVA, potrivit modelului stabilit de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 815/2012 al Comisiei din 13 septembrie 2012 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce priveşte regimurile speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii de telecomunicaţii, servicii de radiodifuziune şi de televiziune sau servicii electronice către persoane neimpozabile, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune în perioada fiscală de raportare.

(7) Declaraţia specială de TVA trebuie să conţină următoarele informaţii:

1. a) codul de înregistrare special în scopuri de TVA, prevăzut la alin. (4);
2. b) valoarea totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune efectuate în cursul perioadei fiscale de raportare, cotele taxei aplicabile şi valoarea corespunzătoare a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă;
3. c) valoarea totală a taxei datorate în statele membre de consum.

(8) În cazul în care persoana impozabilă deţine unul sau mai multe sedii fixe, în alte state membre, de la care sunt prestate servicii, declaraţia specială de TVA conţine, pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (7), valoarea totală a prestărilor de servicii electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune care fac obiectul acestui regim special, calculată pentru fiecare stat membru în care persoana deţine un sediu, cu precizarea numărului individual de identificare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare fiscală al sediului respectiv, şi defalcată pe fiecare stat membru de consum.

(9) Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în lei. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(10) Persoana impozabilă trebuie să achite suma totală a taxei datorate în statele membre de consum într-un cont special, în lei, deschis la trezorerie, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale. Prin norme se stabileşte procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui stat membru, pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune desfăşurate pe teritoriul lor, de persoana impozabilă care aplică regimul special, pentru care România este statul membru de înregistrare.

(11) În situaţia în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă nestabilită în România care utilizează prezentul regim special beneficiază de rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea activităţilor sale impozabile supuse acestui regim, în conformitate cu prevederile art. 147^2 alin. (1) lit. a). În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România şi beneficiară a prezentului regim special desfăşoară, de asemenea, în România activităţi care nu sunt supuse acestui regim şi pentru care există obligaţia înregistrării în scopuri de TVA, respectiva persoană îşi deduce TVA pentru activităţile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 156^2.

(12) Persoana impozabilă nestabilită în statul membru de consum trebuie să ţină o evidenţă suficient de detaliată a serviciilor pentru care se aplică acest regim special, pentru a permite organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă decontul prevăzut la alin. (7) este corect. Aceste evidenţe se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat serviciile.”

 

11. La articolul 153, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 125^1 alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale competente pentru operaţiuni realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, altele decât serviciile de transport şi serviciile auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 144^1, înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2)-(6). Persoana impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 125^1 alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 poate solicita înregistrarea în scopuri de TVA dacă efectuează în România oricare dintre următoarele operaţiuni:

1. a) importuri de bunuri;
2. b) operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), dacă optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);
3. c) operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), dacă acestea sunt taxabile prin efectul legii sau prin opţiune conform art. 141 alin. (3).”

 

12. La articolul 153, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:

“(4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune prestate către persoane neimpozabile din România, nu se înregistrează în România persoanele care s-au înregistrat într-un alt stat membru pentru aplicarea unuia dintre regimurile speciale prevăzute la art. 152^4 şi art. 152^5.”

 

13. La articolul 206^4 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“b) teritoriile franceze menţionate la art. 349 şi 355 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;”

 

14. La articolul 206^7, după alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) În sensul prevederilor alin. (9), prin produse accizabile ce pot fi eliberate pentru consum se înţelege produse accizabile care îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.”

 

15. La articolului 206^28, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(11) În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 6 luni de la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte conform alin. (7). Aceste prevederi se aplică şi în situaţia în care antrepozitarul autorizat contestă decizia de revocare, la calculul termenului de 6 luni fiind luate în calcul perioadele în care decizia de revocare a produs efecte.”

 

16. La articolul 206^69, alineatul (13^2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(13^2) Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vânzările cu prime către consumator nu se aplică pentru produsele accizabile supuse regimului de marcare prin timbre sau banderole prevăzute la art. 206^61. Prin consumator se înţelege persoana definită la art. 4 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

 

17. După articolul 206^71 se introduce un nou articol, articolul 206^72, cu următorul cuprins:

“Valorificarea produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului:

Art. 206^72. – (1) Circulaţia produselor accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului prevăzută în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, nu intră sub incidenţa prevederilor secţiunii a 9-a din prezentul capitol privind deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize.

(2) Produsele accizabile aflate în proprietatea operatorilor economici aflaţi în procedura falimentului şi care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare pot fi valorificate către antrepozitarii autorizaţi şi numai în vederea procesării.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) livrarea acestor produse se face pe bază de factură care trebuie să respecte prevederile art. 155 şi sub supraveghere fiscală.”

 

18. La articolul 207, literele i) şi l) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“i) autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate, cu codurile NC: 8703 23, 8703 24 şi 8703 33, a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cmc, cu excepţia celor încadrate în categoria vehiculelor istorice definite conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările ulterioare;

……………………………………………………………

(l) motoare cu puterea de peste 100 CP, destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, cu codurile NC: 8407 21, 8407 29 00 şi 8408 10.”

 

19. La articolul 208, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. a)-c) şi f)-l), accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor produse, importate sau achiziţionate intracomunitar, după caz. Pentru amestecurile cu cafea solubilă importate sau achiziţionate intracomunitar, accizele se datorează şi se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conţinută în amestecuri.”

 

20. La articolul 209, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

“(4) În sensul alin. (1) lit. a), plătitorii de accize care produc bunurile prevăzute la art. 207 lit. a)-c) şi f)-l) sunt operatorii economici care au în proprietate materia primă şi care produc aceste bunuri cu mijloace proprii sau le transmit spre prelucrare la terţi, indiferent dacă prelucrarea are loc în România sau în afara României.”

 

21. La titlul VII “Accize şi alte taxe speciale”, în anexa nr. 2, nr. crt. 6 şi nr. crt. 13 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“6. Bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor:

6.1. bijuterii din aur de până la 14 K inclusiv – 1 euro/gram;

6.2. bijuterii din aur de peste 14 K – 2 euro/gram;

6.3. bijuterii din platină sau combinate cu aur de 14 K sau aur de peste 14 K – 2 euro/gram;

………………………………………………………..

13. Motoare cu puterea de peste 100 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement – 10 euro/CP.”

 

ART. II

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei ordonanţe de urgenţă, dându-se textelor o nouă numerotare.

ART. III

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. La articolul 11, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise:

1. a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
2. b) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;
3. c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
4. d) oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului în cauză;
5. e) în alte cazuri prevăzute de lege.”

 

2. La articolul 37, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

“(5) Prin conflict de competenţă în sensul prezentului articol se înţelege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competenţă privind administrarea creanţelor fiscale prevăzute de prezentul cod şi/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanţele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul. În cazul compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, conflictul de competenţă în sensul prezentului articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de delimitare a teritoriului între unităţile administrativ-teritoriale.”

