pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 651 din 20 iulie 2004
Data intrarii in vigoare : 20 iulie 2004
În temeiul art. 108 din Constitutie, republicata, si al art. 196 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
ART. 1
Se aproba Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
ART. 2
Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga Hotararea Guvernului nr. 1.168/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 726 din 17 octombrie 2003.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneaza:
────────────────
p. Ministrul finantelor publice,
Maria Manolescu,
secretar de stat
Bucuresti, 1 iulie 2004.
Nr. 1.050.
ANEXA
NORME METODOLOGICE
de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedura fiscala
Codul de procedura fiscala:
TITLUL I
Dispozitii generale
CAP. I
Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala
ARTICOLUL 1
Sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel.
(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat se intelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in legatura cu:
a) inregistrarea fiscala;
b) declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.
ARTICOLUL 2
Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative
(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute la art. 1, se indeplineste potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, ale Codului fiscal, precum si ale altor reglementari date in aplicarea acestora.
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de procedura civila.
ARTICOLUL 3
Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.
ARTICOLUL 4
Functionarea Comisiei fiscale centrale
Comisia fiscala centrala constituita potrivit ;art. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a prezentului cod.
CAP. II
Principii generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat
ARTICOLUL 5
Aplicarea unitara a legislatiei
Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Norme metodologice:
5.1. În scopul aplicarii unitare a prevederilor legislatiei fiscale, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor pot elabora ghiduri practice pentru indrumarea functionarilor din domeniul fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 6
Exercitarea dreptului de apreciere
Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.
Norme metodologice:
6.1. În aprecierea unei situatii fiscale asupra careia urmeaza a lua o decizie, organul fiscal va determina starile de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 7
Rolul activ
(1) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.
(2) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.
(3) Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.
(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.
(5) Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.
Norme metodologice:
7.1. Înstiintarea contribuabililor asupra drepturilor si obligatiilor in cadrul procedurii in desfasurare se face verbal sau in scris. Daca informarea se face verbal, organul fiscal va intocmi o nota in care va consemna indeplinirea obligatiei si orice alte detalii legate de aceasta pe care le considera relevante. Nota se va atasa la dosarul cazului.
7.2. Îndrumarea ca urmare a solicitarii contribuabililor se face de catre organul fiscal prin asistenta directa la sediul acestuia, precum si prin corespondenta scrisa, e-mail, telefon si altele asemenea.
7.3. Îndrumarea contribuabililor din initiativa organului fiscal se face prin furnizarea de servicii menite sa le faciliteze acestora indeplinirea obligatiilor fiscale, precum si prin actiuni de educare in domeniul fiscal. Aceasta indrumare se poate realiza atat la nivel central, cat si la nivel local, prin orice instrument aflat la dispozitia organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor de declaratii, furnizarea de programe informatice pentru completarea acestora, elaborarea si distribuirea de materiale publicitare (ghiduri, brosuri, pliante, afise si altele asemenea), difuzarea in presa scrisa de articole, comunicate si materiale de presa, intalniri de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informatii in cadrul emisiunilor informative ale posturilor de radio si televiziune, introducerea in programele de invatamant a unor lectii cu subiect de fiscalitate si altele asemenea.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 8
Limba oficiala in administratia fiscala
(1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.
(2) Daca la organele fiscale se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organele fiscale vor solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de traducatori autorizati.
(3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor nationale se aplica in mod corespunzator.
Norme metodologice:
8.1. Potrivit dispozitiilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor organele fiscale vor aplica prevederile legale privind dreptul cetatenilor apartinand unei minoritati nationale de a se adresa oral sau in scris si in limba materna, precum si comunicarea catre acestia a raspunsurilor atat in limba romana, cat si in limba materna. Actele administrative fiscale emise in astfel de situatii se intocmesc in mod obligatoriu in limba romana.
8.2. Organele fiscale competente teritorial sunt obligate sa asigure conditiile pentru folosirea limbii materne in toate situatiile prevazute de lege, potrivit pct. 8.1.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 9
Dreptul de a fi ascultat
(1) Înaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:
a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;
b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creantelor fiscale;
c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;
d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita.
ARTICOLUL 10
Obligatia de cooperare
(1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute.
(2) Contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice si efective ce ii stau la dispozitie.
ARTICOLUL 11
Secretul fiscal
(1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, in conditiile legii, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
(2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;
b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in baza unor conventii;
c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.
(4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (2), in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.
(5) Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potrivit legii.
Norme metodologice:
11.1. În categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori documente prezentate de catre contribuabili sau orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 12
Buna-credinta
Relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.
CAP. III
Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale
ARTICOLUL 13
Interpretarea legii
Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege.
ARTICOLUL 14
Criteriile economice
Veniturile, alte beneficii si valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent daca sunt obtinute din activitati ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.
ARTICOLUL 15
Eludarea legislatiei fiscale
(1) În cazul in care, eludandu-se scopul legii fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.
(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.
CAP. IV
Raportul juridic fiscal
ARTICOLUL 16
Continutul raportului de drept procedural fiscal
Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.
ARTICOLUL 17
Subiectele raportului juridic fiscal
(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.
(2) Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.
(3) Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale.
(4) Unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.
(5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala, unitatile sale teritoriale, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt denumite in prezentul cod organe fiscale.
ARTICOLUL 18
Împuternicitii
(1) În relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz.
(2) Împuternicitul este obligat sa inregistreze la organul fiscal actul de imputernicire, in forma autentica si in conditiile prevazute de lege. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data inregistrarii actului de revocare.
(3) În cazul reprezentarii contribuabililor in relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
(4) Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca obligatiile acestuia fata de organul fiscal.
(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.
Norme metodologice:
18.1. Desemnarea reprezentantului fiscal de catre persoanele impozabile stabilite in strainatate, care realizeaza operatiuni supuse taxei pe valoarea adaugata pe teritoriul Romaniei, se face potrivit art. 151 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Codul fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 19
Numirea curatorului fiscal
(1) Daca nu exista un imputernicit potrivit art. 18, organul fiscal, in conditiile legii, va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.
(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.
ARTICOLUL 20
Obligatiile reprezentantilor legali
(1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora.
(2) În cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.
TITLUL II
Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal
CAP. I
Dispozitii generale
ARTICOLUL 21
Creantele fiscale
(1) Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevazute la alin. (1) rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.
(3) În cazurile prevazute de lege, organul fiscal este indreptatit sa solicite stingerea obligatiei fiscale de catre cel indatorat sa execute acea obligatie in locul debitorului.
(4) În masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
ARTICOLUL 22
Obligatiile fiscale
Prin obligatii fiscale, in sensul prezentului cod, se intelege:
a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
d) obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;
e) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;
f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale.
ARTICOLUL 23
Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale
(1) Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.
(2) Potrivit alin. (1) se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata.
ARTICOLUL 24
Stingerea creantelor fiscale
Creantele fiscale se sting prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.
ARTICOLUL 25
Creditorii si debitorii
(1) În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanta fiscala prevazute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligatia corelativa de plata a acestor drepturi.
(2) În cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmatorii:
a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
b) cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;
c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
d) persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;
e) alte persoane, in conditiile legii.
ARTICOLUL 26
Platitorul
(1) Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care, in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Pentru persoanele juridice cu sediul in Romania, care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, cu exceptia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de catre sediile secundare ale persoanei juridice.
ARTICOLUL 27
Raspunderea solidara
(1) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, dobandesc in orice mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu reacredinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia.
(2) Raspunderea asociatilor si actionarilor la societatile comerciale debitoare se stabileste potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
ARTICOLUL 28
Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii
(1) Raspunderea persoanelor prevazute la art. 27 se va stabili potrivit dispozitiilor prezentului articol.
(2) În scopul prevazut la alin. (1) organul fiscal va intocmi o decizie in care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.
(3) Decizia aprobata potrivit alin. (2) constituie titlu de creanta privind obligatia la plata a persoanei raspunzatoare potrivit art. 27 si va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si urmatoarele:
a) codul de identificare fiscala a persoanei raspunzatoare, obligata la plata obligatiei debitorului principal, precum si orice alte date de identificare;
b) numele si prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare;
c) cuantumul si natura sumelor datorate;
d) termenul in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia debitorului principal;
e) temeiul legal si motivele in fapt ale angajarii raspunderii.
(4) Raspunderea va fi stabilita atat pentru obligatia fiscala principala, cat si pentru accesoriile acesteia.
(5) Titlul de creanta prevazut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, mentionandu-se ca aceasta urmeaza sa faca plata in termenul stabilit.
(6) Titlul de creanta comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat in conditiile legii.
ARTICOLUL 29
Drepturile si obligatiile succesorilor
(1) Drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului in conditiile dreptului comun.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul obligatiei de plata a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana fizica.
ARTICOLUL 30
Dispozitii privind cesiunea creantelor fiscale ale contribuabililor
(1) Creantele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum si sumele afectate garantarii executarii unei obligatii fiscale pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor potrivit legii.
(2) Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificata.
(3) Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior stingerii obligatiei fiscale nu este opozabila organului fiscal.
Norme metodologice:
30.1. Cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate din dreptul comun. Platile efectuate intre organul fiscal si contribuabilul cedent pana la notificarea cesiunii sunt valabile.
30.2. Din momentul notificarii cesiunii, creanta fiscala se transfera catre cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv accesoriile acesteia, in conditiile legii. Cesionarul devine creditor pentru valoarea creantei inscrisa in actul de cesiune, indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.
30.3. În cazul in care organul fiscal constata ca aceeasi creanta fiscala a fost cesionata mai multor cesionari, cesionarul care a notificat primul organul fiscal va deveni creditor al creantei cesionate.
Codul de procedura fiscala:
CAP. II
Domiciliul fiscal
ARTICOLUL 31
Domiciliul fiscal
(1) În cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal se intelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu;
b) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;
c) pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, adresa persoanei care reprezinta asocierea sau entitatea, iar in lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricaruia dintre asociati.
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, in sensul alin. (1) lit. a), se intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste 183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.
(3) În situatia in care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. b) si c), domiciliul fiscal este locul in care se afla majoritatea activelor.
(4) În cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.
Norme metodologice:
31.1. Domiciliul fiscal se inregistreaza la organul fiscal in toate cazurile in care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social.
31.2. Înregistrarea domiciliului fiscal, pentru persoanele fizice, se face prin depunerea unei cereri de inregistrare a domiciliului fiscal, insotita, dupa caz, de urmatoarele documente:
a) copie de pe actul care face dovada titlului in temeiul caruia, potrivit legii, persoana detine spatiul destinat domiciliului fiscal (calitatea de proprietar, chirias, uzufructuar si altele asemenea);
b) copie de pe actul de identitate in care a fost inscrisa, potrivit legii speciale, mentiunea de stabilire a domiciliului si a resedintei la care se solicita inregistrarea domiciliului fiscal.
31.3. În cazul persoanelor juridice, cererea de inregistrare a domiciliului fiscal va fi insotita de copii de pe actele care fac dovada detinerii legale a spatiului pentru domiciliul fiscal.
31.4. Copiile de pe documente vor fi certificate pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.
31.5. Cererea se depune la organul fiscal in a carui raza teritoriala urmeaza a se stabili domiciliul fiscal.
31.6. La primirea cererii, aceasta va fi transmisa de indata de catre organul fiscal prevazut la pct. 31.5 catre organul fiscal in a carui raza teritoriala contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal, in vederea intocmirii formalitatilor de transfer al dosarului fiscal.
31.7. Dosarul fiscal se transmite in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii si va fi insotit de certificatul de atestare fiscala, precum si de fisa de evidenta pe platitor.
31.8. La primirea dosarului fiscal, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla noul domiciliu fiscal va emite de indata decizia de inregistrare a noului domiciliu fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit art. 43 din Codul de procedura fiscala.
31.9. Înregistrarea in registrul contribuabililor de la noul organ fiscal, precum si scoaterea din registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal se opereaza cu data comunicarii deciziei prevazute la pct. 31.8. Pana la data la care s-au operat modificarile in registrul contribuabililor, competenta pentru solutionarea oricarei probleme privind administrarea revine organului fiscal de la vechiul domiciliu fiscal.
Codul de procedura fiscala:
TITLUL III
Dispozitii procedurale generale
CAP. I
Competenta organului fiscal
ARTICOLUL 32
Competenta generala
(1) Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala.
(2) În cazul impozitului pe venit, prin hotarare a Guvernului se poate stabili alta competenta speciala de administrare.
(3) Impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza, potrivit legii, in vama sunt administrate de catre organele vamale.
Norme metodologice:
32.1. Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, si unitatile sale teritoriale au competenta generala in ceea ce priveste administrarea, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare cu privire la creantele fiscale ce se cuvin bugetului general consolidat, care, potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare. În scopul administrarii unitare a acestor creante, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite instructiuni in conditiile legii.
32.2. Unitatile administrativ-teritoriale au competenta generala in ceea ce priveste administrarea creantelor fiscale care, potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 33
Competenta teritoriala
(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit, in cazul impozitelor si contributiilor realizate prin stopaj la sursa, in conditiile legii.
(2) În cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal pe al carui teritoriu se realizeaza, in intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.
(3) Competenta de administrare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, datorate de marii contribuabili, poate fi stabilita in sarcina altor organe fiscale, prin ordin al ministrului finantelor publice.
ARTICOLUL 34
Competenta in cazul sediilor secundare
În cazul in care contribuabilul are, potrivit legii, obligatii de plata la sedii secundare, competenta teritoriala pentru administrarea acestora revine organului fiscal in a carui raza teritoriala acestea se afla situate.
Norme metodologice:
34.1. În cazul in care prin lege se stabilesc in sarcina contribuabililor obligatii de plata la sedii secundare, inclusiv pentru obligatiile conexe acestora, cum ar fi obligatii de declarare, obligatii de depunere de documente, cereri, fise fiscale, precum si orice alte obligatii prevazute de lege, competenta teritoriala pentru administrarea acestor obligatii apartine organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla sediul secundar.
34.2. Pentru impozitul pe venitul din salarii, datorat de sediul secundar, inregistrat ca platitor al obligatiei fiscale la alt organ fiscal teritorial decat al contribuabilului persoana juridica, platitor este sediul secundar. Plata se face in acest caz la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului in a carei raza se afla sediul secundar, documentele de plata cuprinzand obligatoriu si urmatoarele informatii:
a) codul de identificare fiscala si denumirea persoanei juridice;
b) codul de identificare fiscala al sediului secundar.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 35
Competenta teritoriala a compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale
Compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.
ARTICOLUL 36
Competenta speciala
(1) În situatia in care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun in cazurile de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita.
Norme metodologice:
36.1. Persoanele care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei isi indeplinesc obligatiile fiscale la organul fiscal in a carui raza teritoriala se obtin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere. În cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal in a carui raza teritoriala se realizeaza, in intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.
36.2. În cazul in care exista pericol de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita, pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun, competent este organul fiscal in a carui raza teritoriala se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale ori in raza caruia se afla bunurile supuse executarii silite. În acest caz organul fiscal care a luat masura legala are obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului fiscal al contribuabilului si de a transmite actul prin care s-au dispus masurile legale organului fiscal de la domiciliul fiscal al contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 37
Conflictul de competenta
(1) Exista conflict de competenta cand doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura in derulare si va solicita organului ierarhic superior comun sa hotarasca asupra conflictului.
(2) În situatia in care organele fiscale intre care apare conflictul de competenta nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenta ivit se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
(3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscala centrala se completeaza cu cate un reprezentant al Asociatiei Comunelor din Romania, Asociatiei Oraselor din Romania, Asociatiei Municipiilor din Romania, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din Romania, precum si al Ministerului Administratiei si Internelor.
Norme metodologice:
37.1. Conflictul ivit intre doua administratii ale finantelor publice din raza teritoriala a aceluiasi judet se solutioneaza de catre directia generala a finantelor publice careia acestea ii sunt subordonate.
37.2. Conflictul ivit intre doua administratii ale finantelor publice din judete diferite sau dintre o administratie a finantelor publice si o directie a finantelor publice ori dintre doua directii ale finantelor publice se solutioneaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
37.3. Conflictul ivit intre organe fiscale care nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
37.4. Conflictul ivit intre doua organe vamale se solutioneaza de catre Autoritatea Nationala a Vamilor.
37.5. Organul competent sa solutioneze conflictul de competenta va hotari de indata asupra conflictului si va comunica decizia organelor fiscale aflate in conflict.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 38
Acord asupra competentei
Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, detine competenta teritoriala, precum si al contribuabilului in cauza, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.
ARTICOLUL 39
Conflictul de interese
Functionarul public din cadrul organului fiscal implicat intr-o procedura de administrare se afla in conflict de interese, daca:
a) in cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este sot/sotie al/a contribuabilului, este ruda pana la gradul al 3-lea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului;
b) in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;
c) exista un conflict intre el, sotul/sotia, rudele sale pana la gradul al 3-lea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii pana la gradul al 3-lea inclusiv;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
ARTICOLUL 40
Abtinerea si recuzarea
(1) Functionarul public care stie ca se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 39 este obligat sa instiinteze conducatorul organului fiscal si sa se abtina de la indeplinirea procedurii.
(2) În cazul in care conflictul de interese se refera la conducatorul organului fiscal, acesta este obligat sa instiinteze organul ierarhic superior.
(3) Abtinerea se propune de functionarul public si se decide de indata de conducatorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.
(4) Contribuabilul implicat in procedura in derulare poate solicita recuzarea functionarului public aflat in conflict de interese.
(5) Recuzarea functionarului public se decide de indata de catre conducatorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de administrare in derulare.
CAP. II
Actele emise de organele fiscale
ARTICOLUL 41
Notiunea de act administrativ fiscal
În intelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
ARTICOLUL 42
Continutul si motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmatoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil, dupa caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) stampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;
j) mentiuni privind audierea contribuabilului.
(3) Actul administrativ fiscal emis in conditiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie.
(4) Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit in conditiile alin. (3).
ARTICOLUL 43
Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat.
(2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.
(3) În cazul in care se constata lipsa contribuabilului sau a oricarei persoane indreptatite sa primeasca actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul administrativ fiscal, comunicarea se face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care se mentioneaza ca a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se considera comunicat in a cincea zi de la data publicarii anuntului.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.
Norme metodologice:
43.1. Dispozitiile art. 90, 91 si 92 din Codul de procedura civila sunt aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 44
Opozabilitatea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Norme metodologice:
44.1. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 45
Nulitatea actului administrativ fiscal
Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 42 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
ARTICOLUL 46
Desfiintarea sau modificarea actelor administrative fiscale
Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiintat in conditiile prezentului cod.
Norme metodologice:
46.1. Actele administrative fiscale se modifica sau se desfiinteaza in situatii cum sunt:
a) indreptarea erorilor materiale potrivit art. 47 din Codul de procedura fiscala;
b) constatarea nulitatii actului administrativ fiscal potrivit art. 45 din Codul de procedura fiscala;
c) dovedirea titularului dreptului de proprietate potrivit art. 64 din Codul de procedura fiscala;
d) desfiintarea sau modificarea deciziei de impunere sub rezerva verificarii ulterioare potrivit art. 87 alin. (2) din Codul de procedura fiscala;
e) anularea sau indreptarea actului de executare ori a titlului executoriu contestat, ca urmare a solutionarii de catre instanta judecatoreasca a contestatiei la executarea silita, potrivit art. 170 din Codul de procedura fiscala;
f) desfiintarea, potrivit art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, totala sau partiala, a actului administrativ atacat, ca urmare a solutionarii de catre organul fiscal competent a contestatiei formulate.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 47
Îndreptarea erorilor materiale
Organul fiscal poate indrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.
Norme metodologice:
47.1. Erorile materiale reprezinta greselile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor din raportul juridic fiscal sau cele de calcul ori altele asemenea. Aceste erori nu pot privi fondul actului, respectiv existenta sau inexistenta obligatiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal.
47.2. Daca indreptarea erorii materiale se face prin adaugari sau stersaturi operate in cuprinsul actului administrativ fiscal, acestea vor fi semnate si stampilate de organul fiscal, in caz contrar nefiind luate in considerare. Îndreptarea erorii materiale va fi operata pe toate exemplarele originale ale actului administrativ fiscal.
47.3. Dupa efectuarea indreptarii erorii materiale, organul fiscal are obligatia de a comunica contribuabilului sau oricarei alte persoane interesate, de indata, operatiunea efectuata.
47.4. În cazul in care indreptarea erorii materiale nu se poate efectua direct pe actul administrativ fiscal, se emite un nou act administrativ fiscal care, de asemenea, va fi comunicat contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
CAP. III
Administrarea si aprecierea probelor
SECŢIUNEA 1
Dispozitii generale
ARTICOLUL 48
Mijloace de proba
(1) Pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal, in conditiile legii, administreaza mijloace de proba, putand proceda la:
a) solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane;
b) solicitarea de expertize;
c) folosirea inscrisurilor;
d) efectuarea de cercetari la fata locului.
(2) Probele administrate vor fi coroborate si apreciate tinandu-se seama de forta lor doveditoare recunoscuta de lege.
ARTICOLUL 49
Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului la sediul sau
Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei sale fiscale reale. O data cu aceasta solicitare, cand este cazul, organul fiscal va indica si documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.
Norme metodologice:
49.1. Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal va solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei fiscale a acestuia. Cand este cazul, solicitarea va fi facuta in scris.
49.2. În cazul in care solicitarea se face in scris, aceasta va cuprinde in mod obligatoriu:
a) data, ora si locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;
b) baza legala a solicitarii;
c) scopul solicitarii;
d) documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 50
Comunicarea informatiilor intre organele fiscale
Daca intr-o procedura fiscala se constata fapte care prezinta importanta pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale isi vor comunica reciproc informatiile detinute.
SECŢIUNEA a 2-a
Informatii si expertize
ARTICOLUL 51
Obligatia de a furniza informatii
(1) Contribuabilul sau alta persoana imputernicita de acesta are obligatia de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informatii si altor persoane numai atunci cand starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de catre contribuabil. Informatiile furnizate de alte persoane vor fi luate in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.
(2) Cererea de furnizare a informatiilor se formuleaza in scris si va specifica natura informatiilor solicitate pentru determinarea starii de fapt fiscale si documentele care sustin informatiile furnizate.
(3) Declaratia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sa furnizeze informatii va fi, dupa caz, prezentata sau consemnata in scris.
(4) În situatia in care persoana obligata sa furnizeze informatia in scris este, din motive independente de vointa sa, in imposibilitatea de a scrie, organul fiscal intocmeste un proces-verbal.
ARTICOLUL 52
Obligatia bancilor de a furniza informatii
(1) Bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora. Aceasta comunicare se va face in prima jumatate a fiecarei luni, cu referire la conturile deschise sau inchise in luna anterioara. Comunicarea va fi adresata Ministerului Finantelor Publice.
(2) Ministerul Finantelor Publice impreuna cu Banca Nationala a Romaniei vor elabora proceduri privind transmiterea informatiilor prevazute la alin. (1).
(3) Ministerul Finantelor Publice, la cererea autoritatilor administratiei publice locale, va transmite acestora informatiile detinute in baza alin. (1).
ARTICOLUL 53
Expertiza
(1) Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert pentru intocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sa comunice contribuabilului numele expertului.
(2) Contribuabilul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.
(3) Expertii au obligatia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor si informatiilor pe care le dobandesc.
(4) Expertiza se intocmeste in scris.
(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevazute de prezentul articol vor fi platite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, dupa caz.
Norme metodologice:
53.1. Cand, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, organul fiscal considera necesara consultarea unor experti, poate numi unul sau mai multi experti, stabilind obiectivele asupra carora acestia trebuie sa se pronunte.
53.2. Dispozitiile art. 201 alin. 3 teza I din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator.
53.3. Expertii vor fi numiti prin decizie de catre organul fiscal. Costul expertizei se suporta din bugetul organului fiscal care a dispus expertiza. Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.
Codul de procedura fiscala:
SECŢIUNEA a 3-a
Verificarea inscrisurilor si cercetarea la fata locului
ARTICOLUL 54
Prezentarea de inscrisuri
(1) În vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitia organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita si altor persoane inscrisuri, daca starea de fapt fiscala nu a fost clarificata pe baza inscrisurilor puse la dispozitie de catre contribuabil.
(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.
(3) Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. În cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.
Norme metodologice:
54.1. Dovada retinerii documentelor prevazute la art. 54 alin. (3) din Codul de procedura fiscala o constituie actul intocmit de organul fiscal, in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmeste in doua exemplare si va fi semnat de organul fiscal si de contribuabil, un exemplar comunicandu-se contribuabilului.
54.2. În cazul in care pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul pune la dispozitia organului fiscal inscrisuri sau alte documente, in original, acestea vor fi inapoiate contribuabilului, pastrandu-se in copie la dosarul fiscal numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 55
Cercetarea la fata locului
(1) În conditiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal.
(2) Contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor imputerniciti de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, in incaperi si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar pentru a face constatari in interes fiscal.
(3) Detinatorii terenurilor ori incintelor respective vor fi instiintati in timp util despre cercetare, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 94 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea in domiciliu sau resedinta.
(4) În caz de refuz, intrarea in domiciliul sau in resedinta persoanei fizice se face cu autorizarea instantei judecatoresti competente, dispozitiile privind ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila fiind aplicabile.
(5) La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa ii acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
Norme metodologice:
55.1. Despre efectuarea cercetarii la fata locului se va incheia un proces-verbal care va cuprinde:
a) data si locul unde este incheiat;
b) numele, prenumele si calitatea functionarului imputernicit, precum si denumirea organului fiscal din care face parte acesta;
c) temeiul legal in baza caruia s-a efectuat cercetarea la fata locului;
d) constatarile efectuate la fata locului;
e) sustinerile contribuabilului, ale expertilor sau ale altor persoane care au participat la efectuarea cercetarii;
f) semnatura functionarului si a persoanelor prevazute la lit. e). În caz de refuz al semnarii de catre persoanele prevazute la lit. e), se va face mentiune despre aceasta in procesul-verbal;
g) alte mentiuni considerate relevante.
Codul de procedura fiscala:
SECŢIUNEA a 4-a
Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
ARTICOLUL 56
Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize si prezentarea unor inscrisuri
(1) Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) vor fi instiintate asupra acestui drept.
ARTICOLUL 57
Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informatii
(1) Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii.
(2) Sunt asimilate persoanelor prevazute la alin. (1) asistentii, precum si persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.
(3) Persoanele prevazute la alin. (1), cu exceptia preotilor, pot furniza informatii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.
SECŢIUNEA a 5-a
Colaborarea intre autoritatile publice
ARTICOLUL 58
Obligatia autoritatilor si institutiilor publice de a furniza informatii si de a prezenta acte
Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, centrale si locale, precum si serviciile descentralizate ale autoritatilor publice centrale vor furniza informatii si acte organelor fiscale, la cererea acestora.
ARTICOLUL 59
Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public
(1) Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze in realizarea scopului prezentului cod.
(2) Nu constituie activitate de colaborare actiunile intreprinse de autoritatile prevazute la alin. (1), in conformitate cu atributiile ce le revin potrivit legii.
(3) Organul fiscal care solicita colaborarea raspunde pentru legalitatea solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.
ARTICOLUL 60
Conditii si limite ale colaborarii
(1) Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public se realizeaza in limita atributiilor ce le revin potrivit legii.
(2) Daca autoritatea publica, institutia publica sau de interes public solicitata refuza colaborarea, autoritatea publica superioara ambelor organe va decide. Daca o asemenea autoritate nu exista, decizia va fi luata de autoritatea superioara celei solicitate.
ARTICOLUL 61
Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice
(1) În baza conventiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu autoritatile fiscale similare din alte state.
(2) În lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autoritati fiscale din alt stat pe baza de reciprocitate.
SECŢIUNEA a 6-a
Sarcina probei
ARTICOLUL 62
Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile
Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei de impunere.
ARTICOLUL 63
Sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale
(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal.
(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatari proprii.
ARTICOLUL 64
Dovedirea titularului dreptului de proprietate in scopul impunerii
(1) În cazul in care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabila sunt detinute de persoane care in mod continuu beneficiaza de castigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea si ca persoanele respective declara in scris ca nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor in cauza, fara sa arate insa care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare in sarcina acelor persoane.
(2) În conditiile legii, obligatia fiscala privind baza impozabila prevazuta la alin. (1) va putea fi stabilita in sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel acestia datoreaza despagubiri persoanelor care au facut plata pentru stingerea obligatiei stabilite potrivit alin. (1).
ARTICOLUL 65
Estimarea bazei de impunere
(1) Daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze. În acest caz trebuie avute in vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta in identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.
(2) În situatiile in care, potrivit legii, organele fiscale sunt indreptatite sa estimeze baza de impunere, acestea vor avea in vedere pretul de piata al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
Norme metodologice:
65.1. Estimarea bazelor de impunere va avea loc in situatii cum sunt:
a) contribuabilul nu depune declaratii fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere;
b) contribuabilul refuza sa colaboreze la stabilirea starii de fapt fiscale, inclusiv situatiile in care contribuabilul obstructioneaza sau refuza actiunea de inspectie fiscala;
c) contribuabilul nu conduce evidenta contabila sau fiscala;
d) cand au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative privind operatiunile producatoare de venituri si contribuabilul nu si-a indeplinit obligatia de refacere a acestora.
65.2. Organul fiscal va indentifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale, luand in considerare pretul de piata al tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si informatii si documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, in lipsa acestora, organul fiscal va avea in vedere datele si informatiile detinute de acesta despre contribuabilii cu activitati similare.
Codul de procedura fiscala:
CAP. IV
Termene
ARTICOLUL 66
Calcularea termenelor
Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si de alte dispozitii legale aplicabile in materie, daca legea fiscala nu dispune altfel, se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
ARTICOLUL 67
Prelungirea termenelor
Termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale si termenele stabilite in baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite in situatii temeinic justificate, potrivit competentei stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
Norme metodologice:
67.1. În situatii temeinic justificate, contribuabilul poate cere in scris prelungirea termenului de depunere a declaratiei fiscale, inainte de expirarea acestuia.
67.2. În cazul in care, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa, contribuabilul nu depune declaratia fiscala, acesta o va depune in termen de 30 de zile de la incetarea imprejurarii, instiintand totodata in scris organul fiscal despre imprejurarea in cauza.
Codul de procedura fiscala:
TITLUL IV
Înregistrarea fiscala si evidenta contabila si fiscala
ARTICOLUL 68
Obligatia de inregistrare fiscala
(1) Orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic fiscal se inregistreaza fiscal, primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala va fi:
a) pentru persoanele juridice, cu exceptia comerciantilor, precum si pentru asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
d) pentru comercianti, inclusiv pentru sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului in strainatate, codul unic de inregistrare atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adaugata, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) lit. d) se inregistreaza fiscal potrivit procedurii speciale in materie.
(3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscala persoanele prevazute la alin. (1) lit. a), c) si e) au obligatia sa depuna declaratie de inregistrare fiscala.
(4) Au obligatia sa depuna o declaratie de inregistrare fiscala si persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.
(5) Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, pentru care platile anticipate se fac prin retinere la sursa de catre platitorii de venituri, au obligatia, in vederea inregistrarii, sa depuna la organul fiscal competent declaratia de inregistrare fiscala.
(6) Declaratia de inregistrare fiscala se depune in termen de 30 de zile de la:
a) data infiintarii potrivit legii, in cazul persoanelor juridice, asocierilor si altor entitati fara personalitate juridica;
b) data eliberarii actului legal de functionare, inceperii activitatii, data obtinerii primului venit sau dobandirii calitatii de angajator, dupa caz, in cazul persoanelor fizice.
Norme metodologice:
68.1. Înregistrarea fiscala a sediilor permanente se face potrivit prevederilor art. 29 alin. (4) din Codul fiscal si ale art. 68 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.
68.2. Înregistrarea in registrul contribuabililor a persoanelor fizice care detin cod numeric personal atribuit potrivit legii speciale, platitoare de impozit pe venit, se face la data depunerii declaratiei estimative, a declaratiei speciale, a declaratiei de venit global sau a fisei fiscale, dupa caz, in functie de natura venitului obtinut.
68.3. Pentru persoanele prevazute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, care au calitatea de comerciant, numarul de identificare fiscala se obtine conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 69
Înregistrarea si scoaterea din evidenta a platitorilor de taxa pe valoarea adaugata
(1) Orice persoana impozabila care realizeaza operatiuni taxabile si/sau scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere trebuie sa solicite inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata la organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in urmatoarele situatii:
a) la infiintare, in mod obligatoriu, daca declara ca urmeaza sa realizeze o cifra de afaceri peste plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata;
b) la infiintare, daca declara ca urmeaza sa realizeze o cifra de afaceri sub plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata, dar opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata;
c) dupa infiintare, in mod obligatoriu, daca depaseste plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depasit acest plafon;
d) dupa infiintare, daca cifra de afaceri realizata este sub plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata, dar doreste sa opteze pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata.
(2) Persoanele care realizeaza in exclusivitate operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata, iar potrivit Codului fiscal pot opta pentru taxarea acestora, trebuie sa solicite inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.
(3) Cifra de afaceri declarata organului fiscal este cea determinata conform dispozitiilor Codului fiscal privitoare la T.V.A.
(4) În cazul persoanelor inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, codul de identificare fiscala este precedat de litera “R”.