 

3. Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 49

Mijloace de probă

(1) Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audiovideo, date şi informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum şi alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.

(2) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:

1. a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;
2. b) solicitarea de expertize;
3. c) folosirea înscrisurilor;
4. d) efectuarea de cercetări la faţa locului;
5. e) efectuarea, în condiţiile legii, de controale curente, operative şi inopinate sau controale tematice, după caz.

(3) Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lor doveditoare recunoscută de lege.”

 

4. După articolul 53 se introduce un nou articol, articolul 53^1, cu următorul cuprins:

“ARTICOLUL 53^1

Obligaţii declarative cu privire la rezidenţii altor state membre UE

(1) Plătitorii de venituri de natura celor prevăzute la art. 109^12 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile plătite fiecărui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.

(2) Contribuabilii rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile realizate până în data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat.

(3) Modelul şi conţinutul declaraţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(4) În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 109^12, compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor au obligaţia de a transmite organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţii cu privire la bunurile imobile deţinute în proprietate de rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Transmiterea şi conţinutul informaţiilor, precum şi termenele şi procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor transmit organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la cererea acestora, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.

(5) În scopul transmiterii de către compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale a informaţiilor prevăzute la alin. (4), rezidenţii din alte state membre ale Uniunii Europene care dobândesc proprietatea unui bun imobil în România au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale în condiţiile şi la termenele prevăzute de Codul fiscal. Modelul şi conţinutul declaraţiei se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.

(6) Organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au obligaţia de a comunica organelor fiscale din cadrul unităţilor administrativ teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, prin schimb automat, informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, stabilite pe bază de protocol.

(7) Organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au obligaţia de a comunica organelor fiscale din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, la cererea acestora, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.”

 

5. La articolul 56, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

“(6) Ori de câte ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanţă fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conţină în mod obligatoriu şi datele de identificare ale persoanei în cauză.”

 

6. La articolul 78^1, litera b) a alineatului (3) şi alineatul (10) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“b) nu înregistrează obligaţii fiscale restante;

………………………………………………………….

(10) Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în registrul prevăzut la alin. (8).”

 

7. La articolul 83, alineatul (5) se abrogă.

 

8. După articolul 83 se introduce un nou articol, articolul 83^1, cu următorul cuprins:

“ARTICOLUL 83^1

Certificarea declaraţiilor fiscale depuse la organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

(1) Contribuabilii pot opta pentru certificarea declaraţiilor fiscale, inclusiv a declaraţiilor fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală şi care este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală.

(2) Certificarea declaraţiilor fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, în condiţiile legii, de Camera Consultanţilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicaţii cu privire la cuantumul şi natura creanţei fiscale declarate, precum şi, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivaţia acesteia.

(3) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se aprobă procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum şi procedura privind schimbul de informaţii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Camera Consultanţilor Fiscali.

(4) Certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.

(5) Organul fiscal va notifica contribuabilul în cazul în care constată că a fost depusă o declaraţie fiscală certificată de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).

(6) Certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal în scopul selectării contribuabililor pentru inspecţia fiscală.”

 

9. După titlul VI^1 se introduce un nou titlu, titlul VI^2, cuprinzând articolul 93^3, cu următorul cuprins:

“TITLUL VI^2

Controlul antifraudă

 

ARTICOLUL 93^3

Reguli privind controlul operativ şi inopinat

(1) Controlul operativ şi inopinat se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii.

(2) Controlul operativ şi inopinat se poate efectua şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate.

(3) La începerea controlului operativ şi inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de control şi ordinul de serviciu.

(4) Ori de câte ori controlul operativ şi inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemnează în registrul unic de control.

(5) La finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiţiile legii.”

 

10. Articolul 100 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL 100

Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscală

(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.

(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.

(3) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.”

 

11. După articolul 115 se introduce un nou articol, articolul 115^1, cu următorul cuprins:

“ARTICOLUL 115^1

Reguli speciale privind stingerea creanţelor fiscale prin plată sau compensare

(1) Plăţile efectuate de către debitori nu se distribuie şi nu sting obligaţiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condiţiile art. 148 alin. (2) lit. a) şi d), cu excepţia situaţiei în care contribuabilul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 115 alin. (3^2).

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul stingerii obligaţiilor fiscale prin compensare.”

 

12. La articolul 116, alineatul (1) şi litera h) a alineatului (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(1) Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia.

………………………………………………………….

1. h) la data naşterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 117, astfel:
2. la data plăţii pentru sumele achitate în plus faţă de obligaţiile fiscale datorate;
3. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
4. la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
5. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
6. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 117^2;
7. la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.”

 

13. După articolul 117 se introduc două noi articole, articolele 117^1 şi 117^2, cu următorul cuprins:

“ARTICOLUL 117^1

Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată

(1) Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoare adăugată cu opţiune de rambursare se rambursează de organul fiscal potrivit procedurii şi condiţiilor aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(2) Organul fiscal decide în condiţiile prevăzute în ordin dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, organul fiscal rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.

(4) Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică:

1. a) în cazul în care contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;
2. b) în cazul în care organul fiscal, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite.

(5) Ori de câte ori, în condiţiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecţie fiscală ulterioară, inspecţia fiscală se decide în baza unei analize de risc potrivit art. 100.

ARTICOLUL 117^2

Prevederi speciale privind restituirea creanţelor fiscale colectate prin reţinere la sursă

(1) În situaţia în care plătitorul a reţinut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 135.

(2) Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu obligaţiile fiscale de acelaşi tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea. Pentru diferenţele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 116 sau 117, după caz.

(3) În cazul contribuabililor nerezidenţi care depun certificatul de rezidenţă fiscală ulterior reţinerii la sursă a impozitului de către plătitorul de venit, restituirea şi regularizarea potrivit prezentului articol se efectuează chiar dacă pentru perioada fiscală în care creanţa fiscală restituită a fost datorată s-a ridicat rezerva verificării ulterioare ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale.

(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol, plătitorul nu depune declaraţie rectificativă.

(5) În situaţia în care plătitorul nu mai există, restituirea impozitului pe venit reţinut la sursă în cuantum mai mare decât cel legal datorat se efectuează de către organul fiscal competent, în baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal competent se înţelege organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor fiscale ale contribuabilului solicitant.

(6) Plătitorul are obligaţia de a corecta, dacă este cazul, declaraţiile informative corespunzătoare regularizării efectuate.”

 

14. La articolul 120, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(7) Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.”

 

15. La articolul 124, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

“(1^1) În cazul creanţelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care contribuabilul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (4^1).”