(5) Data inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata este:
a) data comunicarii certificatului de inregistrare in situatiile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) si, dupa caz, la alin. (2);
b) data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila face optiunea pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata in situatiile prevazute la alin. (1) lit. d);
c) data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila solicita luarea in evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in situatiile prevazute la alin. (1) lit. c) si, dupa caz, la alin. (2).
(6) Orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, care, ulterior inregistrarii, realizeaza exclusiv operatiuni care nu dau drept de deducere, trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care realizeaza exclusiv astfel de operatiuni. Scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata se va face incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila are obligatia sa solicite aceasta scoatere din evidenta.
(7) Orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in caz de incetare a activitatii, in termen de 15 zile de la data actului in care se consemneaza situatia respectiva. Scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata se va face incepand cu data de intai a lunii urmatoare depunerii declaratiei de mentiuni.
Norme metodologice:
69.1. Persoanele impozabile care devin platitoare de T.V.A. potrivit legii, la inregistrare sau ulterior inregistrarii fiscale, vor completa si vor depune o declaratie de inregistrare fiscala sau, dupa caz, o declaratie de mentiuni la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au domiciliul fiscal, cu exceptia comerciantilor care isi indeplinesc aceste obligatii conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
69.2. Pentru inregistrarea mentiunilor privind luarea in/scoaterea din evidenta ca platitor de T.V.A., comerciantii vor completa si vor depune cererea de preschimbare a certificatului de inregistrare, potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor, insotita de avizul organelor fiscale competente.
69.3. În cazul persoanelor impozabile stabilite in strainatate, care realizeaza pe teritoriul Romaniei operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, o data cu depunerea cererii de desemnare a reprezentantului fiscal, potrivit prevederilor Codului fiscal, se depune la organul fiscal competent si declaratia de inregistrare fiscala a persoanei impozabile stabilite in strainatate. Înregistrarea fiscala a persoanei straine impozabile si atribuirea codului de identificare fiscala al acesteia se efectueaza anterior transmiterii deciziei de aprobare a reprezentantului fiscal propus.
69.4. Codul de identificare fiscala atribuit potrivit pct. 69.3 este si codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal potrivit reglementarilor speciale in materie de taxa pe valoarea adaugata si care este diferit de codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal pentru activitatea proprie.
69.5. Modificarile ulterioare referitoare la desemnarea reprezentantului fiscal se fac pe baza cererii de renuntare la reprezentare si a declaratiei de mentiuni. În cazul in care schimbarea reprezentantului fiscal se datoreaza desemnarii de catre persoanele impozabile straine a unui alt reprezentant fiscal, la declaratia de mentiuni se anexeaza aprobarea de catre organul fiscal competent a noului reprezentant fiscal desemnat.
69.6. În cazul in care persoana impozabila straina isi inceteaza activitatea sau in cazul in care este obligata sa isi inregistreze sediul permanent in Romania, prin declaratia de mentiuni depusa, reprezentantul fiscal va solicita radierea din registrul contribuabililor a persoanei impozabile straine.
69.7. Orice persoana impozabila, care, ulterior inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata nu mai realizeaza decat operatiuni fara drept de deducere datorita modificarii obiectului de activitate, are obligatia sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depus declaratia de mentiuni pentru modificarea obiectului de activitate.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 70
Obligatia inscrierii codului de identificare fiscala pe documente
Platitorii de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat au obligatia de a mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscala propriu.
ARTICOLUL 71
Declararea filialelor si sediilor secundare
(1) Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile, infiintarea de sedii secundare.
(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal in Romania au obligatia de a declara in termen de 30 de zile infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.
Norme metodologice:
71.1. Prin sediu secundar se intelege o sucursala, agentie, reprezentanta sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, inclusiv de tipul celor definite de art. 8 din Codul fiscal.
71.2. Declararea sediilor secundare se face prin completarea datelor corespunzatoare din declaratia privind sediile secundare. Declaratia se depune la organul fiscal competent care va inregistra informatiile respective in registrul contribuabililor fara a atribui cod de identificare propriu sediilor secundare astfel declarate.
71.3. Contribuabilii care, potrivit legii, au obligatii de plata la sedii secundare vor inregistra sediile secundare la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla situate acestea, prin completarea si depunerea declaratiei de inregistrare fiscala. Declaratia va fi insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a contribuabilului de care apartine sediul secundar si de pe dovada detinerii cu titlu legal a spatiului.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 72
Forma si continutul declaratiei de inregistrare fiscala
(1) Declaratia de inregistrare fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si va fi insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceasta.
(2) Declaratia de inregistrare fiscala va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligatii de plata datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a imputernicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului, precum si alte informatii necesare administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
Norme metodologice:
72.1. În cazul contribuabililor prevazuti la art. 68 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura fiscala, actele doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratia de inregistrare fiscala sunt:
a) copie de pe autorizatia de functionare eliberata de autoritatea competenta sau de pe actul legal de infiintare, dupa caz;
b) dovada detinerii sediului (act de proprietate, contract de inchiriere si altele asemenea);
c) alte acte doveditoare.
72.2. În cazul contribuabililor persoane fizice care nu au cod numeric personal, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita de copia de pe pasaport sau de pe alt document de identitate eliberat de organele abilitate potrivit legii. Dispozitiile art. 8 alin. (2) din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
72.3. Pentru inregistrarea ca platitori de T.V.A. a persoanelor fizice care nu au calitatea de comerciant, precum si a contribuabililor prevazuti la art. 68 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita, dupa caz, de urmatoarele documente:
a) copie de pe actul de identitate;
b) copie de pe documentul eliberat de autoritatea competenta, care atesta dreptul de exercitare a activitatii;
c) copie de pe alte acte doveditoare in baza carora se exercita activitati.
72.4. Copiile de pe documentele prevazute la pct. 72.1-72.3 se certifica pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 73
Certificatul de inregistrare fiscala
(1) Pe baza declaratiei de inregistrare fiscala, depusa potrivit art. 68 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala elibereaza certificatul de inregistrare fiscala, in termen de 15 zile de la data depunerii declaratiei. În certificatul de inregistrare fiscala se inscrie obligatoriu codul de identificare fiscala.
(2) Eliberarea certificatelor de inregistrare fiscala nu este supusa taxelor de timbru.
(3) Contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau prestari de servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de inregistrare fiscala in locurile unde se desfasoara activitatea.
(4) În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de inregistrare fiscala, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, in baza cererii contribuabililor si a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
Norme metodologice:
73.1. Certificatul de inregistrare fiscala se emite in doua exemplare; primul exemplar se inmaneaza contribuabilului, iar al doilea exemplar se pastreaza la dosarul fiscal al acestuia.
73.2. Certificatul de inregistrare fiscala eliberat platitorilor de taxa pe valoarea adaugata va avea inscrise codul de identificare fiscala precedat de litera “R”, precum si data luarii in evidenta ca platitor de T.V.A. Aceasta data va ramane neschimbata ori de cate ori platitorul isi schimba certificatul de inregistrare, cu exceptia situatiei in care este scos din evidenta platitorilor de T.V.A. În acest caz, atributul fiscal “R” nu va mai fi inscris pe certificatul de inregistrare.
73.3. Certificatul de inregistrare fiscala continand atributul fiscal “R” constituie dovada luarii in evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 74
Modificari ulterioare inregistrarii fiscale
(1) Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de inregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni.
(2) La incetarea conditiilor care au generat inregistrarea fiscala, contribuabilii au obligatia de a preda organelor fiscale, in vederea anularii, certificatul de inregistrare fiscala, o data cu depunerea declaratiei de mentiuni.
Norme metodologice:
74.1. Modificarile privitoare la domiciliul fiscal se inregistreaza potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 din Codul de procedura fiscala.
74.2. În cazul modificarilor intervenite in datele declarate initial si inscrise in certificatul de inregistrare fiscala, contribuabilii vor depune, o data cu declaratia de mentiuni, si certificatul de inregistrare fiscala in vederea anularii acestuia si eliberarii unui nou certificat.
74.3. Declaratia de mentiuni va fi insotita de documente care atesta modificarile intervenite.
74.4. În cazul comerciantilor, modificarile intervenite in datele declarate initial de comercianti si inscrise in certificatul de inregistrare, inclusiv cele privitoare la inregistrarea in/scoaterea din evidenta ca platitori de T.V.A., se fac prin completarea si depunerea cererii de inregistrare a mentiunilor/cererii de preschimbare a certificatului de inregistrare, potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor. Modificarile intervenite in datele declarate initial in vectorul fiscal vor fi declarate la organul fiscal competent.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 75
Registrul contribuabililor
(1) Organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala organizeaza evidenta platitorilor de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, in cadrul registrului contribuabililor, care contine:
a) datele de identificare a contribuabilului;
b) categoriile de obligatii fiscale de plata datorate potrivit legii, denumite vector fiscal;
c) alte informatii necesare administrarii obligatiilor fiscale.
(2) Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din constatarile proprii ale organului fiscal.
(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de cate ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale si vor fi comunicate contribuabililor.
(4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatarilor facute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisa de organul fiscal competent, dupa ascultarea prealabila a contribuabilului, potrivit art. 9.
(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica care, in decurs de 12 luni consecutive, nu au depus declaratii fiscale si situatii financiare, nu au efectuat plati si nu au prezentat solicitari organului fiscal vor fi trecuti intr-o evidenta speciala a contribuabililor inactivi.
(6) Contribuabilii trecuti in evidenta speciala vor fi supusi inspectiei fiscale, in termen de maximum 3 luni de la data trecerii in evidenta speciala.
(7) Pe perioada cat contribuabilul este considerat inactiv, certificatul de inregistrare fiscala se suspenda.
(8) Contribuabilii trecuti in evidenta speciala vor fi reactivati incepand cu data la care:
a) depun o declaratie fiscala sau situatie financiara;
b) efectueaza o plata voluntara;
c) formuleaza o solicitare organelor fiscale;
d) organul fiscal constata ca acesta desfasoara activitati supuse legii fiscale.
ARTICOLUL 76
Obligatia de a conduce evidenta fiscala
În vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de plata datorate, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.
Norme metodologice:
76.1. Sunt evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte inscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie intocmite in mod obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor si obligatiilor fiscale, cum ar fi: jurnal pentru vanzari, jurnal pentru cumparari, registrul de evidenta fiscala si altele asemenea.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 77
Reguli pentru conducerea evidentei contabile si fiscale
(1) Evidentele contabile si fiscale vor fi pastrate la domiciliul fiscal al contribuabilului sau la sediile secundare, dupa caz.
(2) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale.
(3) În cazul in care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe langa datele arhivate in format electronic contribuabilul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul carora le-a generat.
(4) Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege.
(5) Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale in vigoare, si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor inregistrate.
(6) Organul fiscal poate lua in considerare orice evidente relevante pentru impunere tinute de contribuabil.
TITLUL V
Declaratia fiscala
ARTICOLUL 78
Obligatia de a depune declaratii fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(2) În cazul in care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finantelor Publice va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale.
(3) Obligatia de a depune declaratie fiscala se mentine si in cazurile in care:
a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;
b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;
c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala.
(4) În caz de inactivitate temporara sau in cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale. Asupra termenelor si conditiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.
Norme metodologice:
78.1. Declaratiile fiscale sunt documente prin care se declara:
a) impozitele, taxele si contributiile datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului;
b) bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care, potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;
c) impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a varsa impozite si taxe.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 79
Forma si continutul declaratiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.
(2) În declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.
(3) Contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale inscriind corect, complet si cu bunacredinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de catre contribuabil sau de catre imputernicit.
(4) Declaratia fiscala trebuie insotita de documentatia ceruta de prevederile legale.
(5) Pentru anumite categorii de obligatii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, instructiunile de completare a acestora, alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal.
Norme metodologice:
79.1. În costul corespondentei intra si costul transmiterii de catre contribuabil a plicului preadresat.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 80
Depunerea declaratiilor fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau la posta prin scrisoare recomandata. Declaratia fiscala poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
(2) Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului acesta este in imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz.
(4) Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere potrivit art. 65. Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale.
ARTICOLUL 81
Corectarea declaratiilor fiscale
Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa.
Norme metodologice:
81.1. Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
81.2. Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie “X” in casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia situatiei prevazute la pct. 81.3, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct. Declaratia rectificativa va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.
81.3. În cazul taxei pe valoarea adaugata, sumele rezultate din corectarea erorilor de inregistrare in evidentele de taxa pe valoarea adaugata se inregistreaza la randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost operate corectiile.
Codul de procedura fiscala:
TITLUL VI
Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat
CAP. I
Dispozitii generale
ARTICOLUL 82
Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat
(1) Impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declaratie fiscala, in conditiile art. 79 alin. (2) si art. 83 alin. (4);
b) prin decizie emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazurile in care impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum si in cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adaugata.
ARTICOLUL 83
Decizia de impunere
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta modifica baza de impunere.
(2) Pentru creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin ordin al ministrului finantelor publice se pot stabili si alte competente pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspectiei fiscale.
(3) Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 86.
(4) Declaratia fiscala intocmita potrivit art. 79 alin. (2) este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare.
(5) În situatia in care legea nu prevede obligatia de calculare a impozitului, declaratia fiscala este asimilata unei decizii referitoare la baza de impunere.
(6) Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora.
ARTICOLUL 84
Forma si continutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 42. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.
ARTICOLUL 85
Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii.
ARTICOLUL 86
Deciziile referitoare la bazele de impunere
(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, in urmatoarele situatii:
a) cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;
b) cand sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. În acest caz competenta de a stabili baza de impunere o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.
(2) Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sa-si numeasca un imputernicit comun in relatia cu organul fiscal.
Norme metodologice:
86.1. Pentru situatia prevazuta la art. 86 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla sursa de venit, competent in stabilirea bazei de impunere, va transmite decizia privind bazele de impunere organului fiscal de la domiciliul fiscal, competent pentru emiterea deciziei de impunere.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 87
Stabilirea obligatiilor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare
(1) Cuantumul obligatiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie sau ca urmare a inspectiei fiscale efectuate in cadrul termenului de prescriptie.
CAP. II
Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale
ARTICOLUL 88
Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
ARTICOLUL 89
Întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale
(1) Termenele prevazute la art. 88 se intrerup si se suspenda in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa intre momentul inceperii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.
Norme metodologice:
89.1. Dispozitiile referitoare la cazurile si conditiile de suspendare si intrerupere a termenului de prescriptie sunt cele cuprinse in Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, cu modificarile ulterioare.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 90
Efectul implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale
Daca organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale, va proceda la incetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.
TITLUL VII
Inspectia fiscala
CAP. I
Sfera inspectiei fiscale
ARTICOLUL 91
Obiectul si functiile inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata, precum si a accesoriilor aferente acestora.
(2) Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:
a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse;
c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale.
(3) Pentru ducerea la indeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2) organul de inspectie fiscala va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului;
c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, dupa caz;
d) solicitarea de informatii de la terti;
e) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata;
f) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile;
g) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii;
h) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
i) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale.
Norme metodologice:
91.1. Solicitarea de explicatii scrise se va face in timpul inspectiei fiscale, ori de cate ori acestea sunt necesare pentru clarificarea si definitivarea constatarilor privind situatia fiscala a contribuabilului.
91.2. În cazul in care persoana in cauza refuza sa furnizeze explicatiile solicitate sau sa raspunda la unele intrebari, organele de inspectie fiscala vor transmite intrebarile printr-o adresa scrisa, stabilind un termen util de cel putin 5 zile lucratoare pentru formularea raspunsului. În cazul in care nu se primeste raspunsul solicitat, se va consemna refuzul in raportul privind rezultatul inspectiei fiscale sau in procesul-verbal.
91.3. În toate cazurile, explicatiile la intrebarile puse de organele de inspectie fiscala se vor da in scris prin “nota explicativa”.
91.4. Stabilirea bazei de impunere, precum si a diferentelor de impozite, taxe si contributii, in activitatea de inspectie fiscala, se face pe baza evidentelor contabile, fiscale sau a oricaror alte evidente relevante pentru impunere ori folosindu-se metode de estimare in conformitate cu prevederile art. 65 din Codul de procedura fiscala.
91.5. Cand organele de inspectie fiscala sunt indreptatite potrivit legii sa estimeze baza de impunere, se vor mentiona in actul de inspectie motivele de fapt si temeiul legal care au determinat folosirea estimarii, precum si criteriile de estimare.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 92
Persoanele supuse inspectiei fiscale
Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege.
Norme metodologice:
92.1. În cazul contribuabililor care au sedii secundare, inspectia fiscala se va exercita, de regula, concomitent la sediul principal si la sediile secundare de catre organul fiscal competent.