 

16. La articolul 149, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, prin excepţie de la art. 145 alin. (1), poprirea nu poate fi înfiinţată înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicării somaţiei.”

 

17. La articolul 209, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:

1. a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
2. b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
3. c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecţie/control, indiferent de cuantum.”

 

ART. IV

(1) În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin potrivit legii, inspectorii antifraudă pot constata contravenţii şi aplica sancţiuni contravenţionale în toate domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(2) Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se poate stabili competenţa de constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor şi pentru alte structuri din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

ART. V

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

 

1. La articolul 11, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Pe perioada pentru care au fost acordate eşalonări la plată, pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, cu excepţia celor prevăzute la art. 119 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, se datorează şi se calculează dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie de la prevederile art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia în care contribuabilul constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului.”

 

2. La articolul 16^1 alineatul (2), litera e) va avea următorul cuprins:

“e) nu a înregistrat pierderi contabile în fiecare an din ultimii 3 ani consecutivi. Pierderea contabilă prevăzută de prezenta literă nu cuprinde pierderea contabilă reportată provenită din ajustările cerute de aplicarea IAS 29 «Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste» de către contribuabilii care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;”

 

ART. VI

(1) Prevederile art. V pct. 1 se aplică începând cu data de 1 martie 2014.

(2) Prevederile art. V pct. 2 se aplică cererilor de eşalonare depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

ART. VII

Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

 

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. – Exercitarea independentă a calităţii de consultant fiscal se realizează numai pe baza raporturilor juridice dintre consultantul fiscal şi persoanele fizice sau juridice cărora le acordă consultanţă şi faţă de care acesta nu are niciun fel de interese materiale directe sau indirecte, cu excepţia onorariilor cuvenite pentru munca prestată în această calitate.”

 

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3. – (1) Activitatea de consultanţă fiscală constă în:

1. a) acordarea de asistenţă şi prestarea de servicii profesionale în domeniul fiscal, inclusiv realizarea de expertize fiscale extrajudiciare la solicitarea organelor fiscale sau a oricăror altor persoane sau entităţi interesate;

———-

Pct. 2 al art. VII a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 197 din 9 iulie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 16 iulie 2015, care modifică lit. a) a alin. (1) al art. 3 din ORDONANŢA nr. 71 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 1 septembrie 2001.

 

1. b) prestarea de servicii şi asistenţă de specialitate pentru întocmirea declaraţiilor fiscale;

———-

Pct. 2 al art. VII a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 197 din 9 iulie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 16 iulie 2015, care modifică lit. b) a alin. (1) al art. 3 din ORDONANŢA nr. 71 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 1 septembrie 2001.

 

1. c) certificarea declaraţiilor fiscale, în condiţiile legii;
2. d) asistenţă şi servicii pe probleme de procedură fiscală;
3. e) asistenţă privind întocmirea documentaţiei pentru exercitarea căilor de atac împotriva titlurilor de creanţă şi a altor acte administrative fiscale;
4. f) asistenţă şi reprezentare în faţa organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistenţă de specialitate pe parcursul derulării inspecţiei fiscale;
5. g) realizarea de expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor judecătoreşti sau de cercetare penală. În acest caz, 42 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică în mod corespunzător. Expertizele fiscale judiciare se realizează numai de consultanţii fiscali activi înscrişi în evidenţele Ministerului Justiţiei – Serviciul profesii juridice conexe;

———-

Pct. 2 al art. VII a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 197 din 9 iulie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 16 iulie 2015, care modifică lit. g) a alin. (1) al art. 3 din ORDONANŢA nr. 71 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 1 septembrie 2001.

 

1. h) abrogat;

———-

Pct. 2 al art. VII a fost abrogat partial de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 197 din 9 iulie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 16 iulie 2015, care abrogă lit. h) a alin. (1) al art. 3 din ORDONANŢA nr. 71 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 1 septembrie 2001.

 

1. i) asistenţă privind creanţele bugetului general consolidat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
2. j) asistenţă fiscală în cauzele aflate pe rolul unei autorităţi jurisdicţionale.

(2) Exercitarea activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face potrivit normelor aprobate de Consiliul superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.

(3) Pentru exercitarea activităţii de consultanţă fiscală este obligatorie asigurarea pentru răspunderea profesională.”

 

3. Titlul capitolului II va avea următorul cuprins:

“CAPITOLUL II

Reguli de atribuire a calităţii de consultant fiscal şi consultant fiscal asistent”

 

4. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. – (1) Pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal, candidaţii, persoane fizice, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

1. a) să fie licenţiaţi ai unei facultăţi cu profil economic;
2. b) să aibă o experienţă profesională de minimum 5 ani, dintre care minimum 3 ani în una sau mai multe dintre următoarele activităţi:

b1) elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislaţiei fiscale;

b2) administrare fiscală;

b3) elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile;

b4) activitate financiar-contabilă;

b5) activitate didactică universitară în domeniul finanţelor publice, fiscalitate, politici fiscale şi bugetare, contabilitate financiară, finanţele instituţiilor publice;

b6) activitate de consultant fiscal asistent;

1. c) să nu aibă antecedente penale pentru săvârşirea unor infracţiuni sancţionate de legile fiscale, financiar-contabile, vamale, cele care privesc disciplina financiară, precum şi alte infracţiuni în legătură cu exercitarea activităţilor prevăzute la lit. b);
2. d) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
3. e) să fie apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;
4. f) să promoveze examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal.

(2) Pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal asistent, candidaţii, persoane fizice, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

1. a) să aibă calitatea de licenţiat al unei instituţii acreditate de învăţământ superior cu durata stabilită de lege;
2. b) să aibă o experienţă profesională de minimum 2 ani;
3. c) să nu aibă antecedente penale pentru săvârşirea unor infracţiuni sancţionate de legile fiscale, financiar-contabile, vamale, cele care privesc disciplina financiară, precum şi alte infracţiuni în legătură cu exercitarea activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. b);
4. d) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
5. e) să fie apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;
6. f) să promoveze examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal asistent.

(3) După promovarea examenului pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal asistent şi înscrierea în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, la secţiunea «Consultanţi fiscali asistenţi», persoanele care au dobândit această calitate pot să îşi desfăşoare activitatea numai sub îndrumarea unui consultant fiscal activ.

(4) Atribuţiile pe care le poate executa consultantul fiscal asistent în legătură cu activităţile prevăzute la art. 3 se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali.

(5) După efectuarea unui stagiu de 3 ani, consultantul fiscal asistent se poate înscrie la examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal, în termen de 2 ani de la finalizarea stagiului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. c)-e).

(6) Pe perioada stagiului prevăzut la alin. (5), consultanţii fiscali asistenţi trebuie să urmeze, anual, un curs de formare profesională organizat de Camera Consultanţilor Fiscali.