92.2. Organul fiscal competent poate delega competenta de efectuare a inspectiei fiscale organelor fiscale in a caror raza teritoriala se afla sediile secundare, in conditiile art. 96 alin. (3) din Codul de procedura fiscala. În acest caz, coordonarea activitatii de inspectie fiscala se face de catre organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
92.3. La sediile secundare se incheie, de regula, acte de inspectie care se centralizeaza si se definitiveaza in actul de inspectie incheiat de organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
92.4. Pentru impozitele, taxele si contributiile care, potrivit legii, se datoreaza si se platesc de un sediu secundar, se incheie acte de inspectie fiscala definitive de catre organul de inspectie fiscala in a carui raza teritoriala se afla situat sediul secundar.
92.5. Activitatea de inspectie fiscala prevazuta la pct. 92.1-92.4 se desfasoara cu respectarea prevederilor art. 33, 34 si 96 din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 93
Formele si intinderea inspectiei fiscale
(1) Formele de inspectie fiscala sunt:
a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata;
b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.
(2) Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru aplicarea legii fiscale.
Norme metodologice:
93.1. Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii fiscale generale sau partiale, in temeiul dispozitiilor art. 6 si 7 din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 94
Proceduri de control fiscal
(1) În realizarea atributiilor inspectia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:
a) controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative in care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b) controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;
c) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.
(2) La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie proces-verbal.
Norme metodologice:
94.1. Utilizarea procedurilor de control se poate face individual sau combinat, in functie de scopul, obiectivele, complexitatea, dificultatile, specificul activitatii desfasurate si de perioada inspectiei fiscale.
94.2. Selectarea documentelor si a operatiunilor semnificative se apreciaza de inspector si va avea in vedere volumul, valoarea si ponderea lor in activitatea contribuabilului.
94.3. Controlul inopinat implica o verificare faptica si documentara si se desfasoara oricand, fara instiintarea prealabila a persoanelor supuse inspectiei fiscale, indiferent de locul unde acestea desfasoara activitati supuse impunerii.
94.4. Prevederile art. 55 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 95
Perioada supusa inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior, in conditiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca:
a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaratii fiscale;
c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
CAP. II
Realizarea inspectiei fiscale
ARTICOLUL 96
Competenta
(1) Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) În cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, competenta de exercitare a inspectiei fiscale se stabileste prin regulamentul de organizare si functionare aprobat in conditiile legii.
(3) Competenta privind efectuarea inspectiei fiscale se poate delega altui organ fiscal.
Norme metodologice:
96.1. Agentia Nationala de Administrare Fiscala are competenta generala materiala si teritoriala in efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si al celorlalte sume datorate bugetului general consolidat pentru a caror administrare este competenta potrivit legii.
96.2. Unitatile administrativ-teritoriale, prin compartimentele de specialitate din structura acestora, au competenta materiala si teritoriala pentru efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor si al altor venituri pentru a caror administrare sunt competente, potrivit legii.
96.3. Delegarea de competenta se face prin emiterea unui ordin de serviciu. Potrivit art. 96 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, competenta se poate delega si in cazul controalelor incrucisate sau in alte cazuri fundamentate.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 97
Selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala
(1) Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal competent.
(2) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.
ARTICOLUL 98
Avizul de inspectie fiscala
(1) Înaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.
(2) Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;
b) data de incepere a inspectiei fiscale;
c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.
Norme metodologice:
98.1. La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul de inspectie fiscala poate aproba amanarea datei inceperii inspectiei fiscale, comunicandu-le acestora data la care a fost reprogramata inspectia fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 99
Comunicarea avizului de inspectie fiscala
(1) Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
(2) Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara:
a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;
b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii;
c) in cazul controlului inopinat.
Norme metodologice:
99.1. Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului in conformitate cu dispozitiile art. 43 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 100
Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale
(1) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale.
(2) Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.
Norme metodologice:
100.1. Prin spatiul adecvat necesar desfasurarii inspectiei fiscale se intelege asigurarea unui spatiu in limita posibilitatilor contribuabilului, dupa caz, dotat cu necesarul minim de birotica si care sa permita pastrarea in siguranta a documentelor primite pentru inspectia fiscala sau elaborate de catre organele de inspectie fiscala. În cazul in care contribuabilul nu poate asigura un spatiu corespunzator, va anunta in scris si motivat organul de inspectie fiscala competent.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 101
Durata efectuarii inspectiei fiscale
(1) Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
ARTICOLUL 102
Reguli privind inspectia fiscala
(1) Inspectia fiscala va avea in vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2) Inspectia fiscala va fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.
(3) Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.
(4) În situatia in care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele competente nu rezulta existenta prejudiciului, reverificarea dispusa in temeiul alin. (3) nu este urmata de emiterea deciziei de impunere.
(5) Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.
(6) Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.
(7) La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Începerea inspectiei fiscale trebuie consemnata in registrul unic de control.
(8) La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala. În declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.
(9) Contribuabilul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala.
Norme metodologice:
102.1. La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent va avea in vedere toate documentele justificative si evidentele financiar-contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.
102.2. Cand este necesar, organul de inspectie fiscala va anexa la actul de inspectie fiscala copii de pe documentele care au stat la baza constatarilor efectuate cu ocazia inspectiei. Dispozitiile art. 54 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
102.3. Cand este necesar, organele de inspectie fiscala vor dispune masurile asiguratorii in conditiile art. 125 din Codul de procedura fiscala.
102.4. Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii inspectiei fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta in situatii, cum sunt:
a) efectuarea unui control incrucisat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte si contribuabilul in cauza;
b) obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti contribuabili a unor documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, intr-o perioada care a fost deja supusa inspectiei fiscale;
c) solicitari ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe ori institutii indreptatite potrivit legii;
d) informatii obtinute in orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele controlului fiscal anterior.
102.5. În cazul in care, ca urmare a desfiintarii actului administrativ conform art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, este necesara reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de catre o alta echipa de inspectie fiscala decat cea care a incheiat actul contestat.
102.6. Organul fiscal competent poate solicita, pana la implinirea termenului de prescriptie prevazut la art. 88 din Codul de procedura fiscala, reverificarea unei perioade impozabile, prin intocmirea unui referat in care sunt prezentate motivele solicitarii. Referatul este supus aprobarii conducatorului organului de inspectie fiscala competent, iar dupa aprobare se programeaza actiunea de inspectie fiscala.
102.7. Masurile, termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala potrivit art. 102 alin. (9) din Codul de procedura fiscala vor fi aduse la cunostinta contribuabilului prin actul emis de organul de inspectie fiscala competent.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 103
Obligatia de colaborare a contribuabilului
(1) Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
(2) La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul va fi informat ca poate numi persoane care sa dea informatii. Daca informatiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii.
(3) Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale contribuabilii supusi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.
ARTICOLUL 104
Dreptul contribuabilului de a fi informat
(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.
(2) La incheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare in urma inspectiei fiscale sau a cazului in care contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.
(3) Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului in timp util.
(4) Contribuabilul are dreptul sa prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.
ARTICOLUL 105
Sesizarea organelor de urmarire penala
(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.
(2) În situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. În cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie fiscala va consemna despre aceasta in procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.
ARTICOLUL 106
Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale
(1) Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei, din punct de vedere faptic si legal.
(2) Daca, ca urmare a inspectiei, se modifica baza de impunere, raportul intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere. În cazul in care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi comunicat in scris contribuabilului.
(3) În cazul in care, ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale, au fost sesizate organele de urmarire penala, decizia de impunere privitoare la obiectul sesizarii penale se poate emite dupa solutionarea cu caracter definitiv a cauzei penale.
Norme metodologice:
106.1. Rezultatul inspectiei fiscale generale sau partiale va fi consemnat intr-un raport de inspectie fiscala.
106.2. La raportul privind rezultatele inspectiei fiscale se vor anexa, ori de cate ori este cazul, actele privind constatarile preliminare, cum sunt procesele-verbale incheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate si/sau incrucisate si orice alte acte.
106.3. Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre organele de inspectie fiscala, se verifica si se avizeaza de seful de serviciu. Dupa aprobarea raportului de catre conducatorul organului de inspectie fiscala, se va emite decizia de impunere de catre organul fiscal competent teritorial.
106.4. Modelul si continutul raportului privind rezultatul inspectiei fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Codul de procedura fiscala:
TITLUL VIII
Colectarea creantelor fiscale
CAP. I
Dispozitii generale
ARTICOLUL 107
Colectarea creantelor fiscale
(1) În sensul prezentului titlu, colectarea consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.
(2) Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
(3) Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii.
Norme metodologice:
107.1. Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele fiscale, intocmit de organele competente sau de alte persoane indreptatite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii;
b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul intocmit de platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, in cazul in care acestea se stabilesc de catre platitor, potrivit legii;
c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata, pentru creantele fiscale accesorii, reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, stabilite de organele competente;
d) declaratia vamala pentru obligatiile de plata in vama;
e) documentul prin care se stabileste si se individualizeaza datoria vamala, inclusiv accesorii, potrivit legii;
f) procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intocmit de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale;
g) ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte in cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 108
Termenele de plata
(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.
(2) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:
a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1-15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;
b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.
(3) Pentru obligatiile fiscale esalonate sau amanate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda inlesnirea respectiva.
(4) Pentru creantele fiscale, administrate de Ministerul Finantelor Publice, care nu au prevazute termene de plata, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
(5) Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevazute termene de plata, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului administratiei si internelor si al ministrului finantelor publice.
(6) Contributiile sociale administrate de Ministerul Finantelor Publice, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale in materie, se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.
CAP. II
Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire
ARTICOLUL 109
Dispozitii privind efectuarea platii
(1) Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.
(2) Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere.
(3) În cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:
a) in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
b) in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe mandatul postal;
c) in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin stampila si semnatura autorizata a acestora, cu exceptia situatiei prevazute la art. 116;
d) pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.
Norme metodologice:
109.1. În documentul de plata platitorul definit conform art. 26 din Codul de procedura fiscala mentioneaza in mod obligatoriu actul prin care s-a instituit obligatia de plata, numarul si data acestuia, cuantumul obligatiei de plata, precum si organul care l-a intocmit.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 110
Ordinea stingerii datoriilor
(1) Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume reprezentand creante fiscale prevazute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile acelui tip de creanta fiscala principala pe care il stabileste contribuabilul.
(2) În cadrul tipului de impozit, taxa, contributie sau alta suma reprezentand creanta fiscala stabilit de contribuabil, plata se efectueaza in urmatoarea ordine:
a) sume datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale, pentru care s-au aprobat esalonari si/sau amanari la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii si/sau amanarii la plata si calculate conform legii;
b) obligatii fiscale principale cu termene de plata in anul curent, precum si accesoriile acestora, in ordinea vechimii;
c) obligatii fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;
d) dobanzi, penalitati de intarziere aferente obligatiilor fiscale prevazute la lit. c);
e) obligatii fiscale cu termene de plata viitoare, la solicitarea debitorului.
(3) Pentru creantele bugetelor locale, din categoria obligatiilor fiscale prevazute la alin. (2) lit. b) se sting cu prioritate obligatiile stabilite ca urmare a inspectiei fiscale.
(4) În situatia in care debitorul nu efectueaza plata obligatiilor fiscale, conform prevederilor alin. (2), creditorul fiscal va proceda la stingerea obligatiilor fiscale pe care le administreaza, in conformitate cu ordinea de plata reglementata de prezentul cod, si va instiinta despre aceasta debitorul, in termen de 10 zile de la data efectuarii stingerii.
(5) Orice plata facuta dupa comunicarea somatiei in cadrul executarii silite va stinge, mai intai, obligatia fiscala stabilita in titlul executoriu.
Norme metodologice:
110.1. În categoria obligatiilor fiscale cu termene de plata in anul curent, prevazute la art. 110 alin. (2) lit. b) din Codul de procedura fiscala, intra acele obligatii care la data efectuarii platii sunt considerate scadente.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 111
Compensarea
(1) Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.
(2) Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de la bugetele locale, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.
(3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz, in ordinea prevazuta la art. 110 alin. (2).
(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce.
(5) Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in urmatoarea ordine:
a) bugetul de stat;
b) fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;
c) bugetul asigurarilor sociale de stat;
d) bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
e) bugetul asigurarilor pentru somaj.
(6) Dispozitiile alin. (5) nu se aplica in cazul creantelor bugetelor locale.
(7) Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compensarii luate potrivit alin. (3), in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.
Norme metodologice:
111.1. Competent in efectuarea compensarii este organul fiscal in a carui raza teritoriala debitorul isi are domiciliul fiscal.
111.2. Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.
111.3. Cererea de compensare va fi insotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive, ori de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.
111.4. Compensarea din oficiu prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii, incepand cu momentul in care ambele obligatii indeplinesc conditiile prevazute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul in care acestea sunt lichide si exigibile.
111.5. Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 112
Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:
a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;
b) cele platite in plus fata de obligatia fiscala;
c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 166;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.
(3) În cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea.
(4) Daca debitorul inregistreaza obligatii fiscale restante, sumele prevazute la alin. (1) si (2) se vor restitui numai dupa efectuarea compensarii potrivit prezentului cod.
(5) În cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.
(6) În cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.
(7) Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobanzilor prevazute la art. 119, se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
ARTICOLUL 113
Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala
Bancile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala si care efectueaza platile dispuse in limita incasarilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentand obligatii fiscale cuprinse in ordinele de plata emise de debitori si/sau creante fiscale cuprinse in dispozitiile de incasare emise de organele de executare.
CAP. III
Dobanzi si penalitati de intarziere
ARTICOLUL 114
Dispozitii generale privind dobanzi si penalitati de intarziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.
(2) Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobanzi si penalitati de intarziere stabilite potrivit legii.
(3) Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.
ARTICOLUL 115
Dobanzi
(1) Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:
a) pentru diferentele de impozite, taxe, contributii, precum si cele administrate de organele vamale, stabilite de organele competente, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei impozitului, taxei sau contributiei, pentru care s-a stabilit diferenta, pana la data stingerii acesteia inclusiv;
b) pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita, pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul platii pretului in rate, dobanzile se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata dobanda este datorata de catre cumparator;
c) pentru impozitele, taxele si contributiile debitorului declarat insolvabil, pana la data incheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii inclusiv.
(3) Modul de calcul al dobanzilor aferente sumelor reprezentand eventuale diferente intre impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de impunere intocmite pe baza situatiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.
(4) Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata, reprezentand impozitul pe venitul global, se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:
a) pentru anul fiscal de impunere dobanzile pentru platile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza pana la data platii debitului sau, dupa caz, pana la data de 31 decembrie;
b) dobanzile pentru sumele neachitate in anul de impunere, potrivit lit. a), se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator pana la data stingerii acestora, inclusiv;
c) in cazul in care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, dobanzile se recalculeaza, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea dobanzii in mod corespunzator.
(5) Nivelul dobanzii se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelat cu nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, o data pe an, in luna decembrie, pentru anul urmator, sau in cursul anului, daca aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale.
Norme metodologice:
115.1. În exemplul urmator se prezinta modul de calcul al dobanzilor datorate pentru neplata in termen a impozitului pe venitul global.
Exemplu:
Se considera ca un contribuabil are de achitat in cursul anului 2004, conform deciziei de plati anticipate, urmatoarele sume:
Termenul de plata Suma datorata (lei)
15 martie 2004 1.500.000
15 iunie 2004 1.500.000
15 septembrie 2004 1.500.000
15 decembrie 2004 1.500.000
Contribuabilul achita debitul in data de 25 ianuarie 2005.
Avem urmatoarele cazuri:
a) Pentru situatia in care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuala este egal cu cel stabilit prin decizia de plati anticipate, respectiv de 6.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobanzi urmatoarele:
──────────────────────────────────────────────────────────────────
d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei pentru anul
2004
d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei
d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei
d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei
────────────────────────────────────────────────────
TOTAL: 550.700 lei
──────────────────────────────────────────────────────────────────
Sold = 6.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 90.000 lei pentru anul
2005
──────────────────────────────────────────────────────────────────
TOTAL GENERAL: 640.700 lei
──────────────────────────────────────────────────────────────────
b) Pentru situatia in care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin decizia de plati anticipate, fiind in suma de 4.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobanzi urmatoarele:
──────────────────────────────────────────────────────────────────
d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei pentru anul
2004
─────────────────────────────────────────────────────
d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei
─────────────────────────────────────────────────────
d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei
─────────────────────────────────────────────────────
d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei
─────────────────────────────────────────────────────
TOTAL: 550.700 lei
──────────────────────────────────────────────────────────────────
Sold = 4.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 60.000 lei pentru anul
2005
──────────────────────────────────────────────────────────────────
TOTAL GENERAL: 610.700 lei
──────────────────────────────────────────────────────────────────
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 116
Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul platilor efectuate prin decontare bancara
(1) Nedecontarea de catre unitatile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat, in termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului platitorului, nu il exonereaza pe platitor de obligatia de plata a sumelor respective si atrage pentru acesta dobanzi si penalitati de intarziere la nivelul celor prevazute la art. 115 si 120, dupa termenul de 3 zile.