———-

Pct. 4 al art. VII a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 197 din 9 iulie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 16 iulie 2015, care modifică alin. (6) al art. 4 din ORDONANŢA nr. 71 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 1 septembrie 2001.

 

5. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. – (1) Persoana care a promovat examenul de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent este obligată să se înregistreze în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, la secţiunea corespunzătoare, în termen de cel mult 12 luni de la data comunicării rezultatului examenului.

(2) Condiţiile privind înscrierea în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali.

(3) După împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 24 de luni de la data comunicării rezultatului examenului, persoana care nu s-a înregistrat în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală poate fi înscrisă în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală atât la secţiunea «persoane active», cât şi la secţiunea «persoane inactive», numai după urmarea unui stagiu de pregătire în domeniul legislaţiei fiscale organizat de Camera Consultanţilor Fiscali.

(4) Persoana care nu s-a înregistrat în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală în termen de 24 de luni de la data comunicării rezultatului examenului pierde dreptul de a se mai înscrie în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală la secţiunea corespunzătoare.

(5) Prevederile alin. (2)-(4) sunt aplicabile în mod corespunzător şi consultanţilor fiscali asistenţi.

(6) Activitatea de consultanţă fiscală poate fi desfăşurată numai de persoanele înscrise în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală la secţiunile «persoane active».

(7) Carnetul profesional va fi emis şi vizat în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, atât pentru consultanţii fiscali, cât şi pentru consultanţii fiscali asistenţi.”

 

6. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

“Art. 13. – Camera îşi acoperă cheltuielile din venituri proprii care se constituie din:

1. a) taxa de înscriere la examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal şi de consultant fiscal asistent;
2. b) cotizaţiile membrilor Camerei;
3. c) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
4. d) donaţii şi sponsorizări;
5. e) prestări de servicii diverse, inclusiv cursuri de formare profesională;
6. f) penalităţi aplicate în condiţiile prezentei ordonanţe.”

 

7. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

“Art. 20. – (1) Sunt interzise practicarea profesiei şi utilizarea titlului de consultant fiscal sau a denumirii de societate de consultanţă fiscală în oricare dintre următoarele situaţii:

1. a) a fost retras carnetul profesional de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent;
2. b) a fost retrasă autorizaţia societăţilor de consultanţă fiscală;
3. c) a fost aplicată sancţiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de exercitare a calităţii de membru;
4. d) a fost retrasă calitatea de membru al Camerei fără îndeplinirea procedurii disciplinare;
5. e) în alte situaţii prevăzute de lege.

(2) În cazul retragerii carnetului profesional de consultant fiscal sau consultant fiscal asistent ori a fost retrasă calitatea de membru al Camerei, carnetul şi parafa sunt nule de drept.

(3) Persoanele aflate în situaţia prevăzută la alin. (2) sunt obligate să predea carnetul şi parafa.

(4) Aplicarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la alin. (1) sau la art. 25 alin. (1) atrage modificarea de îndată a secţiunii corespunzătoare din Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală.

(5) Împotriva măsurilor luate potrivit alin. (1) se poate formula plângere în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) Toate actele întocmite după retragerea carnetului profesional de consultant fiscal sau consultant fiscal asistent ori a autorizaţiei societăţilor de consultanţă fiscală sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.”

 

8. La articolul 21, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Membrii Camerei vor fi înscrişi în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală ca membri activi sau inactivi. Prin grija Biroului permanent al Consiliului superior al Camerei, secţiunile corespunzătoare din Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sunt aduse la cunoştinţa publicului prin publicarea pe site-ul web al Camerei şi vor fi actualizate permanent cu modificările intervenite. Prin grija Biroului permanent al Consiliului superior al Camerei, Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală şi modificările intervenite sunt comunicate din oficiu Ministerului Justiţiei, Biroului central pentru expertize tehnice judiciare din Ministerul Justiţiei, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi, la cerere, oricăror altor instituţii îndreptăţite. Condiţiile de comunicare se stabilesc pe bază de protocol.”

 

9. Titlul capitolului V^1 va avea următorul cuprins:

“CAPITOLUL V^1

Exercitarea în România a profesiei de către consultanţii fiscali care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei”

 

10. Articolul 21^1 va avea următorul cuprins:

“Art. 21^1. – (1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică consultanţilor fiscali care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei care îşi exercită profesia pe teritoriul României în una dintre următoarele forme:

1. a) în mod independent sau în asociere;
2. b) consultanţi fiscali salariaţi în România;
3. c) prin prestarea de servicii, în condiţiile art. 21^9.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei, în situaţia în care aceştia sunt titulari ai unui titlu de calificare obţinut pe teritoriul unui stat terţ, dacă au o experienţă profesională în domeniul consultanţei fiscale de 3 ani pe teritoriul statului membru unde au obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale şi doresc să desfăşoare activitatea de consultant fiscal în România în forma prevăzută la alin. (1) lit. a).

(3) Solicitanţii informează Camera cu privire la forma juridică de exercitare a profesiei. Odată cu recunoaşterea titlurilor de calificare, aceştia se înscriu în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală la secţiunea corespunzătoare.”

 

11. Articolul 21^3 va avea următorul cuprins:

“Art. 21^3. – Pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei care doresc să desfăşoare activitatea de consultant fiscal în România în forma prevăzută la art. 21^1 alin. (1) lit. a), Camera recunoaşte titlurile de calificare prezentate de cetăţenii în cauză, în baza cererii şi a documentelor doveditoare.”

 

12. Articolul 21^4 va avea următorul cuprins:

“Art. 21^4. – În cazul în care cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei care doresc să desfăşoare activitatea de consultant fiscal în România nu prezintă documentele prevăzute la art. 21^3 ori documentele prezentate nu sunt concludente, Camera poate solicita autorităţilor competente ale statului membru de origine ori de provenienţă al persoanei în cauză o confirmare a faptului că persoana respectivă este autorizată să îşi desfăşoare activitatea profesională de consultant fiscal în acel stat membru.”

 

13. Articolul 21^5 va avea următorul cuprins:

“Art. 21^5. – Camera poate cere solicitantului să opteze pentru a urma un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau pentru a da o probă de aptitudine, în următoarele cazuri:

1. a) dacă formarea solicitantului priveşte domenii teoretice sau practice substanţial diferite faţă de cele cerute în România pentru obţinerea calităţii de consultant fiscal;
2. b) dacă activităţile prevăzute la art. 3 alin. (1) nu se regăsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţă al solicitantului şi dacă diferenţa corespunde unei formări specifice cerute în România şi acoperă domenii care diferă substanţial de cele acoperite de titlul de calificare deţinut de solicitant.”