(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului si nedecontate de unitatile bancare, precum si a dobanzilor si penalitatilor de intarziere prevazute la alin. (1), platitorul se poate indrepta impotriva unitatii bancare respective.
ARTICOLUL 117
Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul compensarii si in cazul deschiderii procedurii de reorganizare judiciara
(1) În cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere se datoreaza pana la data stingerii inclusiv. Data stingerii este, pentru compensarile la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar pentru compensarile efectuate inaintea restituirii sau rambursarii sumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii de rambursare sau restituire.
(2) În cazul in care in urma exercitarii controlului sau analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica decat suma cuprinsa in cererea de compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere se recalculeaza pentru diferenta ramasa de la data inregistrarii cererii de compensare.
(3) Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevazute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueaza compensarea prevazuta in actul normativ care o reglementeaza sau in normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.
(4) Pentru obligatiile fiscale neplatite la termen, atat inainte, cat si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pana la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligatiile fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii de faliment si neplatite la termen nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere.
Norme metodologice:
117.1. În cazul creantelor fiscale stinse prin compensarea prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, data stingerii este data notei de compensare intocmite de organul fiscal competent potrivit pct. 111.5.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 118
Dobanzi in cazul inlesnirilor la plata
Pe perioada pentru care au fost acordate inlesniri la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza dobanzi.
Norme metodologice:
118.1. Pe perioada amanarii si/sau esalonarii la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza dobanzi calculate incepand cu data aprobarii de catre organul competent a inlesnirii acordate si pana la data efectuarii ultimei plati datorate.
118.2. Dobanzile datorate pe perioada amanarii sau esalonarii la plata a obligatiilor fiscale se calculeaza de catre organele competente care aproba inlesnirea la plata, urmand ca acestea sa fie comunicate debitorului. Dobanzile se achita lunar, inclusiv pe perioada de gratie acordata la esalonare si pe perioada amanarii la plata, conform graficelor care constituie anexa la documentul de aprobare a inlesnirilor la plata. Nu se datoreaza dobanzi pentru amanarea sau esalonarea la plata a dobanzilor si a penalitatilor de intarziere.
118.3. Pana la data aprobarii de catre organul competent a inlesnirii la plata debitorul datoreaza dobanzi conform prevederilor art. 115 din Codul de procedura fiscala.
118.4. În situatia in care debitorul beneficiar al unei inlesniri la plata achita debitul integral intr-o perioada mai mica decat cea acordata prin inlesnire, organul fiscal competent va recalcula cuantumul dobanzilor in functie de data la care a fost facuta plata.
118.5. Calculul dobanzilor datorate pe perioada amanarii sau esalonarii la plata se face pentru fiecare termen de plata lunar, inclusiv pe perioada de gratie sau pe perioada amanarii la plata, prin inmultirea soldului ramas de plata la termenul anterior ratei curente cu numarul de zile calendaristice ale intervalului de timp si cu nivelul cotei dobanzii, conform exemplului urmator:
118.6. Se considera, de exemplu, o inlesnire acordata in urmatoarele conditii:
a) data aprobarii inlesnirii: 13 ianuarie 2005;
b) esalonare pe 12 luni, cu o perioada de gratie de 6 luni;
c) suma esalonata: 12.000.000 lei;
d) cota dobanzii: 0,06%/zi.
| Termen de plata | Rata debitului -lei- |
Sold (suma ramasa de plata) -lei- |
Nr. de zile calenda ristice | Nivelul cotei dobanzii | Dobanda datorata |
|---|---|---|---|---|---|
| 15 februarie 2005 | 0 | 12.000.000 | 33 | 0,06% | 237.600 |
| 15 martie 2005 | 0 | 12.000.000 | 28 | 0,06% | 201.600 |
| 15 aprilie 2005 | 0 | 12.000.000 | 32 | 0,06% | 223.200 |
| 13 mai 2005 | 0 | 12.000.000 | 30 | 0,06% | 201.600 |
| 15 iunie 2005 | 0 | 12.000.000 | 29 | 0,06% | 237.600 |
| 15 iulie 2005 | 0 | 12.000.000 | 32 | 0,06% | 216.000 |
| 15 august 2005 | 2.000.000 | 10.000.000 | 31 | 0,06% | 223.200 |
| 15 septembrie 2005 | 2.000.000 | 8.000.000 | 31 | 0,06% | 186.000 |
| 14 octombrie 2005 | 2.000.000 | 6.000.000 | 30 | 0,06% | 139.200 |
| 15 noiembrie 2005 | 2.000.000 | 4.000.000 | 30 | 0,06% | 115.200 |
| 15 decembrie 2005 | 2.000.000 | 2.000.000 | 31 | 0,06% | 72.000 |
| 12 ianuarie 2006 | 2.000.000 | 0 | 31 | 0,06% | 34.800 |
| TOTAL | 12.000.000 | 2.088.000 | |||
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 119
Dobanzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut de art. 112 alin. (2) sau art. 199, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobanzii este cel prevazut la art. 115 alin. (5) si se suporta din acelasi buget si acelasi venit bugetar din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de catre platitori.
Norme metodologice:
119.1. Dobanda se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 112 alin. (2) si art. 199 din Codul de procedura fiscala pana la data stingerii inclusiv a obligatiei de plata prin compensare, restituire sau rambursare.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 120
Penalitati de intarziere
(1) Plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere de 0,5% pentru fiecare luna si/sau pentru fiecare fractiune de luna de intarziere, incepand cu data de intai a lunii urmatoare scadentei acestora pana la data stingerii acestora inclusiv. Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.
(2) Pentru situatiile prevazute la art. 115 alin. (3) si (4) penalitatilor de intarziere li se aplica regimul stabilit pentru dobanzi.
(3) Penalitatea de intarziere se datoreaza pana la data inceperii procedurii de executare silita.
(4) În cazul in care s-au acordat inlesniri la plata, penalitatea de intarziere se datoreaza pana la data de intai a lunii urmatoare celei in care s-au acordat inlesnirile. Nerespectarea inlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la calculul penalitatilor de intarziere de la data incetarii, conform legii, a valabilitatii inlesnirilor.
(5) Nivelul penalitatii de intarziere se poate modifica anual prin legea bugetului de stat.
Norme metodologice:
120.1. Pentru obligatiile fiscale neplatite la termenul legal de plata, cu exceptia dobanzilor, penalitatilor si a amenzilor, se datoreaza o penalitate de intarziere de 0,5% pe fiecare luna sau fractiune de luna de intarziere, incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea aveau scadenta si pana la data stingerii acestora inclusiv. De exemplu, in cazul unei obligatii fiscale cu termenul de plata scadent la data de 25 martie, daca suma a fost achitata intre 1 aprilie si 30 aprilie, se datoreaza penalitatea de intarziere corespunzatoare unei luni, iar daca se achita in perioada 1 mai-31 mai, se datoreaza penalitatea de intarziere corespunzatoare pentru doua luni.
120.2. Penalitatea de intarziere pentru sumele neachitate la termen se datoreaza pentru luna in care s-a comunicat catre platitor o somatie de plata prin care, conform prevederilor art. 140 din Codul de procedura fiscala, incepe executarea silita.
120.3. În cazul in care s-au acordat inlesniri la plata obligatiilor fiscale pentru care nu s-a inceput executarea silita, penalitatea de intarziere se datoreaza inclusiv pentru luna in care a fost aprobata inlesnirea la plata.
Codul de procedura fiscala:
CAP. IV
Înlesniri la plata
ARTICOLUL 121
Înlesniri la plata obligatiilor fiscale
(1) La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligatiile fiscale restante, atat inaintea inceperii executarii silite, cat si in timpul efectuarii acesteia, inlesniri la plata, in conditiile legii.
(2) La cererea temeinic justificata a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritatile administratiei publice locale care administreaza aceste bugete, pot acorda, pentru obligatiile bugetare restante pe care le administreaza, urmatoarele inlesniri la plata:
a) esalonari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;
b) amanari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;
c) esalonari la plata dobanzilor si/sau a penalitatilor de orice fel, cu exceptia dobanzilor datorate pe perioada de esalonare;
d) amanari si/sau scutiri ori amanari si/sau reduceri de dobanzi si/sau penalitati de intarziere, cu exceptia dobanzilor datorate pe perioada de amanare;
e) scutiri sau reduceri de impozite si taxe locale, in conditiile legii.
(3) Procedura de acordare a inlesnirilor la plata pentru creantele bugetare locale se stabileste prin acte normative speciale.
(4) Pentru acordarea inlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garantii.
(5) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele fizice, garantia este:
a) o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentand obligatii bugetare locale esalonate si dobanzi calculate, in cazul esalonarilor la plata;
b) o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amanate si dobanzile calculate si numarul de luni aprobate pentru amanare la plata, in cazul amanarilor la plata.
(6) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele juridice, garantia este de 100% din totalul creantei bugetare locale pentru care s-a acordat inlesnirea.
CAP. V
Constituirea de garantii
ARTICOLUL 122
Constituirea de garantii
Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:
a) suspendarea executarii silite in conditiile art. 143 alin. (6);
b) ridicarea masurilor asiguratorii;
c) asumarea obligatiei de plata de catre alta persoana prin angajament de plata, in conditiile art. 25 alin. (2) lit. d);
d) in alte cazuri prevazute de lege.
ARTICOLUL 123
Tipuri de garantii
Garantiile pentru luarea masurilor prevazute la art. 122 se pot constitui, in conditiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garantie bancara;
c) ipoteca asupra unor bunuri imobile din tara;
d) gaj asupra unor bunuri mobile;
e) fidejusiune.
Norme metodologice:
123.1. Contractele de ipoteca si/sau de gaj vor fi incheiate cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 124
Valorificarea garantiilor
Organul competent, in conditiile legii, se indestuleaza din garantiile depuse, daca nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.
Norme metodologice:
124.1. Daca nu s-a realizat scopul pentru care s-au solicitat garantiile prevazute la art. 122 si 123 din Codul de procedura fiscala, organul competent va putea proceda la valorificarea garantiilor prin modalitatile si procedura prevazute de dispozitiile art. 154 alin. (2)-(7) si ale art. 155-167 din acelasi cod, care se aplica in mod corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
CAP. VI
Masuri asiguratorii
ARTICOLUL 125
Poprirea si sechestrul asiguratoriu
(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa-si ascunda ori sa-si risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, precum si in cazul suspendarii executarii actului administrativ prevazute la art. 184.
(3) Aceste masuri pot fi luate si in cazul in care creanta nu a fost inca individualizata si nu a devenit scadenta. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. O data cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.
(7) În cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.
(8) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii prevazute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absoluta.
(9) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.
(10) Împotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 168.
Norme metodologice:
125.1. Prin masuri asiguratorii se pot indisponibiliza bunuri si/sau venituri ale debitorului in scopul asigurarii colectarii creantelor fiscale.
125.2. În conditiile art. 125 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, organele fiscale vor dispune organelor de executare competente ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii.
125.3. Organul fiscal va dispune luarea masurilor asiguratorii printr-o decizie motivata, aprobata de conducatorul acestuia, care va fi comunicata de indata organelor de executare competente potrivit legii.
125.4. Decizia va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, si urmatoarele mentiuni:
a) nivelul estimat sau stabilit al creantei fiscale;
b) mentiunea ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate; garantiile care se constituie sunt cele prevazute la art. 123 din Codul de procedura fiscala.
125.5. Decizia va fi intocmita in doua exemplare, dintre care un exemplar se va comunica organului de executare coordonator, astfel cum este prevazut la art. 132 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, iar un exemplar se va pastra la organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii. În cazul in care debitorul are bunuri pe raza teritoriala a altor organe de executare, organul de executare coordonator va comunica acestora copii certificate de pe decizie in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere se aplica si in cazul tertilor popriti.
125.6. Masurile asiguratorii se duc la indeplinire de indata de catre organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile si/sau imobile, precum si a veniturilor urmaribile, potrivit legii.
125.7. O data cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii organul de executare comunica debitorului decizia emisa de organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii ori, dupa caz, copia certificata a actului prin care instanta judecatoreasca sau alte organe competente au dispus masuri asiguratorii.
125.8. Despre ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii se va instiinta instanta judecatoreasca, organul fiscal sau alte organe competente interesate care au dispus aceste masuri.
125.9. În cazul in care, cu ocazia ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii, se constata ca bunurile si/sau veniturile debitorului nu sunt suficiente sau lipsesc in totalitate, organul de executare va incheia un proces-verbal in care se vor consemna cele constatate, instiintandu-se totodata organul care le-a dispus.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 126
Ridicarea masurilor asiguratorii
Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 125 se ridica, prin decizie motivata, de catre creditorii fiscali, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 123, dupa caz.
Norme metodologice:
126.1. Masurile asiguratorii dispuse vor fi ridicate de catre organul de executare competent, in tot sau in parte, in baza deciziei motivate emise de organul care le-a dispus, care va fi comunicata tuturor celor carora le-a fost comunicata decizia de dispunere a masurilor sau celelalte acte de executare in legatura cu acestea.
Codul de procedura fiscala:
CAP. VII
Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere compensarea sau restituirea
ARTICOLUL 127
Începerea termenului de prescriptie
(1) Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.
(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.
ARTICOLUL 128
Suspendarea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevazut la art. 127 se suspenda:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;
c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;
d) cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;
e) in alte cazuri prevazute de lege.
ARTICOLUL 129
Întreruperea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevazut la art. 127 se intrerupe:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;
c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;
d) pe data intocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilitatii contribuabilului;
e) in alte cazuri prevazute de lege.
ARTICOLUL 130
Efecte ale implinirii termenului de prescriptie
(1) Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.
(2) Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.
Norme metodologice:
130.1. Scaderea din evidenta analitica pe platitori a creantelor fiscale pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita se va face pe baza unui proces-verbal de constatare a implinirii termenului de prescriptie, insusit de seful compartimentului de specialitate, avizat de compartimentul juridic din cadrul aceluiasi organ fiscal sau din cadrul organului ierarhic superior, dupa caz, si care va fi supus spre aprobare conducatorului organului fiscal, impreuna cu dosarul.
130.2. Dosarul trebuie sa cuprinda toate documentele si informatiile necesare pentru constatarea implinirii termenului de prescriptie, precum si procesul-verbal de constatare.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 131
Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea
Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.
CAP. VIII
Stingerea creantelor fiscale prin executare silita
SECŢIUNEA 1
Dispozitii generale
ARTICOLUL 132
Organele de executare silita
(1) În cazul in care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod.
(2) Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
(3) Creantele bugetare care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii, precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite in continuare organe de executare silita.
(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul. În cazul in care executarea silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei masuri de executare asupra tertului poprit, indiferent de locul unde isi are domiciliul fiscal.
(6) Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.
(7) Organul de executare coordonator va sesiza in scris celelalte organe prevazute la alin. (5), comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se vor vira sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor urmaribile.
(8) În cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organele de executare prevazute de acesta.
(9) Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
ARTICOLUL 133
Executarea silita in cazul debitorilor solidari
(1) Organul de executare coordonator, in cazul debitorilor solidari, este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.
(2) Organul de executare coordonator inscrie in intregime debitul in evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicand intregul debit organelor de executare in a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalti codebitori, aplicandu-se dispozitiile art. 132.
(3) Organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, vor lua masuri de executare silita si vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate in contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(4) Daca organul de executare coordonator, care tine evidenta intregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara in scris acestora din urma sa inceteze de indata executarea silita.
ARTICOLUL 134
Executorii fiscali
(1) Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.
(2) Executorul fiscal este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de executor fiscal si delegatie emisa de organul de executare silita.
(3) În exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:
a) sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile;
c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
(4) Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecatoresti competente potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
(5) Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua intre orele 6,00-20,00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa va putea continua in aceeasi zi sau in zilele urmatoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile debitorului va avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in zilele nelucratoare, in baza autorizatiei prevazute la alin. (4).
(6) În absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare dintre incaperile prevazute la alin. (3), executorul fiscal poate sa patrunda in acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) si (5).
ARTICOLUL 135
Executarea silita impotriva unei asocieri fara personalitate juridica
Pentru executarea silita a creantelor fiscale datorate de o asociere fara personalitate juridica, chiar daca exista un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atat bunurile mobile si imobile ale asocierii, cat si bunurile personale ale membrilor acesteia.
ARTICOLUL 136
Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite
(1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.
(3) Executarea silita incepe numai dupa ce organul fiscal a transmis debitorului instiintarea de plata prin care i se comunica acestuia suma datorata, iar dupa instiintare au trecut 15 zile de la comunicare.
(4) Înstiintarea de plata este act premergator executarii silite.
(5) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(6) Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor fiscale se va intocmi un singur titlu executoriu.
(7) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit in termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute la art. 132.
(8) În cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare va restitui de indata titlurile executorii organelor emitente.
(9) În cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea, in termen de 30 de zile.
(10) În cazul in care institutiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupa caz.
(11) În cazul in care autoritatile administratiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
Norme metodologice:
136.1. Titlul executoriu se intocmeste de organul de executare pentru fiecare tip de creanta fiscala reprezentand impozite, taxe, contributii, alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
136.2. În cazul in care exista debitori care raspund solidar pentru aceeasi creanta fiscala, organul de executare competent emite un singur titlu executoriu, facand mentiune despre numele si prenumele sau denumirea tuturor debitorilor.
136.3. Titlurile executorii se transmit printr-o adresa, care trebuie sa cuprinda:
a) denumirea completa a emitentului;
b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;
c) numele si prenumele sau denumirea debitorului;
d) domiciliul sau sediul debitorului;
e) alte elemente de identificare a acestuia: seria si numarul actului de identitate sau, dupa caz, codul de identificare fiscala etc.;
f) natura debitului si suma de plata;
g) alte informatii necesare incasarii creantelor fiscale prin executare silita: bunuri urmaribile, surse de venituri, depozite bancare etc.
136.4. Atunci cand este cazul, impreuna cu titlurile executorii se vor transmite si copii certificate de pe procesele-verbale de ducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 137
Reguli privind executarea silita
(1) Executarea silita se poate intinde asupra tuturor veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare.
(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
(3) În cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.
(4) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.
(5) Executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a dobanzilor, penalitatilor de intarziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
(6) În cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute, dupa caz, dobanzi, penalitati de intarziere sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.
(7) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.
ARTICOLUL 138
Obligatia de informare
În vederea inceperii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 48, in vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.
ARTICOLUL 139
Precizarea naturii debitului
În toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.
ARTICOLUL 140
Somatia
(1) Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somatia cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), urmatoarele: numarul dosarului de executare; suma pentru care se incepe executarea silita; termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca suma prevazuta in titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia.
ARTICOLUL 141
Drepturi si obligatii ale tertului
Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocand un drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
ARTICOLUL 142
Evaluarea bunurilor supuse executarii silite
(1) Înaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. În acest scop, organul de executare va apela la organe si persoane de specialitate, care sunt obligate sa isi indeplineasca atributiile ce le revin in acest sens. Dispozitiile art. 53 se aplica in mod corespunzator.
(2) Organul de executare va actualiza pretul de evaluare tinand cont de rata inflatiei.
(3) Atunci cand se considera necesar, organul de executare va proceda la o noua evaluare.
Norme metodologice:
142.1. Documentul prin care se efectueaza evaluarea se anexeaza la procesul-verbal de sechestru. Organul de executare va transmite o copie de pe acest document debitorului.
142.2. Organul de executare va proceda la o noua evaluare in situatii cum sunt: cand se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor, cand valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari. Prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedura fiscala se aplica in mod corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 143
Suspendarea, intreruperea sau incetarea executarii silite
(1) Executarea silita se poate suspenda, intrerupe sau poate inceta in cazurile prevazute de prezentul cod.
(2) Executarea silita se suspenda:
a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in conditiile legii;
b) la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;
c) in cazul prevazut la art. 151;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(3) Executarea silita se intrerupe:
a) la data declararii starii de insolvabilitate a debitorului;
b) in alte cazuri prevazute de lege.
(4) Executarea silita inceteaza daca:
a) s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desfiintat titlul executoriu;
c) in alte cazuri prevazute de lege.
(5) În cazul in care popririle infiintate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporara totala, fie suspendarea temporara partiala a executarii silite prin poprirea conturilor bancare.
(6) O data cu cererea de suspendare prevazuta la alin. (5) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege.
Norme metodologice:
143.1. În cazul in care se constata implinirea termenului de prescriptie, se va proceda potrivit art. 130 din Codul de procedura fiscala.
143.2. În cazul prevazut de art. 143 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, organele competente sa dispuna suspendarea popririi pentru creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice sunt directiile generale ale finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si Directia generala de administrare a marilor contribuabili, dupa caz, cu aprobarea directorului executiv. Pentru creantele bugetelor locale, competenta de a aproba suspendarea popririi apartine reprezentantului legal al creditorului local. În cazul creantelor administrate de organele vamale, cererile de suspendare a executarii silite prin poprire sunt solutionate de catre directia regionala vamala in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul si sunt aprobate de conducatorul acesteia. Pentru creantele bugetului general consolidat, administrate de alte organe sau institutii, cererile se aproba de catre conducatorul organului sau al institutiei respective.
143.3. Cererea debitorului de suspendare a executarii silite se depune la organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al acestuia si trebuie sa cuprinda:
a) datele de identificare a debitorului, respectiv denumirea, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscala, precum si alte date necesare;
b) solicitarea expresa a suspendarii popririi conturilor bancare;
c) precizarea bancilor si a tuturor conturilor bancare deschise la acestea;
d) indicarea expresa a bunurilor mobile/imobile libere de orice sarcini, aflate in proprietatea debitorului, in vederea sechestrarii acestora, precum si orice alte garantii constituite in formele prevazute la art. 123 din Codul de procedura fiscala, potrivit legii, de debitor sau de terte persoane in favoarea debitorului, dupa caz;
e) motivele invocate in sustinerea cererii.
143.4. Cererea va fi insotita de urmatoarele documente:
a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile oferite de debitor drept garantie in vederea sechestrarii;
b) dovada, in original, ca bunurile oferite drept garantie nu sunt grevate de sarcini, emisa in conditiile legii;
c) cand este cazul, alte documente care atesta constituirea altor garantii legale de catre debitor sau terte persoane. În cazul in care garantiile sunt constituite, potrivit legii, de terte persoane, acestea trebuie sa faca dovada ca nu au obligatii fiscale restante;
d) situatia privind soldurile conturilor de disponibil si/sau de depozit in lei si in valuta la data depunerii cererii;
e) copie certificata de pe ultima balanta de verificare lunara;
f) situatia analitica a creantelor debitorului;
g) orice alte documente si date considerate utile pentru solutionarea cererii;
h) declaratie pe propria raspundere privind cota de participare a debitorului la capitalul social al altor societati comerciale, capitalul social subscris si cel varsat.
143.5. Cererea debitorului si documentele anexate se vor transmite de catre organele de executare competente sa aplice procedura de executare silita organelor competente sa dispuna suspendarea potrivit pct. 143.2, insotite si de urmatoarele documente:
a) copii certificate de pe actele de executare silita a debitorului;
b) referatul motivat, intocmit de organul de executare competent sa aplice procedura de executare silita prin poprire, impreuna cu propunerile acestuia.
143.6. În baza cererii si a documentelor prezentate in sustinerea acesteia, organele competente sa dispuna suspendarea executarii silite prin poprire asupra conturilor bancare pot dispune aceasta masura in conditiile pct. 143.2, comunicand totodata, in scris, atat debitorului, organului de executare competent, cat si bancilor la care debitorul isi are deschise conturile bancare care fac obiectul suspendarii popririi, proportia in care sumele indisponibilizate sunt supuse masurii de suspendare a popririi si termenul de valabilitate a masurii aprobate.
De la data primirii comunicarii bancile vor duce la indeplinire masura de suspendare a popririi, reluand procedura de executare silita prin poprire dupa expirarea perioadei de suspendare.
Cu 10 zile inainte de expirarea termenului de aplicare a suspendarii, organul de executare competent va comunica bancii reluarea procedurii de executare silita prin poprire in situatia in care creantele fiscale nu au fost stinse in intregime prin modalitatile prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
SECŢIUNEA a 2-a
Executarea silita prin poprire
ARTICOLUL 144
Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor
(1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) În cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.
(3) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
(4) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit, impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu. Totodata va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.
(5) Poprirea nu este supusa validarii.
(6) Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului.
(7) Tertul poprit este obligat ca, in termen de 5 zile de la primirea comunicarii ce i s-a facut potrivit alin. (4) si (6), sa instiinteze organul de executare daca datoreaza vreo suma de bani cu orice titlu debitorului.
(8) Poprirea se considera infiintata la data la care tertul poprit, prin instiintarea trimisa organului de executare, confirma ca datoreaza sume de bani debitorului sau la data expirarii termenului prevazut la alin. (7).
(9) Dupa infiintarea popririi tertul poprit este obligat sa faca de indata retinerile prevazute de lege si sa vireze sumele retinute in contul indicat de organul de executare, comunicand totodata in scris despre existenta altor creditori.
(10) În cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit ii va anunta in scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 166.
(11) Pentru stingerea creantelor fiscale debitorii detinatori de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra conturilor bancare, prevederile alin. (4) aplicandu-se in mod corespunzator. În acest caz, o data cu comunicarea somatiei si a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 43, o copie certificata de pe acest titlu va fi comunicata bancii la care se afla deschis contul debitorului. Despre aceasta masura va fi instiintat si debitorul.
(12) În masura in care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii bancii potrivit alin. (11), sumele existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale.
(13) Daca debitorul face plata in termenul prevazut in somatie, organul de executare va instiinta de indata in scris bancile pentru sistarea totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. În caz contrar banca este obligata sa procedeze conform dispozitiilor alin. (12).
(14) În situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.
(15) Dispozitiile alin. (10) se aplica in mod corespunzator.
Norme metodologice:
144.1. Cand debitorii detin titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale urmaribile, organul de executare poate proceda la aplicarea masurilor de executare silita prin poprirea veniturilor rezultate din acestea. În acest caz tertul poprit este societatea comerciala si/sau autoritatea publica emitenta si/sau intermediara a titlurilor de valoare respective.
144.2. Daca debitorul are conturi deschise la mai multe banci sau urmeaza sa incaseze venituri rezultate din titluri de valoare ori alte bunuri mobile necorporale de la terte persoane juridice pentru realizarea creantei fiscale, in masura in care este necesar, executarea silita prin poprire se poate intinde concomitent asupra mai multor conturi bancare ori asupra mai multor terti popriti.
144.3. Adresa de infiintare a popririi va cuprinde:
a) denumirea si sediul organului de executare;
b) numarul si data emiterii;
c) denumirea si sediul sau numele, prenumele si domiciliul tertului poprit;
d) temeiul legal al executarii silite prin poprire;
e) datele de identificare a debitorului;
f) numarul si data titlului executoriu, precum si organul emitent;
g) natura creantei fiscale;
h) cuantumul creantei fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, cand acesta este mai mic decat cel evidentiat in titlul executoriu, ca urmare a stingerii partiale a debitului;
i) contul in care urmeaza a se vira suma retinuta;
j) semnatura si stampila organului de executare.
144.4. Salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile, precum si alte sume ce se platesc periodic si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale debitorului sunt urmaribile in conditiile prevazute de art. 409 din Codul de procedura civila.
144.5. În cazul in care debitorul isi schimba locul de munca sau este pensionat, continuarea urmaririi prin poprire are loc potrivit art. 455 din Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 145
Executarea silita a tertului poprit
(1) Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu respecta dispozitiile art. 144 alin. (9)-(15), precum si in cazul in care invoca alte neregularitati in legatura cu drepturile si obligatiile partilor privind infiintarea popririi, instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, va pronunta mentinerea sau desfiintarea popririi.
(2) Judecata se face de urgenta si cu precadere.
(3) Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate incepe executarea silita a tertului poprit, in conditiile prezentului cod.
SECŢIUNEA a 3-a
Executarea silita a bunurilor mobile
ARTICOLUL 146
Executarea silita a bunurilor mobile
(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.
(2) În cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.
(3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.
(4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare.
(6) Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile prevazute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.
(7) Bunurile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.
(8) Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.
(9) De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.
(10) Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevazute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.
(11) În cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata o data cu comunicarea somatiei.
Norme metodologice
146.1. În cazul bunurilor care au un regim special de circulatie, organele de executare vor sesiza de indata organele competente potrivit dispozitiilor art. 371^3 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 147
Procesul-verbal de sechestru
(1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei si a orei cand s-a facut sechestrul;
b) numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;
c) numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;
d) temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;
e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, mentionandu-se si cota acestora, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia de plata;
f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste impreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz;
h) mentiunea ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;
i) mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;
k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;
l) mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta imprejurare.
(2) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare.
(3) În vederea valorificarii organul de executare este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.
(4) Cand bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificarii nu sunt suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare va face investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale debitorului.
(5) Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru sau daca au fost substituite sau degradate, executorul fiscal incheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate conform alin. (4) se va incheia procesul-verbal de sechestru.
(6) Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare le va trimite si acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
(7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta in procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, cand este necesar, si alte bunuri pe care le va identifica.
(8) Bunurile inscrise in procesele-verbale de sechestru incheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executari silite.
(9) În cazul in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni va consemna aceasta in procesul-verbal de sechestru si va sesiza de indata organele de urmarire penala competente.
ARTICOLUL 148
Custodele
(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2) În cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte din metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.
(3) Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
(4) În cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare ii va stabili acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.
SECŢIUNEA a 4-a
Executarea silita a bunurilor imobile
ARTICOLUL 149
Executarea silita a bunurilor imobile
(1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului.
(2) Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat o data cu imobilul.
(3) În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare.
(4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazurile in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.
(5) Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru, dispozitiile art. 146 alin. (9) si (10) si ale art. 147 alin. (1) si (2) fiind aplicabile.
(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile in temeiul alin. (5) constituie ipoteca legala.
(7) Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun.
(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de indata biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(9) Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, in termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.
(10) Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor mentionate la alin. (9), sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la inscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
Norme metodologice:
149.1. Dispozitiile art. 489, 491, 493 si 496 din Codul de procedura civila sunt aplicabile in mod corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 150
Instituirea administratorului-sechestru
(1) La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica.
(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile incasate potrivit alin. (1) la unitatile abilitate si va depune recipisa la organul de executare.
(4) Cand administrator-sechestru este numita o alta persoana decat creditorul sau debitorul, organul de executare ii va fixa o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.
Norme metodologice:
150.1. Ori de cate ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat sa prezinte organului de executare situatia veniturilor si a cheltuielilor facute cu administrarea bunului imobil sechestrat.
150.2. Atributiile administratorului-sechestru sunt cele stabilite prin art. 501, 502 si 600 din Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 151
Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile
(1) Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2) De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda.
(3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4) Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, se vor aplica in mod corespunzator prevederile art. 27.
SECŢIUNEA a 5-a
Executarea silita a altor bunuri
ARTICOLUL 152
Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini
(1) Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
(2) Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3) Organul de executare va hotari, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.
ARTICOLUL 153
Executarea silita a unui ansamblu de bunuri
(1) Bunurile mobile si/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate in ansamblu daca organul de executare apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase.
(2) Pentru executarea silita a bunurilor prevazute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.
(3) Prevederile sectiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor mobile si ale sectiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile, precum si ale art. 160 privind plata in rate se aplica in mod corespunzator.
SECŢIUNEA a 6-a
Valorificarea bunurilor
ARTICOLUL 154
Valorificarea bunurilor sechestrate
(1) În cazul in care creanta fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii silite.
(2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.
(3) În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) intelegerea partilor;
b) vanzare in regim de consignatie a bunurilor mobile;
c) vanzare directa;
d) vanzare la licitatie;
e) alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.
(4) Daca au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradarii, acestea pot fi vandute in regim de urgenta.
(5) Daca din cauza unei contestatii sau a unei invoieli intre parti data, locul sau ora vanzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare, se vor face alte publicatii si anunturi, potrivit art. 157.
(6) Vanzarea bunurilor sechestrate se face numai catre persoane fizice sau juridice care nu au obligatii fiscale restante.
(7) În sensul alin. (6), in categoria obligatiilor fiscale restante nu se cuprind obligatiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amanari sau esalonari la plata.
Norme metodologice:
154.1. Pentru valorificarea produselor accizabile sunt aplicabile dispozitiile art. 137 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
154.2. În cazul vanzarii in regim de consignatie, organul de executare va preda bunurile mobile sechestrate unitatii care se ocupa cu vanzarea in regim de consignatie. Predarea se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, intocmit in doua exemplare, din care fiecare parte ia cate un exemplar.
154.3. Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele date:
a) numele si prenumele persoanelor intre care are loc predarea-primirea bunurilor mobile;
b) datele de identificare a persoanelor intre care are loc predarea-primirea;
c) denumirea fiecarui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale;
d) valoarea fiecarui bun mobil;
e) data si locul predarii-primirii bunurilor mobile;
f) semnatura executorului fiscal si a reprezentantului unitatii de vanzare in regim de consignatie.