 

14. Articolul 24^1 va avea următorul cuprins:

“Art. 24^1. – (1) La solicitarea Camerei, Ministerul Finanţelor Publice va promova spre adoptare proiectele de acte normative pentru completarea şi/sau modificarea prezentei ordonanţe.

(2) La solicitarea Camerei, ministrul finanţelor publice poate desemna prin ordin specialişti din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care să facă parte din comisiile sau comitetele înfiinţate în cadrul Camerei.

(3) Specialiştii prevăzuţi la alin. (2) pot fi remuneraţi potrivit hotărârii Consiliului superior al Camerei.”

 

15. La articolul 25, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) În cazul aplicării sancţiunilor disciplinare prevăzute de actele normative emise de Consiliul superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, în condiţiile legii, se pot aplica şi penalităţi cuprinse între 25% şi 100% din cotizaţia fixă anuală. În aplicarea nivelului penalităţii se va ţine seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanţele personale ale persoanei sancţionate, precum şi de gradul de pericol social al faptei săvârşite.”

 

16. La articolul 25, alineatele (3)-(6) se abrogă.

 

17. În tot cuprinsul ordonanţei, sintagma “societate/ societăţi comerciale” se înlocuieşte cu sintagma “societate/societăţi”.

 

ART. VIII

În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Camera Consultanţilor Fiscali va încheia protocolul de comunicare a Registrului consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, precum şi modificările ulterioare ale acestuia cu Ministerul Justiţiei, Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din Ministerul Justiţiei şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

ART. IX

Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei ordonanţe de urgenţă, dându-se textelor o nouă numerotare.

ART. X

Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 29 august 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. La articolul 8, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

“(4) Operatorii economici care în termen de 45 de zile de la împlinirea termenului stabilit la art. 6. alin. (1) şi (2), după caz, nu au aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli în conformitate cu art. 4 pot angaja şi efectua cheltuieli lunar în cuantum de 90% din limita prevăzută la alin. (1) şi (2), după caz, începând cu luna următoare împlinirii acestui termen şi până la data aprobării.”

 

2. La articolul 9, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) În situaţia în care gradul de realizare a veniturilor totale aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli, în fiecare dintre ultimii 2 ani, a fost mai mic de 90%, fundamentarea veniturilor totale pentru anul curent este cel mult la nivelul realizărilor din anul precedent. Veniturile rezultate ca urmare a sumelor primite de la bugetul de stat nu se iau în calcul la determinarea gradului de realizare a veniturilor totale.”

 

ART. XI

Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2006 privind înfiinţarea Fondului naţional de dezvoltare, aprobată prin Legea nr. 186/2008, în situaţia în care în anul 2014 şi anul 2015 Ministerul Transporturilor nu încasează venituri din vânzarea acţiunilor societăţilor comerciale, societăţilor naţionale şi companiilor naţionale aflate sub autoritatea sa sau sumele încasate din vânzarea acţiunilor sunt insuficiente, poate reţine suma prevăzută la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2002 pentru asigurarea condiţiilor de finanţare a organizării şi desfăşurării activităţilor legate de procesul de privatizare derulate prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 57/2003, cu modificările ulterioare, din dividendele încasate de la societăţile comerciale, societăţile naţionale şi companiile naţionale la care exercită calitatea de acţionar în numele statului.

ART. XII

Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EximBank – S.A., republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. La articolul 12, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Administrarea fondurilor prevăzute la art. 10 se face de EXIMBANK – S.A. Sumele disponibile din fondurile prevăzute la art. 10 sunt puse la dispoziţia EXIMBANK – S.A. ca surse atrase, necesare pentru susţinerea activităţii bancare. Drepturile şi obligaţiile EXIMBANK – S.A. pentru utilizarea acestor sume se vor stabili prin convenţie încheiată cu Ministerul Finanţelor Publice. Dobânda pentru utilizarea sumelor disponibile se va plăti de către EXIMBANK – S.A. lunar, în prima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna anterioară, în contul fiecărui fond utilizat. Nivelul dobânzii se determină ca medie între ratele de referinţă BID şi ASK (fixing) ale titlurilor de stat la 1 an, publicate de Banca Naţională a României în ultima zi lucrătoare a anului precedent celui de aplicare, iar sumele aferente vor constitui resurse din fructificare pentru alimentarea fiecărui fond. Sumele disponibile la sfârşitul anului la aceste fonduri se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceeaşi destinaţie.”

 

2. La articolul 12, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:

“(2^1) Sumele disponibile din fondurile prevăzute la art. 10 rămân la dispoziţia EXIMBANK – S.A. pe perioadă nedeterminată, cu excepţia acelor sume la care se stabileşte prin convenţie menţinerea pe perioade de cel puţin 5 ani. Ministerul Finanţelor Publice şi EXIMBANK – S.A. vor conveni de comun acord, cu cel puţin 2 ani înainte de expirare, termenii şi condiţiile privind extinderea acestei perioade.”

 

3. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 19. – Contabilitatea EXIMBANK – S.A. se realizează distinct pe operaţiuni desfăşurate în numele şi în contul statului şi pe operaţiuni desfăşurate în nume şi în cont propriu, potrivit legii.”

 

4. Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 20. – EXIMBANK – S.A. întocmeşte situaţii financiare anuale (individuale) şi consolidate în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.”

 

ART. XIII

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. La articolul 4, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Personalul care ocupă funcţii publice de inspector antifraudă beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici.”

 

2. La articolul 4, după alineatul (15) se introduc două noi alineate, alineatele (16) şi (17), cu următorul cuprins:

“(16) Cheltuielile de personal, precum şi cheltuielile de cazare şi transport aferente deplasărilor efectuate în condiţiile legii, pentru inspectorii antifraudă detaşaţi potrivit prezentului articol, se suportă de către Ministerul Finanţelor Publice, din bugetul anual aprobat.

(17) Modalitatea de acordare a drepturilor personalului detaşat, prevăzute la alin. (16), se stabileşte prin norme metodologice care se aprobă prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

 

ART. XIV

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. La articolul 18, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Plata lunară a bursei de rezidenţiat se realizează din bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Sănătăţii pentru unităţile sanitare de stat din subordinea sa şi pentru unităţile sanitare de stat din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, în baza normelor metodologice de aplicare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, respectiv prin bugetele aprobate ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, în baza normelor metodologice de aplicare aprobate de ordonatorii principali de credite ai acestora.”

 

2. La articolul 18, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

“(4) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările ce decurg din aplicarea prevederilor alin. (3) în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Sănătăţii şi ale bugetelor ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie pe anul 2014.”

 

3. La articolul 26, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

“(6) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările corespunzătoare în structura cheltuielilor bugetului de stat, precum şi în bugetele Ministerului Transporturilor şi Ministerului Sănătăţii pe anul 2014.”

 

ART. XV

(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz.