154.4. Daca in perioada de expunere spre vanzare debitorul achita suma datorata, organul de executare va comunica de indata unitatii de vanzare in regim de consignatie sa inceteze vanzarea bunurilor. Bunurile mobile nevandute vor fi ridicate de catre executorul fiscal pe baza de proces-verbal de predare-primire.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 155
Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor
(1) Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul insusi, cu acordul organului de executare, astfel incat sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte in scris organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.
(2) Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare.
(3) Organul de executare, dupa analiza propunerilor prevazute la alin. (1), va comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului va fi virat de cumparator.
(4) Indisponibilizarea prevazuta la art. 146 alin. (9) si (10) se ridica dupa creditarea contului bugetar mentionat la alin. (3).
ARTICOLUL 156
Valorificarea bunurilor prin vanzare directa
(1) Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:
a) pentru bunurile prevazute la art. 154 alin. (4);
b) inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala;
c) pe parcursul procedurii de valorificare prin licitatie sau dupa finalizarea ei, daca bunul nu a fost vandut si o persoana ofera cel putin pretul de evaluare.
(2) Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
(3) În cazul in care organul de executare inregistreaza in conditiile prevazute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.
Norme metodologice:
156.1. Pentru valorificarea bunurilor prin vanzare directa catre cumparatori, organul de executare va face anuntul privind vanzarea, prevederile art. 157 alin. (1), (2), (3) si
(4) din Codul de procedura fiscala aplicandu-se in mod corespunzator.
156.2. Vanzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un singur cumparator.
156.3. La vanzarea directa, organul de executare va intocmi un proces-verbal, care constituie titlu de proprietate si care cuprinde pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala si urmatoarele:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) titlul executoriu in temeiul caruia se face executarea silita;
c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;
d) codul de identificare fiscala a debitorului si al cumparatorului;
e) pretul la care s-a vandut bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;
f) datele de identificare a bunului;
g) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;
h) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
156.4. Cumparatorul va efectua plata pretului convenit in contul bugetar indicat de organul de executare, in termenul prevazut de art. 159 alin. (1) din Codul de procedura fiscala. Un exemplar al procesului-verbal se elibereaza cumparatorului a doua zi dupa creditarea contului indicat de organul de executare.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 157
Vanzarea bunurilor la licitatie
(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.
(2) Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile, si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un cotidian local, in pagina de Internet sau, dupa caz, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.
(3) Despre data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.
(4) Anuntul privind vanzarea cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2) si urmatoarele:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;
c) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;
d) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;
e) data, ora si locul vanzarii;
f) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare inainte de data stabilita pentru vanzare;
g) invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;
h) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna, in cazul vanzarii prin licitatie, pana la termenul de vanzare, o taxa de participare reprezentand 10% din pretul de pornire a licitatiei;
i) mentiunea ca toti cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte dovada emisa de organele fiscale ca nu au obligatii fiscale restante;
j) data afisarii publicatiei de vanzare.
(5) Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupa caz.
(6) Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.
(7) Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:
a) oferta de cumparare;
b) dovada platii taxei de participare, potrivit alin. (11);
c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;
e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana;
f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;
h) dovada, emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante fata de acestea.
(8) Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie.
(9) Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior celui prevazut la alin. (8), iar in caz contrar va incepe de la acest din urma pret.
(10) Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. În cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.
(11) Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul de executare va dispune in scris restituirea taxei de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul, retinandu-se in contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare silita.
Norme metodologice:
157.1. În ziua tinerii licitatiei pentru vanzarea bunurilor, executorul fiscal va merge la locul unde se afla bunurile, va ridica, daca este cazul, sigiliul si va primi de la custode ori de la administratorul-sechestru, dupa caz, bunurile, verificand starea si numarul acestora conform procesului-verbal de sechestru.
157.2. Ofertele de cumparare pot fi depuse direct sau transmise prin posta. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
157.3. Persoanele inscrise la licitatie se pot prezenta si prin mandatari care trebuie sa isi justifice calitatea prin procura speciala autentica. Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoana interpusa.
157.4. În cazul platii taxei de participare la licitatie prin decontare bancara sau prin mandat postal, executorul fiscal va verifica, la data tinerii licitatiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare pentru virarea acesteia.
157.5. În situatia in care plata taxei de participare la licitatie se efectueaza in numerar, dovada platii acesteia o contituie documentul eliberat de unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 158
Comisia de licitatie
(1) Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte.
(2) Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.
(3) Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.
(4) Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa care presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a acesteia.
(5) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal va da citire mai intai anuntului de vanzare si apoi ofertelor scrise primite pana la data prevazuta la art. 157 alin. (7).
(6) Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei conform art. 157 alin. (8), organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a doua licitatii.
(7) În cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii.
(8) La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.
(9) Pentru fiecare termen de licitatie se va face o noua publicitate a vanzarii, conform prevederilor art. 157.
(10) Dupa licitarea fiecarui bun se va intocmi un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei.
(11) În procesul-verbal prevazut la alin. (10) se vor mentiona, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si urmatoarele: numele si prenumele sau denumirea cumparatorului, precum si domiciliul fiscal al acestuia; numarul dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.
ARTICOLUL 159
Adjudecarea
(1) Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile de la data adjudecarii.
(2) Daca adjudecatarul nu plateste pretul, procedura vanzarii la licitatie se va relua in termen de 10 zile de la data adjudecarii. În acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret.
(3) Adjudecatarul va putea sa achite la urmatoarea licitatie pretul oferit initial, caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.
(4) Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.
(5) Termenul prevazut la alin. (1) se aplica si in cazul valorificarii conform intelegerii partilor sau prin vanzare directa.
ARTICOLUL 160
Plata in rate
(1) În cazul vanzarii la licitatie a bunurilor imobile cumparatorii pot solicita plata pretului in rate, in cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului imobil si cu plata unei dobanzi stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili conditiile si termenele de plata a pretului in rate.
(2) Cumparatorul nu va putea instraina bunul imobil decat dupa plata pretului in intregime si a dobanzii stabilite.
(3) În cazul neplatii avansului prevazut la alin. (1), dispozitiile art. 159 se aplica in mod corespunzator.
(4) Suma reprezentand dobanda nu stinge creantele fiscale pentru care s-a inceput executarea silita si constituie venit al bugetului corespunzator creantei principale.
ARTICOLUL 161
Procesul-verbal de adjudecare
(1) În cazul vanzarii bunurilor imobile, organul de executare va incheia procesul-verbal de adjudecare, in termen de cel mult 5 zile de la plata in intregime a pretului sau a avansului prevazut la art. 160 alin. (1), daca bunul a fost vandut cu plata in rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, in cazul vanzarii cu plata in rate, biroului de carte funciara pentru a inscrie interdictia de instrainare si grevare a bunului pana la plata integrala a pretului si a dobanzii stabilite pentru imobilul transmis, pe baza caruia se face inscrierea in cartea funciara.
(2) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (1) va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si urmatoarele mentiuni:
a) numarul dosarului de executare silita;
b) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;
c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;
d) codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului;
e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;
f) modalitatea de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate;
g) datele de identificare a bunului;
h) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;
i) mentiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza caruia se emite titlul executoriu impotriva cumparatorului care nu plateste diferenta de pret, in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata pretului in rate;
j) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
(3) În cazul in care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului in rate nu plateste restul de pret in conditiile si la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate in temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.
(4) În cazul vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului, executorul fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(5) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (4) va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2), si elementele prevazute la alin. (2) din prezentul articol, cu exceptia lit. f), h) si i), precum si mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate. Cate un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator si cumparatorului.
ARTICOLUL 162
Reluarea procedurii de valorificare
(1) Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevazute la art. 154, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masurii de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de prescriptie. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare si va putea, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.
(2) În cazul in care debitorii carora urma sa li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 43 alin. (3), ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.
(3) Cele aratate la alin. (2) vor fi consemnate intr-un proces-verbal intocmit de organul fiscal.
(4) În cazul bunurilor imobile, in baza procesului-verbal prevazut la alin. (3) in conditiile legii se va sesiza instanta judecatoreasca competenta cu actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.
ARTICOLUL 163
Darea in plata
(1) În tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridica, inclusiv in perioada in care poate avea loc reluarea procedurii de valorificare in conditiile art. 162 alin. (1), creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice si cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executarii silite.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care executarea silita este suspendata ca urmare a aprobarii unei inlesniri la plata obligatiilor fiscale, potrivit art. 121.
(3) În scopul prevazut la alin. (1) organul abilitat sa efectueze procedura de executare silita, potrivit legii, va transmite cererea, impreuna cu un exemplar al dosarului de executare silita si propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finantelor publice sau, dupa caz, de catre unitatea administrativ-teritoriala, care va decide asupra modului de solutionare a acesteia si va dispune organului abilitat sa efectueze procedura de executare silita, incheierea procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice sau a celor locale pentru care s-a inceput executarea silita.
(4) Comisia prevazuta la alin. (3) va decide stingerea creantelor fiscale prin trecerea in proprietatea publica a unor bunuri imobile supuse executarii silite, numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri.
(5) De la data depunerii cererii de catre debitor pana la data intocmirii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica, bunul imobil ramane indisponibilizat.
(6) Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operatiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al darii in plata, este scutita de taxa pe valoarea adaugata.
(7) Bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform alin. (1) pot fi date in administrare in conditiile legii.
(8) În cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul persoana juridica va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate.
Norme metodologice:
163.1. Cererea debitorului va fi depusa in scris la organul de executare competent si va cuprinde in mod obligatoriu date referitoare la:
a) denumirea si sediul debitorului;
b) codul de identificare fiscala, precum si alte date de identificare a debitorului;
c) structura capitalului social, a asociatilor ori a actionariatului, dupa caz;
d) volumul si natura creantelor fiscale;
e) bunurile imobile supuse executarii silite, pentru care se solicita trecerea in proprietatea publica a statului, denumirea, datele de identificare a acestora, precum si o scurta descriere;
f) mentiunea cu privire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile respective;
g) titlul executoriu in temeiul caruia este urmarit prin executare silita bunul imobil in cauza;
h) mentiunea debitorului ca bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale si de alte sarcini si ca nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii, cu precizarea documentelor doveditoare;
i) valoarea de inventar a bunurilor imobile supuse executarii silite, evidentiata in contabilitate, reevaluta in conformitate cu reglementarile legale in vigoare;
j) acordul expres al debitorului privind pretul de evaluare a bunurilor imobile supuse executarii silite, stabilit potrivit art. 142 din Codul de procedura fiscala;
k) acceptul debitorului cu privire la compensarea diferentei, potrivit legii, in cazul in care valoarea bunului imobil este mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a pornit executarea silita;
l) semnatura reprezentantului legal al debitorului persoana juridica, precum si stampila acestuia.
163.2. La cerere se anexeaza:
a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile pentru care acesta solicita trecerea in proprietatea publica a statului;
b) extras de carte funciara, in original, emis la data depunerii cererii, din care sa rezulte ca bunul imobil nu este grevat de sarcini;
c) declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii sau al altor litigii;
d) copii de pe fisa mijlocului fix;
e) alte acte necesare, potrivit legii, in sustinerea cererii.
163.3. Partile stabilesc de comun acord valoarea la care se va realiza darea in plata, intocmindu-se in acest sens un inscris. La stabilirea acestei valori se poate avea in vedere valoarea de inventar a bunului imobil, precum si pretul de piata al acestuia. Prevederile art. 53 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
163.4. La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil supus executarii silite, organul de executare va actualiza nivelul dobanzii aferente creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu sau in titlurile executorii in baza carora s-a inceput executarea silita, precum si nivelul cheltuielilor de executare pana la aceasta data, cu aplicarea art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
CAP. IX
Cheltuieli
ARTICOLUL 164
Cheltuieli de executare silita
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului.
(2) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate.
(3) Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora.
(4) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu sunt in sarcina debitorului urmarit.
(5) Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.
Norme metodologice:
164.1. Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale reprezinta totalitatea cheltuielilor necesare efectuarii procedurii de executare silita, reprezentand plati ale unor servicii, cum ar fi:
a) sumele reprezentand cheltuieli pentru comunicarea somatiei si a celorlalte acte procedurale;
b) sumele reprezentand cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse executarii;
c) sumele reprezentand alte cheltuieli privind sechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul, depozitarea, conservarea, precum si culegerea fructelor etc., dupa caz;
d) sumele reprezentand cheltuieli efectuate pentru administrarea bunurilor imobile;
e) remuneratia custodelui sau a administratorului-sechestru;
f) sumele reprezentand cheltuieli efectuate cu organizarea licitatiei;
g) alte cheltuieli necesare indeplinirii procedurii de executare silita a creantelor fiscale.
Codul de procedura fiscala:
CAP. X
Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita
ARTICOLUL 165
Sumele realizate din executare silita
(1) Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de prezentul cod.
(2) Creantele fiscale inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), in ordinea vechimii, mai intai creanta principala si apoi accesoriile acesteia.
(3) Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala, cat si cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenta se va proceda la compensare, potrivit art. 111, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupa caz.
(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi instiintat de indata.
Norme metodologice:
165.1. Potrivit titlului VI din Codul fiscal, taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor valorificate se stabileste si se achita in conditiile prevazute de Codul fiscal cu privire la taxa pe valoarea adaugata.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 166
Ordinea de distribuire
(1) În cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art. 132 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:
a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;
b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
c) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creante.
(2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.
ARTICOLUL 167
Reguli privind eliberarea si distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, in conditiile prevazute la art. 137 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vanzarea fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.
(3) În cazul vanzarii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunostinta in conditiile art. 147 alin. (6) si ale art. 149 alin. (9), organul de executare este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de executare va proceda, dupa caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va consemna de executorul fiscal de indata intr-un proces-verbal, care se va semna de toti cei indreptatiti.
(7) Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.
(8) Dupa intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (6) nici un creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.
Norme metodologice:
167.1. Cand s-a aprobat plata in rate a pretului bunului imobil valorificat, eliberarea sau distribuirea sumelor se va face pentru fiecare plata efectuata.
Codul de procedura fiscala:
CAP. XI
Contestatia la executare silita
ARTICOLUL 168
Contestatia la executare silita
(1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.
(2) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
(3) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.
ARTICOLUL 169
Termen de contestare
(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:
a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;
b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.
(2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.
(3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
ARTICOLUL 170
Judecarea contestatiei
(1) La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.
(2) La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.
(3) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
(4) În cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.
(5) În cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.
CAP. XII
Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati
ARTICOLUL 171
Insolvabilitatea
(1) Creantele fiscale urmarite de organele de executare pot fi scazute din evidenta acestora in cazul in care debitorul respectiv se gaseste in stare de insolvabilitate.
(2) Procedura de insolvabilitate este aplicabila in urmatoarele situatii:
a) cand debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
b) cand dupa incetarea executarii silite pornite impotriva debitorului raman debite neachitate;
c) cand debitorul a disparut sau a decedat fara sa lase avere;
d) cand debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut si la acestea ori in alte locuri, unde exista indicii ca a avut avere, nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile;
e) cand, potrivit legii, debitorul persoana juridica isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii fiscale.
(3) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata.
(4) În cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile dupa declararea starii de insolvabilitate, organele de executare vor lua masurile necesare de redebitare a sumelor si de executare silita.
Norme metodologice:
171.1. Pentru creantele fiscale pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate a debitorului, organele de executare sunt obligate sa urmareasca situatia debitorilor pe toata perioada, pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, inclusiv pe perioada in care cursul acesteia este suspendat sau intrerupt. Verificarea situatiei debitorului se va face cel putin o data pe an, repetandu-se, cand este necesar, investigatiile prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 172
Deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment
(1) Organul de executare este obligat ca pentru creantele fiscale datorate de comercianti, societati comerciale, cooperative de consum ori cooperative mestesugaresti sau persoane fizice sa ceara instantelor judecatoresti competente inceperea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, in conditiile legii.
(2) Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.
ARTICOLUL 173
Anularea creantelor fiscale
(1) În cazuri exceptionale, pentru motive temeinice, Guvernul, respectiv autoritatile deliberative la nivel local, prin hotarare, pot aproba anularea unor creante fiscale.
(2) În situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.
(3) Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 100.000 lei, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
(4) În cazul creantelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevazuta la alin. (3) reprezinta limita maxima pana la care, prin hotarare, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
TITLUL IX
Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale
CAP. I
Dreptul la contestatie
ARTICOLUL 174
Posibilitatea de contestare
(1) Împotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.
(2) Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna.
(4) Pot fi contestate in conditiile alin. (3) si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 86 alin. (1), contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
ARTICOLUL 175
Forma si continutul contestatiei
(1) Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestatiei;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza;
e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
(3) Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.
Norme metodologice:
175.1. În contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. În situatia in care se constata nerespectarea acestei obligatii, organele fiscale de solutionare competente vor pune in vedere contestatorului, printr-o adresa, sa precizeze, in termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul sumei contestate, individualizata.