———-

Alin. (2) al art. XV a fost modificat de art. unic din ORDONANŢA nr. 26 din 19 august 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 639 din 21 august 2015.

 

(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).

(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(6) Procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(7) Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).

ART. XVI

Pentru sumele virate la sfârşitul anului 2013 de ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat în conturile deschise pe numele acestora la Trezoreria Statului şi neutilizate, provenite din veniturile obţinute din vânzarea certificatelor de gaze cu efect de seră, se aplică procedura prevăzută la art. 15 alin. (3)-(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. XVII

(1) În anul 2014, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prin hotărâre a Guvernului, pot fi alocate sume ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, prin majorarea transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la o poziţie distinctă.

(2) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin ordin al ministrului, repartizează sumele aprobate potrivit alin. (1) pe ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, la solicitarea fundamentată a acestora, pentru plata arieratelor, precum şi pentru finanţarea unor cheltuieli urgente în vederea derulării în bune condiţii a activităţilor specifice administraţiei publice.

ART. XVIII

Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. La articolul 3, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, denumită în continuare Agenţia Naţională, se organizează ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Secretariatului General al Guvernului.”

 

2. La articolul 3, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:

“(4^1) În aplicarea prevederilor alin. (4), Agenţia Naţională stabileşte întâlniri periodice de lucru cu colaboratorii, în vederea identificării modalităţii de îmbunătăţire a serviciilor prestate de instituţie.”

 

3. La articolul 3, după alineatul (12) se introduc două noi alineate, alineatele (13) şi (14), cu următorul cuprins:

“(13) Agenţia Naţională elaborează anual un raport de activitate detaliat şi un raport financiar privind veniturile şi cheltuielile din anul bugetar precedent, identificând modul în care activităţile şi rezultatele financiare ale Agenţiei Naţionale au respectat bugetul anual de venituri şi cheltuieli aprobat, precum şi prevederile Programului naţional de cadastru şi carte funciară.

(14) Raportul de activitate şi raportul financiar realizate potrivit alin. (13) sunt prezentate consiliului de administraţie şi aprobate de către Secretariatul General al Guvernului. Aceste documente vor fi publicate anual pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale.”

 

4. La articolul 9, alineatele (1)-(3), (6) şi (12) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(1) Agenţia Naţională este finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

(2) Veniturile proprii ale Agenţiei Naţionale şi ale unităţilor subordonate se constituie din:

1. a) tarife aferente serviciilor şi produselor furnizate;
2. b) închirieri de spaţii şi aparatură;
3. c) donaţii şi sponsorizări primite potrivit legii;
4. d) alte sume încasate în condiţiile legii

şi se utilizează pentru finanţarea activităţilor cuprinse în Programul naţional de cadastru şi carte funciară, prevăzut la alin. (11), program ce se poate finanţa şi din fonduri externe nerambursabile, precum şi din alte surse financiare alocate din bugetul unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Tarifele şi încasările prevăzute la alin. (2) nu sunt purtătoare de TVA, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (4)-(6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste prevederi se aplică şi tuturor tarifelor, taxelor, precum şi onorariilor notariale percepute exclusiv în cadrul lucrărilor sistematice de cadastru efectuate în vederea înscrierii în cartea funciară.

…………………………………………………………..

(6) Tarifele se stabilesc, se modifică şi se actualizează de consiliul de administraţie şi se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general, cu avizul prealabil al Secretariatului General al Guvernului.

…………………………………………………………..

(12) Programul naţional de cadastru şi carte funciară prevăzut la alin. (11) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”

 

5. La articolul 9, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

“(1^1) Subvenţia de la bugetul de stat se acordă pentru finanţarea cheltuielilor de personal, altele decât cele aferente Programului naţional de cadastru şi carte funciară, pentru cheltuielile curente şi de capital ale Agenţiei Naţionale şi ale unităţilor subordonate, precum şi pentru cheltuielile aferente proiectelor finanţate din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în condiţiile legii.”

 

6. La articolul 9, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (2^1) şi (2^2), cu următorul cuprins:

“(2^1) Veniturile prevăzute la alin. (2) sunt venituri proprii ale Agenţiei Naţionale şi pot fi încasate şi prin intermediul unităţilor subordonate. Agenţia Naţională repartizează unităţilor subordonate subvenţii şi sume aferente veniturilor proprii.

(2^2) Bugetul Agenţiei Naţionale se aprobă distinct prin legea anuală a bugetului de stat, ca anexă la bugetul Secretariatului General al Guvernului.”

 

7. La articolul 9, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (3^1) şi (3^2), cu următorul cuprins:

“(3^1) Plata onorariilor şi tarifelor în vederea eliberării certificatului pentru înscrierea în cartea funciară a posesorului ca proprietar şi în vederea dezbaterii procedurilor succesorale necesare finalizării înregistrărilor sistematice se face de către Agenţia Naţională, din veniturile proprii, în aplicarea Programului naţional de cadastru şi carte funciară.

(3^2) Cuantumul onorariilor şi tarifelor ce se percep pentru fiecare procedură în parte, prevăzută la alin. (3^1), se stabilesc prin protocol încheiat între Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Protocolul se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale şi hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

 

8. La articolul 9, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (7^1), cu următorul cuprins:

“(7^1) Sumele rămase neutilizate la sfârşitul anului din subvenţia acordată de la bugetul de stat se restituie la acest buget. Subvenţia nu se regularizează cu veniturile proprii, iar veniturile proprii rămase neutilizate la sfârşitul anului se reportează în anul următor.”

 

9. La articolul 9, după alineatul (12) se introduc două noi alineate, alineatele (12^1) şi (12^2) cu următorul cuprins:

“(12^1) Programul naţional de cadastru şi carte funciară include acţiunile necesare derulării, precum şi sumele aferente acestora şi constă în activităţi precum:

1. a) măsurători cadastrale;
2. b) activităţi de geodezie, cartografie, topografie şi fotogrammetrie;
3. c) activităţi de informare şi conştientizare a publicului;
4. d) dezvoltare şi mentenanţă a sistemelor informatice;
5. e) conversia cărţilor funciare şi a documentaţiilor cadastrale din format analogic în format digital;
6. f) tehnică de calcul şi de stocare;
7. g) alte activităţi ce decurg din derularea Programului naţional de cadastru şi carte funciară.

(12^2) În vederea realizării Programului naţional de cadastru şi carte funciară menţionat la alin. (11):

1. a) se organizează în cadrul Agenţiei Naţionale şi al structurilor subordonate compartimente funcţionale de înregistrare sistematică a proprietăţilor imobiliare, structuri fără personalitate juridică, ale căror atribuţii se stabilesc prin ordin al directorului general şi care urmăresc, în principal, coordonarea la nivel naţional a serviciilor de înregistrare sistematică;
2. b) Agenţia Naţională poate angaja personal cu contract de muncă pe perioadă determinată, cu finanţare din venituri proprii. Salarizarea personalului angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din Agenţia Naţională sau unităţile subordonate, după caz.”

 

ART. XIX

(1) Pentru sprijinirea unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia oraşelor şi a municipiilor, în cazuri justificate de insuficienţa resurselor financiare ale acestora, o parte din veniturile proprii ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară poate fi utilizată pentru cofinanţarea activităţii de inventariere a terenurilor, prevăzută de Legea nr. 165/2013.

(2) Suma destinată cofinanţării prevăzute la alin. (1) se calculează în cuantum fix de 6 lei per hectar pentru toată suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale şi este virată de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în limita fondurilor disponibile, în contul unităţii administrativ-teritoriale. Virarea sumei se face la data încheierii acţiunii de inventariere a terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate de pe întreaga unitate administrativ-teritorială, cu condiţia ca documentaţia să fie avizată de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară şi în ordinea priorităţilor stabilite de către prefect.

(3) Lista unităţilor administrativ-teritoriale pentru care se asigură cofinanţarea este comunicată de către prefecţi Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea virării în contul acestora a sumelor calculate conform alin. (2). La întocmirea listei prefectul are obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiei privind insuficienţa resurselor financiare proprii ale unităţii administrativ-teritoriale beneficiare, justificată de motive obiective, precum şi prioritizarea acestora.

(4) Până la data de 1 septembrie 2014, în situaţia în care se alocă Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pentru urgentarea activităţii de inventariere a terenurilor, prevăzută de Legea nr. 165/2013, calculul sumelor ce urmează a fi virate în conturile unităţilor administrativ-teritoriale se face în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3), iar repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

ART. XX

(1) Operatorii de transport feroviar public de călători pot beneficia, la solicitarea acestora, de carburanţi din rezervele de stat, în contul compensaţiei serviciilor publice sociale pentru transportul feroviar public de călători prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Taxa pe valoarea adăugată şi acciza aferentă cantităţilor de carburanţi livrate se achită de către operatorii de transport feroviar public de călători Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale pe baza facturilor emise de aceasta.

(3) Operatorii de transport feroviar public de călători sunt obligaţi să comunice Ministerului Transporturilor, lunar, cantitatea şi contravaloarea carburanţilor primiţi conform alin. (1).

(4) Acordarea sumelor de la bugetul de stat, reprezentând compensaţie pentru serviciile de transport din cadrul pachetului minim social se face lunar, pentru activitatea aferentă lunii anterioare, din care se deduce suma aferentă contravalorii carburanţilor primiţi conform alin. (1) exclusiv taxa pe valoarea adăugată şi acciza aferente.

(5) Contravaloarea carburanţilor dedusă potrivit alin. (4) se determină la valoarea specificaţiilor tehnice ale produsului aflat pe stocul disponibil al rezervelor de stat.

(6) Prin derogare de la prevederile art. 134^2 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data încasării de către Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale a sumelor prevăzute la alin. (2).

(7) Prin derogare de la prevederile art. 206^51 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cantităţile de carburanţi prevăzute de prezentul articol, termenul de plată a accizelor este de până la data de 30 noiembrie 2014 inclusiv.

(8) Pentru livrările de carburanţi prevăzute de prezentul articol nu se aplică prevederile art. 206^51 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. XXI

(1) Prin derogare de la prevederile art. 5 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă scoaterea, cu titlu gratuit, a unei cantităţi de carburanţi de până la 32.487 tone carburanţi, în structura sortimentală prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, din stocul disponibil al rezervelor de stat, la valorile specificaţiilor tehnice ale produsului aflat pe stoc, pentru operatorii de transport feroviar public de călători.

(2) Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale scade din gestiune cantităţile de carburanţi, aprobate a fi scoase din rezervele de stat potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin contul “Cheltuieli privind rezerva de stat şi mobilizare”, pe baza avizelor de însoţire a mărfii, a proceselor-verbale de predare-primire, semnate de reprezentanţii desemnaţi de părţi, şi a facturilor.

(3) Pe facturi se menţionează că nu se achită contravaloarea bunurilor, ci numai contravaloarea taxei pe valoare adăugată şi accizelor datorate şi suportate de operatorii de transport feroviar public de călători.

(4) Cheltuielile de transport a cantităţii de carburanţi, aprobată a fi scoasă de la Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, se suportă de operatorii de transport feroviar public de călători.

(5) Transportul cantităţii de carburanţi se poate realiza de către operatorii de transport feroviar de marfă prin compensare cu datoriile pe care aceştia le înregistrează la operatorii de transport feroviar public de călători la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(6) Graficul de predare-preluare a produselor şi detaliile tehnice se stabilesc prin protocoale încheiate între părţi.

ART. XXII

(1) Ministerul Finanţelor Publice poate acorda, la solicitarea S.N.T.F.C. CFR Călători – S.A., denumită în continuare Companie, un împrumut în tranşe, în condiţii de piaţă, în limita sumei de 579.000 mii lei, cu termen de rambursare 27 noiembrie 2014, din venituri din privatizare, înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului, cu posibilitatea rambursării anticipate parţial sau integral.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) are destinaţie specială în condiţiile prevederilor art. 780 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi se utilizează numai potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la solicitarea scrisă formulată de Companie, Ministerul Finanţelor Publice încheie câte o convenţie de împrumut pentru fiecare tranşă, în care vor fi precizate drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi termenii şi condiţiile de derulare a sumelor trase.

(4) În termen de 3 zile lucrătoare de la semnarea convenţiei, Ministerul Finanţelor Publice virează suma solicitată în contul distinct de disponibil deschis la Trezoreria Statului pe numele Companiei.

(5) Din sumele primite potrivit alin. (1) Compania are obligaţia de a achita stocul plăţilor restante către Compania Naţională de Căi Ferate “C.F.R.” – S.A. înregistrate în contabilitatea Companiei, aferente datei de 31 decembrie 2013

(6) Modalitatea de plată şi stingerea obligaţiilor restante menţionate la alin. (5) se stabilesc de comun acord între părţi, prin semnarea unei convenţii.

ART. XXIII

(1) Împrumutul prevăzut la art. XXII alin. (1) se acordă în condiţii de piaţă ca urmare a realizării unei analize economico-financiare de către Eximbank – S.A., în vederea stabilirii clasei de risc a companiei şi a marjei de dobândă peste ROBOR la 9 luni, comunicat de Banca Naţională a României, cu 3 zile înainte de data acordării tranşelor, şi se rambursează potrivit art. XXII alin. (1); EximBank – S.A.va percepe Companiei un comision de analiză în conformitate cu prevederile procedurii de acordare de subîmprumuturi de către Ministerul Finanţelor Publice aprobat în baza Hotărârii Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări nr. 20/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121/2012.