175.2. În situatia in care contestatia este formulata printr-un imputernicit al contestatorului, organele de solutionare competente vor verifica imputernicirea, care trebuie sa poarte semnatura si stampila persoanei juridice contestatoare, dupa caz.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 176
Termenul de depunere a contestatiei
(1) Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.
(2) În cazul in care competenta de solutionare nu apartine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi inaintata de catre acesta, in termen de 5 zile de la inregistrare, organului de solutionare competent.
(3) În cazul in care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4) Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art. 42 alin. (2) lit. i), contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent.
ARTICOLUL 177
Retragerea contestatiei
(1) Contestatia poate fi retrasa de contestator pana la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie.
(2) Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se inainta o noua contestatie in interiorul termenului general de depunere a acesteia.
CAP. II
Competenta de solutionare a contestatiilor.
Decizia de solutionare
ARTICOLUL 178
Organul competent
(1) Contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a titlurilor de creanta privind datoria vamala se solutioneaza dupa cum urmeaza:
a) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, dupa caz, de catre organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3);
b) contestatiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite in cadrul respectivelor directii generale de administrare a marilor contribuabili;
c) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, al caror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum si cele formulate impotriva actelor emise de organe centrale se solutioneaza de catre organe competente de solutionare constituite la nivel central.
(2) Contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente.
(3) Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.
(4) Contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale se solutioneaza de catre acestea.
(5) Cuantumul sumelor prevazute la alin. (1) se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.
Norme metodologice:
178.1. Prin organe de solutionare competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal se intelege serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, sau, dupa caz, Directia generala de administrare a marilor contribuabili, pentru marii contribuabili care sunt administrati de aceasta.
178.2. Prin organe de solutionare competente constituite la nivel central se intelege Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 179
Decizia sau dispozitia de solutionare
(1) În solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz.
(2) Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.
Norme metodologice:
179.1. În solutionarea contestatiei organele de solutionare competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie, iar cele ale autoritatilor administratiei publice locale se pronunta prin dispozitie.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 180
Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei
(1) Decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.
(5) Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.
CAP. III
Dispozitii procedurale
ARTICOLUL 181
Introducerea altor persoane in procedura de solutionare
(1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, in solutionarea contestatiei, dupa caz, alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
(2) Persoanele care participa la realizarea venitului in sensul art. 174 alin. (5) si nu au inaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse in procedura de contestatie i se vor comunica toate cererile si declaratiile celorlalte parti. Aceasta persoana are drepturile si obligatiile partilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeaza obiectul contestatiei si are dreptul sa inainteze propriile sale cereri.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la interventia fortata si voluntara sunt aplicabile.
ARTICOLUL 182
Solutionarea contestatiei
(1) În solutionarea contestatiei organul competent va verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face in raport de sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face in limitele sesizarii.
(2) Organul de solutionare competent pentru lamurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor institutii si autoritati.
(3) Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului in propria cale de atac.
(4) Contestatorul, intervenientii sau imputernicitii acestora pot sa depuna probe noi in sustinerea cauzei. În aceasta situatie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupa caz, i se va oferi posibilitatea sa se pronunte asupra acestora.
(5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
Norme metodologice:
182.1. În temeiul art. 182 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, contestatorul, intervenientii si/sau imputernicitii acestora, in fata organelor de solutionare a contestatiilor, se pot folosi de orice probe noi relevante, chiar daca acestea anterior nu au fost cercetate de organele de inspectie fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 183
Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa
(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;
b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.
(3) Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.
ARTICOLUL 184
Suspendarea executarii actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de solutionare a contestatiei poate suspenda executarea actului administrativ atacat pana la solutionarea contestatiei, la cererea temeinic justificata a contestatorului.
(3) Daca se suspenda executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda si executarea deciziei de impunere ulterioare.
(4) Organele de solutionare pot dispune instituirea masurilor asiguratorii de catre organul fiscal competent in conditiile prezentului cod.
CAP. IV
Solutii asupra contestatiei
ARTICOLUL 185
Solutii asupra contestatiei
(1) Prin decizie contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa.
(2) În cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
(4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, in conditiile prevazute de art. 183.
ARTICOLUL 186
Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale
(1) Daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2) Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.
ARTICOLUL 187
Comunicarea deciziei si calea de atac
(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, in conditiile art. 43, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta.
TITLUL X
Sanctiuni
ARTICOLUL 188
Infractiuni
(1) Sustragerea, substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile prezentului cod se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
(2) Retinerea si nevarsarea de catre platitorii obligatiilor fiscale a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, in cel mult 30 de zile de la scadenta, constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei.
ARTICOLUL 189
Contraventii
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de mentiuni;
b) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor fiscale, in conditiile art. 78;
c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 54 si art. 55 alin. (2);
d) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 102 alin. (8);
e) neducerea la indeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 102 alin. (9);
f) nerespectarea obligatiei inscrierii codului de identificare fiscala pe documente, potrivit art. 70;
g) nerespectarea de catre platitorii de salarii si venituri asimilate salariilor a obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale;
h) neindeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupa caz, la terte persoane a formularelor si documentelor prevazute de legea fiscala, altele decat declaratiile fiscale si declaratiile de inregistrare fiscala sau de mentiuni;
i) nerespectarea de catre banci a obligatiilor privind furnizarea informatiilor si a obligatiilor de decontare prevazute de prezentul cod;
j) nerespectarea obligatiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului cod;
k) nerespectarea obligatiei de comunicare prevazute la art. 149 alin. (9);
l) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispozitie acestuia pentru a fi identificate si evaluate.
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:
a) cu amenda de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c);
b) cu amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. d);
c) cu amenda de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. e);
d) cu amenda de la 500.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. a), b), f)-l).
(3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de venit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 100.000 lei la 1.000.000 lei.
(4) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru obligatiile datorate bugetelor locale se sanctioneaza potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
(5) Sumele incasate in conditiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.
ARTICOLUL 190
Contraventii si sanctiuni la regimul produselor accizabile
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) producerea de produse accizabile ce intra sub incidenta sistemului de antrepozitare fiscala, in afara unui antrepozit fiscal autorizat de catre autoritatea fiscala competenta;
b) detinerea de produse accizabile in afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse in sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;
c) neanuntarea autoritatii fiscale competente, in termenul legal, despre modificarile aduse datelor initiale avute in vedere la eliberarea autorizatiei;
d) detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false;
e) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal, asa cum a fost aprobat de autoritatea fiscala competenta;
f) practicarea, de catre producatori sau de catre importatori, de preturi de vanzare mai mici decat costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vandute, la care se adauga acciza si taxa pe valoarea adaugata;
g) neinscrierea distincta in facturi a valorii accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia interna, in cazurile prevazute la titlul VII din Codul fiscal;
h) neutilizarea documentelor fiscale prevazute de titlul VII din Codul fiscal;
i) neefectuarea, prin unitati bancare, a decontarilor intre furnizori si cumparatori, ca persoane juridice, de produse accizabile;
j) amplasarea mijloacelor de masurare a productiei si a concentratiei de alcool si distilate in alte locuri decat cele prevazute expres in titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de catre supraveghetorul fiscal si nesesizarea organului fiscal in cazul deteriorarii lor;
k) nesolicitarea desemnarii supraveghetorului fiscal in vederea desigilarii cisternelor sau recipientelor in care se transporta alcoolul si distilatele in vrac;
l) transportul de alcool etilic si de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt insotite de documentul de insotire prevazut la titlul VII din Codul fiscal;
m) fabricarea de alcool sanitar de catre alte persoane decat antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;
n) comercializarea in vrac, pe piata interna, a alcoolului sanitar;
o) circulatia si comercializarea in vrac a alcoolului etilic rafinat si a distilatelor in alte scopuri decat cele expres prevazute in titlul VIII din Codul fiscal;
p) neevidentierea corecta in registrul special a cantitatilor de alcool si distilate importate in vrac;
q) neevidentierea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;
r) nesolicitarea organului fiscal teritorial in vederea desigilarii instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea in registrul destinat acestui scop a informatiilor privind capacitatile reale de distilare, data si ora sigilarii si desigilarii cazanelor sau a celorlalte instalatii de fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;
s) practicarea de preturi de vanzare cu amanuntul mai mici decat preturile minime stabilite pe produse, potrivit titlului VIII din Codul fiscal, la care se adauga taxa pe valoarea adaugata;
s) comercializarea, la preturi mai mari decat preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;
t) comercializarea produselor ce nu se regasesc in listele cuprinzand preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate de catre agentii economici producatori si importatori;
t) refuzul agentilor economici producatori de tigarete de a prelua si de a distruge, in conditiile prevazute de lege, cantitatile de produse din tutun confiscate;
u) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si amplasarea inaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitati de alcool sau distilate necontorizate;
v) comercializarea in vrac si utilizarea ca materie prima, pentru fabricarea bauturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolica sub 96,0% in volum;
x) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decat cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, precum si a petrolului lampant, care corespund standardelor nationale de calitate;
y) functionarea instalatiilor de producere alcool etilic sau distilate, in afara programului de lucru aprobat de Comisia de autorizare a antrepozitelor fiscale din cadrul Ministerului Finantelor Publice;
z) producerea sau comercializarea produselor accizabile intr-un antrepozit fiscal in perioada in care autorizatia a fost revocata sau anulata, iar comisia de autorizare nu a emis autorizatie speciala pentru valorificarea stocurilor de produse.
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 200.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, precum si cu:
a) confiscarea produselor, iar in situatia in care acestea au fost vandute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vanzare, in cazurile prevazute la lit. a), b), d), l), m), n), o), x), y) si z);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate in transportul alcoolului etilic si al distilatelor, in cazul prevazut la lit. l);
c) revocarea autorizatiei de antrepozit fiscal sau, dupa caz, oprirea activitatii, pe o perioada de 1-3 luni, pentru situatiile prevazute la lit. d), e), j), m), n), o), u), x), y) si z). Cererea pentru o noua autorizatie poate fi depusa numai dupa o perioada de cel putin 6 luni de la data revocarii.
ARTICOLUL 191
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele fiscale competente.
(2) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit art. 190 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si al unitatilor sale teritoriale.
(3) Contraventiile prevazute la art. 189 alin. (1) lit. b) se aplica pentru faptele constatate dupa data intrarii in vigoare a prezentului cod.
(4) În cazul aplicarii sanctiunii amenzii potrivit art. 189 si 190, contribuabilul are posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute in prezentul cod, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala.
ARTICOLUL 192
Actualizarea sumei amenzilor
Limitele amenzilor contraventionale prevazute in prezentul cod pot fi actualizate anual, in functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice.
ARTICOLUL 193
Dispozitii aplicabile
Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor.
TITLUL XI
Dispozitii tranzitorii si finale
ARTICOLUL 194
Dispozitii privind regimul vamal
Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datoreaza, potrivit legii, in vama atrage interzicerea efectuarii altor operatiuni de vamuire pana la stingerea integrala a acestora.
ARTICOLUL 195
Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale
(1) În exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice si beneficiaza de protectie potrivit legii.
(2) Statul si unitatile administrativ-teritoriale raspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in exercitarea atributiilor de serviciu.
(3) Raspunderea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale nu inlatura raspunderea functionarilor publici din cadrul organelor fiscale in exercitarea cu rea-credinta sau grava neglijenta a atributiilor de serviciu.
(4) Ministerul Finantelor Publice poate constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu si din unitatile subordonate, dupa caz, prin retinerea unei cote de 5% din sumele incasate prin executare silita potrivit prevederilor prezentului cod, din sumele incasate in cadrul procedurii de reorganizare judiciara si faliment, precum si din surse reglementate prin alte acte normative.
(5) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu si din unitatile subordonate Ministerului Finantelor Publice, care desfasoara activitatile prevazute la alin. (4), va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar si va fi aprobat prin ordin al ministrului finantelor publice.
(6) Unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de creditor fiscal local, pot constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate, cu atributii in administrarea creantelor fiscale locale, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor incasate:
a) prin executarea silita, conform legii;
b) in cadrul procedurii de reorganizare judiciara si a falimentului;
c) din impozitele si taxele locale stabilite ca urmare a constatarii de bunuri sau servicii impozabile ori taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al inspectiilor fiscale efectuate, precum si din dobanzile si penalitatile de intarziere aferente acestora.
(7) Aprobarea stimulentelor prevazute la alin. (6) se face de catre ordonatorul de credite, la propunerea conducatorului compartimentului de specialitate.
(8) Plata stimulentelor aprobate se face in cursul lunii curente pentru luna precedenta.
(9) Sumele constituite conform alin. (6), ramase necheltuite la finele anului curent, se reporteaza cu aceeasi destinatie in anul urmator.
ARTICOLUL 196
Acte normative de aplicare
(1) În aplicarea prezentului cod, Guvernul adopta norme metodologice de aplicare, in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante.
(2) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora privind administrarea creantelor fiscale se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
(3) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea impozitelor si taxelor locale, se aproba prin ordin comun al ministrului administratiei si internelor si ministrului finantelor publice.
(4) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creantelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aproba prin ordin al ministrului de resort sau al conducatorului institutiei publice, dupa caz.
ARTICOLUL 197
Scutirea organelor fiscale de plata taxelor
Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea administrarii creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.
ARTICOLUL 198
Înscrierea creantelor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare
Pentru creantele fiscale administrate de catre Ministerul Finantelor Publice, acesta este autorizat ca operator care, prin unitatile sale teritoriale, ca agenti imputerniciti, sa inscrie creantele cuprinse in titluri executorii la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
ARTICOLUL 199
Dispozitii privind termenele
(1) Cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de catre organul fiscal, in termen de 45 de zile de la inregistrare, cu exceptia cazurilor in care prin lege se prevede altfel.
(2) În situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.
(3) Termenele in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod se calculeaza dupa normele legale in vigoare la data cand au inceput sa curga.
ARTICOLUL 200
Confiscari
(1) Confiscarile dispuse potrivit legii se duc la indeplinire de catre organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata se duc la indeplinire de catre Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Administratiei si Internelor sau, dupa caz, de catre alte autoritati publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducatorilor institutiilor in cauza, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finantelor Publice, conform legii.
(2) Sumele confiscate, precum si cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai putin cheltuielile impuse de ducerea la indeplinire si de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz, conform legii.
ARTICOLUL 201
Dispozitii tranzitorii privind inregistrarea fiscala
(1) Persoanele prevazute la art. 68 alin. (4), care sunt deja inregistrate, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod.
(2) Codurile de identificare fiscala si certificatele de inregistrare fiscala atribuite anterior intrarii in vigoare a prezentului cod raman valabile.
(3) Persoanele inregistrate in registrul contribuabililor la data intrarii in vigoare a prezentului cod, al caror domiciliu fiscal difera de sediul social, in cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, in cazul persoanelor fizice, dupa caz, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului cod. În caz contrar se considera valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.
ARTICOLUL 202
Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata
Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adaugata si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentului cod, se solutioneaza potrivit reglementarilor in temeiul carora au fost depuse.
ARTICOLUL 203
Dispozitii tranzitorii privind inspectia fiscala
Inspectiile fiscale incepute inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data cand au fost incepute. În aceste conditii, masurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.
ARTICOLUL 204
Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor
(1) Contestatiile depuse inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod se solutioneaza potrivit procedurii administrativ-jurisdictionale existente la data depunerii contestatiei.
(2) În situatia contestatiilor aflate in curs de solutionare formulate impotriva actelor de control prin care a fost reverificata aceeasi perioada si acelasi tip de obligatie fiscala si pentru care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele competente nu rezulta existenta prejudiciului, se vor mentine obligatiile stabilite anterior.
ARTICOLUL 205
Dispozitii tranzitorii privind executarea silita
Executarile silite, in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod, se continua potrivit dispozitiilor acestuia, actele indeplinite anterior ramanand valabile.
ARTICOLUL 206
Intrarea in vigoare
Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispozitiile titlului X “Sanctiuni” intra in vigoare la data de 10 ianuarie 2004.
ARTICOLUL 207
Conflictul temporal al actelor normative
Reglementarile emise in temeiul ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 208 raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevazute la art. 196, in masura in care nu contravin prevederilor acestuia.
Norme metodologice:
207.1. Reglementarile metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice, emise potrivit ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 208 din Codul de procedura fiscala, raman aplicabile pana la data intrarii in vigoare a noilor ordine ale ministrului finantelor publice, respectiv a noilor ordine ale presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in masura in care dispozitiile acestora nu contravin prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice.
Codul de procedura fiscala:
ARTICOLUL 208
Abrogari
La data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:
a) Ordonanta Guvernului nr. 82/1998 privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;
c) Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;
f) Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 358/2003;
g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;
h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003;
i) ;art. IV alin. (1)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 116/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;
j) ;art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;
k) ;art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificarile si completarile ulterioare.