(2) Dobânda reprezintă venit al bugetului Trezoreriei Statului, se calculează prin aplicarea ratei dobânzii prevăzute la alin. (1), la soldul tranşelor solicitate începând cu luna acordării, şi se plăteşte la scadenţa împrumutului.

(3) Compania restituie împrumutul şi dobânzile aferente în contul distinct deschis la Trezoreria Operativă Centrală, codificat cu codul de identificare fiscală al acesteia. În termen de 3 zile lucrătoare de la alimentarea acestui cont, obligaţiile de plată se sting în următoarea ordine: dobânzile de întârziere, dobânzile şi ratele de capital.

(4) Pentru neplata la termenul prevăzut la art. XXII alin. (1) a împrumutului şi a dobânzilor aferente, se calculează o dobândă de întârziere, la nivelul dobânzii prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe zi de întârziere, până la data stingerii obligaţiei. Dobânda de întârziere reprezintă venit al bugetului Trezoreriei Statului.

(5) Sumele necesare rambursării împrumutului, plăţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente împrumutului se asigură din bugetul Companiei.

ART. XXIV

(1) Sumele aferente creanţelor rezultate din gestionarea împrumutului prevăzut la art. XXII alin. (1), neachitate la scadenţă, se recuperează pe baza notificării comunicate Ministerului Transporturilor de către Ministerul Finanţelor Publice, din sume destinate subvenţiilor pentru susţinerea transportului feroviar public de călători aprobate în bugetul Ministerului Transporturilor pentru Companie, până la concurenţa sumei datorate.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1), care fac obiectul notificării comunicate de către Ministerul Finanţelor Publice, se achită de către Ministerul Transporturilor în contul prevăzut la art. XXIII alin. (3).

(3) În situaţia în care Ministerul Finanţelor Publice nu recuperează sumele restante prin procedura prevăzută la alin. (1) şi (2), creanţele rezultate din gestionarea împrumutului se urmăresc şi se execută în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea creanţelor fiscale şi se recuperează conform legislaţiei în vigoare privind colectarea creanţelor fiscale de către organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal împrumutatul, în baza înscrisurilor întocmite de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin care se individualizează la data scadenţei, sumele de recuperat şi care constituie titluri executorii. În cazul în care instanţele judecătoreşti s-au pronunţat asupra acestor sume, executarea silită se efectuează în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

ART. XXV

La articolul 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările şi completările ulterioare, alineatele (7) şi (8) se modifică după cum urmează:

“(7) Sunt exceptate de la obligaţia repartizării profitului pentru destinaţia şi în cuantumul prevăzut la alin. (1) lit. f) instituţiile de credit cu capital integral sau majoritar de stat.

(8) Instituţiile de credit cu capital integral sau majoritar de stat îşi pot majora capitalul social prin utilizarea (capitalizarea) profitului net, cu respectarea prevederilor legale.”

 

ART. XXVI

(1) Prevederile pct. 4, 6, 7 şi 9-12 de la art. I se aplică începând cu 1 ianuarie 2015.

(2) În cazul livrării de energie electrică, în situaţia în care cumpărătorul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea taxării inverse, dar nu a transmis la organul fiscal competent până pe data de 10 decembrie 2013 declaraţia pe propria răspundere prevăzută la art. 160 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, declaraţia poate fi transmisă ulterior, cel mai târziu până la 31 martie 2014. Aceste declaraţii sunt valabile pentru toate achiziţiile de energie electrică efectuate în anul 2014. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul cumpărătorilor de energie electrică ce au obţinut licenţa de furnizare a energiei electrice între data de 10 şi 31 decembrie 2013. Furnizorul de energie electrică nu aplică taxare inversă dacă în momentul livrării beneficiarul nu figurează în “Lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 160 alin. (2) lit. e) pct. 2 din Codul fiscal”. Totuşi, în cazul depunerii cu întârziere a declaraţiilor, la solicitarea beneficiarului, furnizorul poate emite facturi de corecţie cu semnul minus conform art. 159 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea aplicării taxării inverse, respectiv a regularizării taxei şi restituirii acesteia către beneficiar pentru livrările efectuate anterior transmiterii notificării.

ART. XXVII

(1) Rezidenţii altor state membre ale Uniunii Europene, care au dobândit proprietatea unui bun imobil pe teritoriul României până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, depun declaraţia prevăzută la art. III pct. 4 până la data de 30 iunie 2014.

(2) Dispoziţiile art. III pct. 15 se aplică pentru actele administrative fiscale emise şi anulate după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Dispoziţiile art. III pct. 17 se aplică contestaţiilor depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

ART. XXVIII

Prevederile art. III se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu următoarele excepţii:

1. a) prevederile art. III pct. 13 referitoare la art. 117^1, care se aplică deconturilor cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare aferente perioadelor fiscale care se încheie după data de 1 martie 2014;
2. b) prevederile art. III pct. 14 care se aplică începând cu 1 martie 2014.

ART. XXIX

La articolul 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 292/2000 pentru stabilirea unor măsuri privind reorganizarea şi funcţionarea Secretariatului General al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 29 decembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 255/2001, cu modificările ulterioare, litera c) a alineatului (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“c) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, finanţată din venituri proprii şi subvenţii alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului;”

 

ART. XXX

Prevederile art. XVIII, ale art. XIX alin. (1)-(3) şi ale art. XXIX se aplică de la data de 1 septembrie 2014.

ART. XXXI

Prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 13/2011, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Contrasemnează:

—————

1. Viceprim-ministru,

ministrul interimar al finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

 

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

1. Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale

şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Ministrul interimar al sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

 

Ministrul interimar al transporturilor,

Dan-Coman Şova

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

 

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Ministrul interimar al economiei,

Constantin Niţă

 

Ministrul delegat pentru întreprinderi mici

şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism,

Maria Grapini

 

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Preşedintele Administraţiei Naţionale a

Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale,

Dan Cornel Baranga

 

Bucureşti, 26 februarie 2014.

Nr. 8.

 

 

ANEXĂ

 

 

LISTA

cantităţilor de carburanţi scoase de la rezervele

de stat şi acordate, cu titlu gratuit, operatorilor

de transport feroviar public de călători

 

 

*T*

┌────┬──────────────────────────┬──────────────────┐

│Nr. │                          │ Cantitate maximă │

│crt.│        Sortiment         │     – tone –     │

├────┼──────────────────────────┼──────────────────┤

│  1.│   Motorină Euro 4        │     20.000       │

├────┼──────────────────────────┼──────────────────┤

│  2.│   Motorină Euro 5        │     12.487       │

├────┴──────────────────────────┼──────────────────┤

│   TOTAL:                      │     32.487       │

└───────────────────────────────┴──────────────────┘

*ST*

 

ă